Mă uit împrejur şi mi se face milă. România trece în aparenţă prin cea mai fastă perioadă din punct de vedere economic dar se pregăteşte de un picaj pe măsură. Este întradevăr foame de bani, dar eu aş spune că este mai degrabă o anorexie de bani.
Ca să nu vă plictisesc cu analize macro-economice la care nu mă pricep, o să vă servesc teoria mea direct.
Nişte băieţi cu bănci pe afară şi-au dat seama acum câţiva ani că dacă legislaţia la noi se reglează şi guvernul garantează pentru investiţiile străine, va fi loc de afaceri prospere în România. Nu pentru români, bineînţeles. Vorba tatălui meu: „Nu trebuie să răspunzi la telefon de fiecare dată. Nimeni nu te caută să îţi dea ceva. Poate mai degrabă să îţi ceară!”.
Aşa că, după ce bancherii străini s-au convins că nu suntem tocmai Ucraina şi că aici nu vor fi furaţi şi împuşcaţi la vedere, au adus la noi magazinele lor sclipicioase de bani cu adaos mare, adică băncile astea nenumărate plasate mai des şi mai bine decât alimentarele. Nicăieri în lume nu există atât de multe bănci la strada ca la noi. Nu am văzut nicăieri în Europa aşa ceva.
Mai ţineţi minte acum doi ani când un credit de nevoi personale avea DAE 45% la creditul cu buletinul? Adică de zece ori mai mult decât dobânda la un credit asemănător în Germania sau Franţa. Ce TUN uriaş s-a dat la noi numai cu creditele astea…
Dobânzile rămân în continuare ridicate, deşi s-au mai domolit puţin. Vânzătorii de bani îşi fac puţină concurenţă, însă chiar şi acum poţi obţine 10% dobândă pe an la un depozit în lei, aşa că banii plasaţi de vestici în depozite cu 4% dobândă (atât e dobânda într-o ţară civilizată) sunt plimbaţi şi inmulţiţi mult mai bine şi rapid la noi de către băncile străine. Creşterea noastră economică, mai degrabă ajungerea naturală din urmă a vestului, se transformă în profit pentru speculanţii din grupa mare.
Pentru că românii au demonstrat că le este întradevăr foame mare de bani, băncile şi-au făcut curaj şi au dat apoi drumul la creditele ipotecare. Aici e rost de înmulţit valută în stil mare. Ai noştri sunt dispuşi să plătească chiar şi 900 sute de euro pe lună rată la credite pe 30 de ani pentru o cutie de beton, a se citi apartament de 50-60 de metri pătraţi cumpărat la 120.000 de euro. Numai în Bucureşti există peste 12.000 de credite de peste 70.000 de euro. Doar 0,01% întârzie la plată, lucru care dovedeşte că suntem încă o piaţă foarte bună pentru banii scumpi.
Uite aşa ajung investitorii în România. Nu vine nici un binefăcător să ne dea banii ăştia, ci doar să ni-i împrumute cu dobândă. Ei nu se grăbesc la fel de tare ca noi. Nu se gândesc la foamea de azi, ci la burta plină de mâine. Sutele lor de miliarde de euro intră în Românie de unde vor pleca la un moment dat dublate sau triplate prin astfel de credite.
Între timp, românii de rând trăiesc iluzia bogăţiei. Tonele de euro luate pe credit au scumpit totul. Viaţa în România este mai scumpă decât în Vest în condiţiile unor salarii muuult mai mici. Proaspătul datornic se vede cu mai mulţi bani în mână decât a avut vreodata şi se apucă de cheltuit. Cumpără terenuri deja scumpe de acum, case la fel, maşini care se devalorizează la jumătate în trei ani, electronice, plasme uriaşe… Banii se evaporă sub ochii lui, în timp ce trăieşte o viaţa aparent mai bună pentru o perioadă scurtă, de câţiva ani.
Între timp şi cei care au vândut pământul fac la fel. Au dat peste atât de mulţi bani încât nu ştiu ce să facă cu ei. „George, am vândut un teren cu 50.000. Ce zici dacă îmi iau un Touareg? / La o afacere te-ai gândit? Nu e păcat să dai banii pe o maşină care se devalorizează? / Nu mă pricep eu la afaceri…” Uite aşa s-au umplut satele din jurul Bucureştiului de Touareg-uri, Mercedes-uri şi BMW-uri albe. Ţărani care au vândut o palmă de pământ şi au băut-o. Bogăţia lor deja se stinge, în timp ce cheltuiesc pe lucruri de care nu au nevoie. Ăla micu are laptop de 2.000 de euro ca să se joace counter-strike, mami merge numai la saloane de fiţe, iar tati merge la birt cu SUV-ul. Banii lor nu produc însă nimic, ci doar achită facturi. Nu o vor putea face la nesfârşit. Îşi dau seama târziu că nu au făcut vreo super-afacere, pentru că nu sunt mai fericiţi, dar nu mai au la fel de mult pământ. Au venit străini să facă alte case scumpe vândute mai departe pe credite şi mai scumpe. Unul dintr-o sută şi-a investit banii. Vă recomand pricomigdalele lui nea Gică. El a luat banii de pe terenuri şi a invetit în centru la Corbeanca. Munceşte la fel de mult ca înainte, este fericit şi nu va sărăci niciodată pentru că este primul care a făcut o cofetărie acolo.
