Să știi că nu mă gândesc la apartamente ci la cu totul altceva. Îți explic imediat.
Buhnici.ro a început ca un hobby pe care îl practicam cu sârguință la început de zi, până ajungeam la birou și apoi seara când aveam timp doar pentru mine, iar ulterior pentru Lorena și pentru Ariana. Pentru Cavaleria.ro ne-am dorit ca lucrurile să fie mai orangizate. Cu lucratul de acasă știm cu toții că nu merge la nesfârșit. Ce îmi aduc aminte pe tot parcursul acestor cinci ani este că am investit în tot ce am avut nevoie. De la imprimantă la computere, laptop-uri, mobilă, renovări, mutări. Orice a fost necesar, am trecut pe lista mea de cumpărături, am consultat-o pe Lorena, m-am gândit dacă am cu adevărat nevoie de acel lucru și dacă era absolut necesar îl cumpăram. Apoi când se defectează, căutam soluții ca să îl repar. Regula mea, dacă se strică din vina ta și îmi spui, plătesc eu. Important este ca sculele să meargă fără surprize.
Cu echipamentele de IT nici nu încape discuție că nu mai valorează nici jumătate din prețul pe care l-am plătit pe ele. Nici primul MacBook Pro pe care îl mai folosesc o zi pe lună, din nostalgie probabil. Nici iMac-ul care își dă acum duhul și când deschizi Photoshop-ul în condițiile în care un laptop de 2000 de lei o face mai repede pentru că are SSD. La momentul respectiv, când aveam doar vreo 1000 de abonați pe YouTube știam deja că voi plăti din buzunar absolut orice echipament până când vom ajunge cel puțin la o balanță egală a cheltuielilor și veniturilor. Și asta urma să dureze câțiva ani.
O altă soluție de care nu știam la momentul respectiv și pe care nu am stat să o analizez este închirierea echipamentelor. Pe scurt, poți avea o firmă pe care vrei să o extinzi, sau pur și simplu trebuie să faci upgrade, ori angajezi oameni noi și atunci ai nevoie de echipamente. De la biroul pe care pui laptop-ul la scaunul pe care stă noul coleg și la monitorul pe care ți-l va cere pentru că nu vede bine la ecranul laptop-ului, toate se pot închiria. Chiar și mobila din sala de mese și frigiderele în care vor ține angajații mâncarea, chiar și iluminatul cu LED din toată clădirea. Mi-ar fi fost probabil mai simplu să cresc un business dacă alegeam să închiriez iar procesul nu este deloc complicat. Te lasă să gândești business-ul pe viitor, nu să numeri scaunele, imprimantele și hârtia pe care printezi.
O companie care se ocupă cu asemenea servicii este Grenke Romania. Promisiunea unei astfel de colaborări este că ei te scapă de bătăile de cap de mai sus. Vorbești cu ei, le dai un necesar cu ce ai nevoie, poate chiar și locul de unde vrei să le cumperi, semnezi un contract de chirie cu ei și gata. Ei vor cumpăra produsele respective pentru care vei plăti o rată lunară. Procesul este rapid. Ți se răspunde în 24 de ore lucrătoare, contracul are o pagină și îl poți semna electronic, avansul este inexistent, zero, chiria echipamentelor este fixă, în euro și deductibilă integral ca și cheltuieli de firmă.
Atenție, vorbesc de firme, persoane juridice, PFA-uri, companii sau IMM-uri și nu de persoane fizice. Aceste servicii sunt disponibile doar pentru companii cu 1 an vechime.
”Ok, dar acesta e un fel de credit de cumpărături” ??!! Hmmm, nu chiar. Cu creditul la bancă nu te joci pe persoană fizică și mai ales pe firmă. Atunci când faci un credit la bancă mai bine îl faci pentru investiții care știi că vor fi profitabile. O masă, un scaun și un computer nu sunt decât o unealtă care se transformă în balast. Nu vrei să ai rămășițe la bancă, să îți impactezi negativ ”bonitatea” pentru că ai făcut un credit ca să cumperi masa, scaunul și computerul și să nu poți cere un împrumut pentru investiții profitabile. Vrei să lași această portiță deschisă. În plus, poți să îți gestionezi mai corect cheltuielile și să supraviețuiești și în perioadă de criză.
