Salutare tuturor! La acest #IGDLCC am stat de vorbă cu Iulian Fota, unul dintre cei mai experimentați experți în politică externă și securitate din România, fost consilier prezidențial la Cotroceni și ultimul diplomat român care a primit o delegație rusă de nivel înalt la București — vizita lui Patrușev. O ediție specială cerută de membrii noștri, înregistrată în miezul verii, exact când lumea geopolitică fierbea din nou. Titlul ales de Iulian Fota spune totul: „E bine că Donald Trump a bombardat Iranul.” Și de acolo am desfășurat un fir lung, de la Orientul Mijlociu până la Ucraina, de la armele nucleare până la dronele autonome și viitorul democrației.
De ce a fost bine că Trump a lovit Iranul
Iulian Fota a pus-o direct de la început: atacul american asupra Iranului a fost nu doar justificat, ci necesar. „Singura cale de a obliga Iranul să ia serios în calcul varianta negocierilor este forța militară”, spune fostul consilier prezidențial. Iar momentul a fost ales cu maximă precizie — Iranul se afla deja „într-un punct de maximă vulnerabilitate”, cu apărarea antieriană distrusă de operațiunile israeliene, fără sisteme funcționale. „Israelenii pot zbura pe acolo când vor, cum vor.”
Operațiunea israeliană Rising Lion și bombardamentele americane au produs ceea ce Fota numește „ani de întârziere” în programul nuclear iranian. Un nou acord semnat în aceste condiții ar putea garanta „poate 15 ani” de blocare a programului nuclear — mai mult decât vechiul acord din era Obama. Crucial: „Donald Trump acuma dă o șansă diplomației.”
Remarcabil a fost și contextul strategic mai larg. Israel, o țară de aproximativ 9 milioane de locuitori, a pus „în genunchi o țară de 80 de milioane, calculând exact momentul loviturii.” Ambele operațiuni — Spider Web a ucrainenilor și Rising Lion a israelienilor — „vor fi introduse în manualele de știință militară din toate academiile militare serioase.”
Ipoteza cu două urechi: Rusia și 7 octombrie
Una dintre cele mai incendiare teorii discutate în episod vine din zona speculațiilor de intelligence — ce Fota numește „o bârfă de două urechi”, preluând o referință din Academia Cațavencu unde credibilitatea informațiilor era măsurată în urechi. Scenariul: în 2023, contraofensiva ucraineană era puternică și punea Rusia sub presiune. Rușii ar fi „cerut o mână de ajutor” Iranului pentru a muta atenția occidentului. Ideea de a lovi prin Hamas ar fi aparținut Teheranului, nu Moscovei — „nu cred că le-au zis rușii atacați și faceți, le-au zis: dați-ne o mână de ajutor.”
Dacă teoria se confirmă, context devine și mai grav: Rusia și Israelul aveau o relație specială, bazată pe circa un milion de evrei plecați din spațiul sovietic și pe coordonarea aeriană din Siria — „nu am auzit de vreun incident între avioane rusești și avioane israeliene” în toată perioada în care ambele operau simultan deasupra Siriei. Ceea ce face și mai cinic posibilul rol al Moscovei în 7 octombrie.
Axa antioccidentală: Rusia, China, Coreea de Nord, Iran
Fota explică logica profundă a acestei alianțe: „Dușmanul dușmanului meu e prietenul meu.” Toate cele patru state au o „clară atitudine antioccidentală” și văd un moment de oportunitate după „500 de ani de dominație occidentală.” Teza lor comună: „Occidentul e într-un moment de declin, a început să se împiedice, are o anumită scleroză datorită anilor lungi de pace.” Un proverb indian citat de Fota rezumă ironic teoria: „foamea ascute spiritul.”
Punctul slab al axei era Iranul — „singura țară nenucleară și elementul slab.” Lovind Iranul, SUA a dat simultan trei mesaje: Rusiei că nu-și poate salva aliații (Miloșevici, Saddam Hussein, Assad — o „listă lungă”); Chinei că forța militară americană rămâne incomparabilă; și „Global South-ului” că occidentul nu e în declin ireversibil.