La scară mare, ce trăim noi este o furtună într-un pahar cu apă. Vindem şi cumpărăm chestii scumpe. Mutăm banii de la unul la altul. Ne pasăm valută între noi la schimb cu servicii, case, produse. Asta nu ar fi o problemă. E bine aşa. Economia se mişcă.
Problema apare când cumpărăm masiv mărfuri din afara ţării. Masa de valută pe care o schimbăm între noi scade, pentru că o proporţie mare iese din circuit. Te-ai prins de acum. Banii se duc la marii producători de automobile din străinătate, la cei de electronice, pe mâncare şi se întorc înmulţiţi la băncile care ţi-au dat credit cu dobândă mare.
De pe acum eşti conştient că trăieşti o iluzie a bogăţiei. Că atât timp cât nu faci ceva ca banii tăi să se înmulţească, te îndrepţi încet dar sigur către sărăcie. Iar când nu vei mai avea nimic de vândut, pentru că ţi-ai amanetat şi viitorul cu un credit pe 30 de ani, vei pleca privirea şi te vei întoarce, docil, supus la muncă. De acum eşti un sclav. Modern.
fenomenul e bine surprins dar ai suprins numai o felie, cea cu bancile.
in romania intra mult mai multi bani in investitii imobiliare decit in toate celelalte sectoare ale economiei. sintem (literalmente) printre primii in acest sector in europa dar in acelasi timp avem cele mai mari preturi ale imobiliarelor.
bani intra cu nemiluita si vor iesi la fel, iar cind se va intimpla asta (iesirea banilor) va fi o criza cu o gravitate direct proportionala cu viteza cu care vor fi scosi din tara.
cit despre prostia romanilor, nu este nici mai mare nici mai mica decit a celorlalti. nu s-a inventat in romania super-indatorarea, este un fenomen global ce a prins viteza in ultimele doua decenii. noi sintem „in trend” pentru ca romanul e, daca vrei, la fel de naiv ca si ceilalti. desigur, la noi apetitul este mai mare, din cauza saraciei, dar vom deveni la fel de sclavi ca si sclavii din vestul europei sau din america.
ar fi multe de spus dar o sa le spun la mine pe blog, nu la tine :)
Pt Cleo: marea majoritate is fac credite la banci pt lcd-uri , electrocasnice si altele pentru ca din salariu nu si le pot permite. Adica cash ! Asa ca o rata pe luna timp de cativa ani si-o permit , deci automat vine imprumutul in banca. Ar trebui sa ne gandim totusi si la salariul celor care fac imprumut in banca, pt ca el , salariul, e ceva de genul nici nu mori de foame dar nici bine nu traiesti!
Ar trebui sa definim intai ce inseamna a trai decent ! Cu siguranta vom gasi n pareri .
Spune-mi / Spuneti-mi va rog ce afacere mica mai merge in ziua de azi in Romania , daca ar fi sa faci imprumut in banca pt asta. Plus ca nu pe toti ii duce capul sa faca afaceri. Sau poti face imprumut , sa investesti , sa depui munca , sa nu mearga afacerea (oricat de mica ar fi ea) si sa dai faliment . Si dupa nu tot ramai pe drumuri in cazul in care ai ipotecat vreo casa, sau nu iti raman rate de platit la banca ?!?!
Oricum ar fi, treaba e incurcata ! Imi mentin parerea ca fiecare dintre noi trebuie sa ne trezim la realitate ca vin altii si profita de noi si de nevoile noastre !
Nimic mai adevarat, prostul nu e prost destul pana nu e si fudul.
Felicitari George, f. bine spus…
Putin off-topic :
As vrea daca ai putea sa scrii un articol despre masinile asa zise – green – hibrid samd , care polueaza mai putin sau deloc – se vede treaba ca la noi dealerii nu se inghesuie cu oferte de acest gen, pana cand sa mai suportam pretul asa de mare la carburanti facut de o mana de oameni care au interese si care finanteaza razboaie, campanii prezidentiale (SUA cu siguranta) pentru a putea mentine suprematia aurului negru care si asa se duce in cativa ani ….
Dungatu, pregatesc asa ceva. Cu toate ca incep sa devin anti-automobil.
