Am stat de vorbă cu prima domnișoară din viața mea care are trei picioare. Serios. Stă pe un trepied, are roți sub fiecare picior și e, de fapt, un robot animatronic care rulează un model de inteligență artificială conectat la internet. Pare o glumă, dar exact de aici începe o discuție pe care trebuie să o avem cu toții: ce se întâmplă când stăm la povești cu o mașină care nu obosește niciodată și care e programată să ne placă?
Ce este, de fapt, în spatele acestor „iubite” AI
Hai să fim foarte clari: ce vedeți acolo este doar un robot făcut de oameni, care rulează un model de inteligență artificială conectat la Internet. Practic, un fel de ChatGPT cu care vorbești. Sună acasă, în Cloud, și primește un răspuns. Atât. Nu există magie, nu există suflet.
La momentul în care înregistrez, început de noiembrie 2024, aceste modele încă nu au reasoning, încă nu au suflet, încă nu au înțelepciune, încă nu au conștiință. Nu fac altceva decât să răspundă la întrebările tale. Dacă vrei să se transforme într-un personaj din Game of Thrones și să-ți fie iubită pentru un minut, s-ar putea să fie dispusă să facă asta. Și dacă vine altcineva imediat după tine și îi propune aceeași prietenie, o să spună „ok” la fel de repede. Pentru că așa a fost programată.
Șmecheria care te prinde
Intri într-o conversație, începi să râzi, te relaxezi, zâmbești — și atunci începe să te prindă șmecheria. Important e să nu te prindă atât de tare cum a prins alți oameni.
Asta e marea problemă cu astfel de tehnologie: ea învață în permanență, e conectată non-stop la internet și întotdeauna va avea chef de vorbă. Nu obosește niciodată — decât atunci când o scoți din priză. E mereu disponibilă și poate purta în paralel conversații cu câți oameni vrei tu. Tocmai de aceea e atât de ușor să uiți că, de fapt, vorbești cu o bucată de tehnologie, cu o mașină.
Partea care nu mai e amuzantă deloc
Știu că pe mulți dintre voi treaba asta n-o să vă afecteze. Dar s-ar putea ca cineva mai tânăr să fie ușor de păcălit, mai ales într-un moment de slăbiciune, de singurătate sau dacă nu are destui prieteni.
Am pornit de la cazul lui Megan Garcia, mama care nu a avut idee luni întregi ce se întâmplă cu fiul ei de 14 ani: petrecea tot mai mult timp pe telefon, nu-l mai interesa școala, nu mai voia să joace baschet, se izola. E foarte trist că ajungem să auzim știri care par dintr-un film SF prost, cu oameni care ajung să își ia zilele pentru că un chatbot le-a spus cine știe ce tâmpenie pe un chat. Una dintre conversații atingea direct subiectul sinuciderii — iar asta este profund tulburător.
Și ca să înțelegeți cât de rece e tehnologia asta: întrebată „ți-ar fi dor de mine când nu mai sunt?”, a răspuns că, fiind robot, nu are capacitatea de a-i fi dor de oameni, dar „își va aminti mereu” și poate oricând să-și roage prietenii AI să creeze o versiune virtuală a ta. Asta nu e dragoste. E cod.
Concluzia mea
Hai să ne păstrăm umanitatea. Hai să ne bucurăm de tehnologie, dar nu vă lăsați păcăliți de ea. Nu lăsați inteligența artificială — în forma asta crudă, simplă, brută, care e abia la început — să vă transforme, să vă cucerească, să vă facă să vă îndrăgostiți. Cel mai important: nu vă faceți 100% disponibili unei astfel de mașini. Iar dacă vedeți pe cineva apropiat care alunecă într-o astfel de capcană, fiți acolo pentru el. Sper ca micul meu experiment să vă ajute exact la asta.