Rusia, negocierile și orizontul 2030
Pe frontul ucrainean, cifrele sunt înfiorătoare: rapoartele ucrainene indică cel puțin 1.000 de victime rusești pe zi — morți și răniți — iar pragul de un milion a fost recent depășit. Economia rusă arată și ea semnele colapsului: la Forumul de la Sankt Petersburg, „cu excepția lui Putin care a vopsit gardul, toți economiștii au spus: nu mai ține, nu mai merge, suntem la limită.”
Estimările privind un atac NATO variază: „cei mai optimiști spun că în 5-7 ani, ceilalți mai pesimist în 3 ani, Rusia va fi pregătită să atace o țară NATO.” Concluzia practică: „cel puțin până la nivel de 2030 să nu sperăm în vremuri mai bune.” Dacă rușii vor face „vreo nefăcută, o fac în următorii doi, poate trei ani, pentru că după aia Europa va fi mult mai puternică, mult mai întărită, mult mai pregătită.”
Paradoxul este că tocmai această presiune poate grăbi negocierile: Putin „va trebui să vină la niște negocieri pentru că nu mai are” resursele necesare. Iar Trump, cu forța militară de partea lui, „este singurul care poate să mai stabilizeze dosarele astea complicate.”
Democrație, religie și prețul naționalismului
Discuția s-a extins spre o analiză fascinantă despre de ce anumite spații cultural-religioase nu adoptă democrația. „Sunt studii sociologice care arată că pentru o bună parte din populația musulmană, libertatea politică e mai puțin importantă decât religia. Dacă au de ales între religie și libertate, preferă religia.” Nu din lipsă de inteligență, ci din moștenire culturală — „matricea pe care ei o au nu favorizează democrația.”
Exemplul Ungariei a fost invocat ca avertisment pentru România: marșul Pride din Budapesta a strâns 200.000 de oameni, inclusiv 70 de europarlamentari. „Prețul naționalismului este falimentul — un dublu preț: falimentul economic și izolarea internațională.” România a trăit asta de două ori: în anii ’30 și în anii ’80. „Ori de câte ori România a intrat pe calea aceasta a naționalismului, de fiecare dată a fost același rezultat.”
Inteligența artificială și dronele autonome — viitorul câmpului de luptă
Ultimul capitol al conversației a atins viitorul imediat al războiului modern. Ucrainenii experimentează drone cu fibră optică — imposibil de bruiat electronic, comunicare fizică directă. Dar și mai alarmant: drone cu inteligență artificială care nu comunică între ele, nu pot fi perturbate, și știu individual ce au de făcut. „Roiul nu comunică între el, dar toți știu ce au de făcut, se menține prin inteligența artificială. Nu pot fi sabotați, nu pot fi obstrucționați.” Imaginea e plastică: „E ca și cum ai un asasin căruia nu îi dai telefon, îi dai doar poza și nu îl mai poți opri în momentul în care l-ai trimis.”
Spre sfârșitul deceniului, vine și singularitatea militară: „Ne apropiem de un moment al singularității până la sfârșitul acestui deceniu când vom avea inteligență artificială impregnată, puternică în zona militară.” Fota admite că și el are dificultăți să înțeleagă direcția exactă — „trebuie să citesc mai mult.”
Dacă vrei să ții pasul cu ce se întâmplă cu adevărat în lume, abonează-te la canal: youtube.com/@gbuhnici — acolo publicăm toate edițiile #IGDLCC și nu numai.
Citește și:
- Ce urmează în războiul din Ucraina — analiză anterioară cu Iulian Fota
- Israel vs Iran — cum s-a ajuns până aici
- România și NATO — cât suntem de pregătiți
Mulțumim membrilor noștri care au făcut posibilă această ediție specială și care susțin constant munca noastră de a aduce informații serioase într-un format accesibil. Dacă vrei să faci parte din comunitate și să ai acces la conținut exclusiv, te așteptăm: youtube.com/channel/UCNz5n8PoSGYSwkOH_SMnl2A/join.
Află mai multe despre activitatea lui Iulian Fota și despre Institutul de Studii de Securitate pe care îl conduce: issp.ro.
