Categorie: Editorial

Ce am înțeles despre România din America – I

E mai ușor să fii obiectiv când te gândești la România atunci când nu ești aici. Poate mai sentimental în cazul unora… Probabil nu am stat eu însă destul plecat. Știu doar că îmi era foarte dor de familie însă nu de oraș, de structuri, de obiceiurile locului.

De sus România e un loc liniștit, ca orice altă țara din lumea a treia. Da, nici măcar de sus nu semănăm cu restul lumii civilizate. Limbile de pamant ale țăranilor români se intrețes ca un covor făcut din resturi de cârpe. Fâșii lungi și subțiri multicolore. Pe culmile dealurilor se mai vede câte o căciulă de pădure. Tot mai mică. Orașele rare par labirinturi gri de beton învechit. Satele, niște mușuroaie tăiate în două de șoseaua principală. Dacă plouă, toată țara e gri. Toate sunt rare dar înghesuite și fără culoare, adică fără verde, fără parcuri, fără iluminat stradal… nimic special. În rest… liniște.

(P) Open the Vaults

Nimeni nu ar bănui sentimentele puternice de la sol, până nu ajunge să dea piept cu ele. Suficient cât pentru o călătorie exotică spre o un teritoriu încă necivilizat. La câte opțiuni fantastice are de oferit planeta asta, să alegi să îți petreci o lună din scurta viață de muritor în România este o alegere experimentală. Ceva în genul unei vizite periculoase dar parcă totuși nu la Kabul.

Așa se vede țara asta mică de sus și de departe. Așa ne văd străinii.

Cum ne vedem noi?

România este un loc binecuvântat de Dumnezeu. Cu câmpii, râuri, păduri. Nu există loc mai frumos, ne spunem cu un orgoliu mărunt. Așa că trăim cu iluzia că suntem geniali dar nu am avut noroc în viață. Am o veste pentru cei care încă mai înoată în iluzia asta. Nu suntem nici pe departe. Vizitați Thailanda măcar o dată în viață, Alpii, Valea Loirei sau Hawaii. Nu le-am văzut pe toate dar alea puține vizitate sunt sigur mai mari și mai spectaculoase, oamenii sunt de multe ori mai primitori iar mâncarea mai proaspătă decât în multe restaurante bune de la noi.

Ne uităm către civilizația occidentală ca la un model de urmat. Am vrea orașe și autostrăzi ca ale lor dar nu am vrea să fim ca americanii sau nemții. Primii sunt obezi și proști, ceilalți plictisitori și bețivi. Nu-i așa? Am vrea companii serioase cu reguli clare, promovare după merite și program de opt ore dar să putem sta pe facebook sau messenger câte 3-4 ore pe zi și să mai tragem câte o bere sau un puișor de somn pe după gard. Cât timp noi înotăm în glodul prostiei politicienilor, ei au terminat de mult toate autostrăzile, aeroporturile și canalizările promise. În campaniile lor electorale se promit lucruri ca scăderi de taxe, mai multe slujbe sau planuri speciale pentru femei singure, educație și tot așa. În realitate, oamenii știu că după ce ai drumuri, spitale, școli și WC în casă nu îți mai rămâne decât să trăiești civilizat. Să fii mai om cu tine și cu ceilalți. În fine, mai om decât suntem noi zilele acestea unii cu alții.

De unde începe totul? Îți spun mâine.