Problema noastră, a Românilor în general este că vrem să știm că totul ne aparține. ”Am casă, mașină și televizor cu LED cât peretele”. Da, ai o grămadă de cheltuieli cu niște produse pe care ai dat deja banii. Tu sau banca. Este o barieră peste care trebuie să treci rapid dacă ești antreprenor și să te gândești că tot ce nu îți aparține fizic este o ușurare pentru tine. Este același exemplu pe care îl dau cuiva cu un salariu modest care dorește neapărat să își cumpere un apartament și nu să închirieze. Nu are un venit mare, dar vrea să știe că acei patru pereți dintr-un bloc construit acum 50 de ani, sunt ai lui și doar ai lui. Greșit, mai bine închiriezi, ieși mult mai bine. O rată de 30 de ani la bancă pentru un apartament te va ține pe loc, mai ales psihic. Nu te lasă să faci nimic altceva decât să plătești rata. Nu poți să gândești în perspectivă când ai 100.000 de euro datorie la bancă și promisiunea clară că dacă nu achiți la timp pierzi tot și rămâi dator pentru diferență.
De aceea îți propun să îți tratezi banii ca pe benzină. E mai bine să ai benzină (bani) pentru a alerga mai repede spre viitor cu o mașină închiriată decât să cumperi o limuzină și să o ții parcată pentru că nu ai benzină (bani) să o folosești.
Asa se intampla si in domeniul vehiculelor electrice, in speta trotinete electrice. Cand aude tariful pentru un pachet de inchiriat trotineta, prefera sa cumpere sa fie proprietar. Mentalitatea romanului sa se inconjoare de lucruri!
Aceste servicii de inchiriat preteaza pentru companii din ce am vazut ce nu isi asuma o incarcare de patrimoniu si niste riscuri de mentenanta.
ok, interesant… un pic de reclama…
cu apartament pe 30ani nici eu nu prea sunt de acord, si aici strica legiferarea… nu ar trebui peste 20ani… dar s-a marit ca sa mearga economia de consum…
acum la locuinte e rata cam egala cu chiria sau comparabile…
sincer as vrea si eu o rata(30ani) = chirie la un OLED de 50″… dar am o vaga impresie ca chiria pe electronice = rata pe 3ani? sau cum ar fi?
Da, suntem obligați de societate, ca indivizi, sa fim proprietari pe imobile pentru ca la pensie sa nu ajungem in strada.
Problema e prețul plătit pe imobil și dimensionarea acestuia pe necesitățile stringente. De ce sa fac un credit de 100 mii doar pentru că vreau 3 camere când am nevoie de doar 2 camere?!
De ce să îmi iau o ex-limuzina, care ajunge tot la cimitirul de mașini, chiar daca o țin în fața blocului pentru că nu am bani de benzina. Nu cumva am nevoie de o mașină dimensionata pe capacitatea mea de plata? O Dacie Logan la mana a doua care mă costă doar maxim 2000 de euro și mă mai tine 10 ani?!
Personal voi dimensiona cheltuielile ca sa fie permanent mai mici decât veniturile astfel încât, prin economisire, să nu fac niciodată credit. Pentru locuință insa permanent e nevoie de un credit, la început.
Privind bunurile pentru firma prefer deasemenea sa fiu proprietar, chiar daca cu primul PC cumpărăm jumătate de apartament de 2 camere, acesta a generat castiguri mult mai mari, iar de închiriat nimeni nu ți-l închiria. Poate o soluție ar fi sa se muncească în ture pentru scăderea costurilor la deprecierea accelerată a PC-urilor de exemplu.
Multumesc ca ne faci viata mai usoara cu toate aceste informatii.
Sunt de acord cu tine George, in tot ce ai scris mai sus. Totusi problemele apar atunci cand oamenii nu inteleg aceste lucruri. Am crescut intr-un mediu in care si daca aveai sau ai un surub indiferent de cost era al tau. Simtul proprietatii al romanului este foarte dezvoltat, asa cum ne certam si pe locurile de parcare care nu sunt platite dar vecinul spune ca e al lui, ca parcheaza masina de 30 de ani. Asa ca putini sunt cei care considera ca achizitia unui produsul valoros nu este o investitie cu cap pe termen lung.
Sunt optimist. Sper ca în viitor să înțeleagă cât mai mulți că a deține tot în proprieate, mai ales în cazul unui business, nu este sustenabil și doar ne împovărează.