Ce am înțeles despre România din America – I

E mai ușor să fii obiectiv când te gândești la România atunci când nu ești aici. Poate mai sentimental în cazul unora… Probabil nu am stat eu însă destul plecat. Știu doar că îmi era foarte dor de familie însă nu de oraș, de structuri, de obiceiurile locului.

De sus România e un loc liniștit, ca orice altă țara din lumea a treia. Da, nici măcar de sus nu semănăm cu restul lumii civilizate. Limbile de pamant ale țăranilor români se intrețes ca un covor făcut din resturi de cârpe. Fâșii lungi și subțiri multicolore. Pe culmile dealurilor se mai vede câte o căciulă de pădure. Tot mai mică. Orașele rare par labirinturi gri de beton învechit. Satele, niște mușuroaie tăiate în două de șoseaua principală. Dacă plouă, toată țara e gri. Toate sunt rare dar înghesuite și fără culoare, adică fără verde, fără parcuri, fără iluminat stradal… nimic special. În rest… liniște.

(P) Open the Vaults

Nimeni nu ar bănui sentimentele puternice de la sol, până nu ajunge să dea piept cu ele. Suficient cât pentru o călătorie exotică spre o un teritoriu încă necivilizat. La câte opțiuni fantastice are de oferit planeta asta, să alegi să îți petreci o lună din scurta viață de muritor în România este o alegere experimentală. Ceva în genul unei vizite periculoase dar parcă totuși nu la Kabul.

Așa se vede țara asta mică de sus și de departe. Așa ne văd străinii.

Cum ne vedem noi?

România este un loc binecuvântat de Dumnezeu. Cu câmpii, râuri, păduri. Nu există loc mai frumos, ne spunem cu un orgoliu mărunt. Așa că trăim cu iluzia că suntem geniali dar nu am avut noroc în viață. Am o veste pentru cei care încă mai înoată în iluzia asta. Nu suntem nici pe departe. Vizitați Thailanda măcar o dată în viață, Alpii, Valea Loirei sau Hawaii. Nu le-am văzut pe toate dar alea puține vizitate sunt sigur mai mari și mai spectaculoase, oamenii sunt de multe ori mai primitori iar mâncarea mai proaspătă decât în multe restaurante bune de la noi.

Ne uităm către civilizația occidentală ca la un model de urmat. Am vrea orașe și autostrăzi ca ale lor dar nu am vrea să fim ca americanii sau nemții. Primii sunt obezi și proști, ceilalți plictisitori și bețivi. Nu-i așa? Am vrea companii serioase cu reguli clare, promovare după merite și program de opt ore dar să putem sta pe facebook sau messenger câte 3-4 ore pe zi și să mai tragem câte o bere sau un puișor de somn pe după gard. Cât timp noi înotăm în glodul prostiei politicienilor, ei au terminat de mult toate autostrăzile, aeroporturile și canalizările promise. În campaniile lor electorale se promit lucruri ca scăderi de taxe, mai multe slujbe sau planuri speciale pentru femei singure, educație și tot așa. În realitate, oamenii știu că după ce ai drumuri, spitale, școli și WC în casă nu îți mai rămâne decât să trăiești civilizat. Să fii mai om cu tine și cu ceilalți. În fine, mai om decât suntem noi zilele acestea unii cu alții.

De unde începe totul? Îți spun mâine.

Ultimele articole

Articole recomandate

35 Comments

  1. fiecare face ce vrea pana la urma, globalizarea e inevitabila. daca ai gasit un locusor de trait mai bine undeva pe planeta asta bravo tie.
    Noi de mult nu mai suntem o tara ci doar un teritoriu.
    Eu unul de mult nu ma identific cu tara asta, parca as fi strain, si stiti voi decat sa fii strain aici mai bine dincolo. Imi termin studiile si o sterg de aici ca eu unul nu ma identific cu tara asta, daca e sa ramana doar coclarii si pitipoancele asa sa fie, eu unul nu mai raman aici printre oameni care ii detest. Prietenii si fratii au plecat de mult in strainatate, daca s-ar intoarce ei nu as mai pleca nici eu dar daca te lovesti numai de oameni din astia.
    dai din ce in ce mai putin de oameni buni si cat de cat normali, a ramas pleava si cativa care se incapataneaza sa creada ca mai exista speranta

  2. Domnule Buhnici,

    Va citesc cu mare interes blogul inca de prin 2010, iar acum soarta a facut in asa fel incat sa ajung si eu in America printr-un program de work and travel pentru studenti. Citindu-va postarile, aproape mi-au dat lacrimile facand comparatia directa intre nivelul la care se afla tarisoara noastra si nivelul de aici. Felul in care orice cetatean american isi poate permite o casa, o masina si un trai decent (ma refer la faptul ca iti poti permite sa mergi la hypermarket de 4-5 ori pe luna) dintr-un salar mediu (in jur de 3500-4000 $) mi se pare de un bun simt extraordinar. Adica, asa ar trebui sa fie normal. Cel mai tare m-a surprins aici mometul cand intr-o saptamana s-au asfaltat undeva la 30 Km de sosea cu 3 benzi pe sens, piste de bicicleta pe margine si inca un culoar pe mijloc in nici o saptamana; cu liniile de marcaj corespunzatoare cu tot.
    Oamenii astia ma tot intreaba cum e Romania si singurele lucruri care le stiu despre noi e ca vorbim si limba rusa, il avem pe Dracula si un domn m-a intrebat de Nadia Comaneci.
    Cel mai tare ma intristeaza si mai mult modul romanului, al omului de rand de a gandi. Fiecare arunca vina asupra celuilalt si cu totii aruncam vina asupra politicienilor. Majoritatea isi pun intrebarea ce face/ a facut tara asta pentru mine, dar niciunul nu-si pune intrebarea ce face el pentru tara. Sunt constient ca scumpa noastra conducere are un caracter infect si stiu ca singura modalitate de a schimba ceva in viata politica romaneasca este sa avem niste parlamentari straini.
    Mi-as dori totusi sa se produca o schimbare majora in primul rand in mentalitatea oamenilor. iar apoi in situatia politica romaeasca.
    Imi cer scuze pentru incoerenta ideilor dar sunt la munca si scriu in graba.

    Eu va respect si va admir tare mult. Va doresc numai bine!

Dă-i un răspuns lui raycon Renunțați la răspuns

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.