Dap, banii trebuiesc investiti, nu bauti. Nu cred ca exista afacere care sa nu-ti mearga, decat daca deschizi alimentara langa carrefour sau chestii de genul asta.
exact
George, ai dreptate cu creditele insa si in alte tari oamenii sunt dependenti de credite. Insa acestia sunt constienti de ceea ce fac, si un credit luat este un castig pentru el . In momentul de fata sunt in SUA , in plimbare si am constat cat de „la obiect” isi iau acesti oameni credite , normal cu o dobanda care pe mine , roman fiind si traind in Roamnia, ma face sa rad. Pe langa asta, aici TAX adica un fel de TVA al nostru este de 7, 75 dupa calculele mele si in acest moment exista discutii in parlamentul lor pentru a micsora taxele care impovareaza populatia. Toate acestea pentru ca ei considera ca viata aici in SUA este grea …(probabil ca nu au ajuns in Romania). Iar aici cu automobilul..este o alta discutie , mult prea lunga pentru acest blog..
f bun articolul,iar pt domnul luca daca muncesti in strainatate nu esti neaparat sclav. de ce sa mai stam intr-o tara care nu-ti ofera nimik? aici in SUA macar poti evolua ,traiesti intre oameni care au avut succes si poti invata multe lucruri de la ei,iar o idee care poate fi banala poate sa fie un succes rasunator daca o stii arata lumii. problema adevarata in romania este ca romanii nu vad si nu invata ce ar trebui invatat de la vest europeni sau de la americani,trebuie pus osul la munca si sa stii care iti sunt prioritatile.daca ei au in cap lcd-uri si mertane inseamna ca mai mult nu pot.spiritul de turma
asta e adevarul..romania e o tara de farmacii,shaormarii si banci
Salut George! Te felicit pentru articol deoarece scoate in evidenta fata nevazuta a lucrurilor, de fapt care nu se vrea a fi vazuta, si ma refer la prostia anumitor oameni din tara asta a noastra, care a mai ramas, tara cu care de altfel ar trebui sa ne mandrim. Dar sa nu-i judecam totusi atat de aspru pe acesti oameni din 2 motive. Primul motiv il consider a fi lipsa de informare sau mai bine spus lipsa dorintei de informare a lor asupra lucrurilor pe care urmeaza sa le faca. Si totusi nu-i putem iar judeca apru deoarece aceasta lipsa a dorintei de imformare a pus stapaniere pe ei din vremurile trecute cand toate lucrurile ne erau impuse. Cel de-al doilea motiv, desi speram sa nu ajung la el, este intr-adevar prostia, care nu se manifesta intotdeauna si la toti oamenii la fel. Unii se mandresc cu ea si o ridica la rang de calitate in timp ce altii o mai scot la iveala in anumite momente. Trecand peste astea felicitari pentru articol si tine-o tot asa.
Si o intrebare pt #9. cristi: Cristi tu ai auzit de facultati precum Constructii, la care sunt si eu student si ma mandresc cu lucru asta, Medicina, Arhitectura, Politehnica, anumite sectii precum Automatica????? Acestea sunt facultati la care daca ai lipsit de 2-3 ori la cursuri sau semenarii nu mai prinzi firul si poti sa te lasi de facultate. Asa din curiozitate tu ce facultate ai urmat sau urmezi?
Salut, am citit articolul cu un zambet. intr-adevar bancile au dobanzi foarte mari. Problema pe care am sesizat-o e ca valorile dobanzilor din vest difera de ceea ce ai spus tu in articol. Nu uita de credit cardurile de la capital one, barclays, cu 29% dobanda, sau 13% hsbc, lloyds si alte bancutze. faptul ca oamenii vor mai mult e evident. ceea ce ar trebuii sa luam in calcul este mitul „cool” si „non-cool”. Faptul ca avem copii care tanjesc dupa ce e mai scump. Faptul ca nu ne trimitem copiii la munca si nu luam in considerare ca tinerii trebuie modelati spre economii. Eu personal nu pot sa economisesc, intotdeauna gasesc cate ceva de cumparat cand balanta contului se ridica putintel. faptul ca avem investitori straini e evident ca Romania reprezinta o piata de desfacere. Tu daca ai fi mare magnat, ai face opere de caritate? sau ti-ai investi banii intr-un loc unde stii sigur sau ai sanse mari de ai inmulti? Sa fim seriosi, tot omul vrea sa fie mai deosebit, sa conduca o masina mai luxoasa si asa mai departe… Intr-adevar se intampla situatia in care oamenii platesc 80% sau poate si mai mult din economii sau capacitatea lor de plata pe urmatorii ani pentru o masina sau o motocicleta. Nu suntem un popor educat financiar. uite-te la cozile interminabile de la bancomat, in care oamenii nefiind obisnuiti cu cardul bancar retrag toti banii in ziua de salariu. hai sa ne aducem aminte de lectiile de economie politica de alta data si imagineaza-ti cat de mult au afectat gandirea noastra. nu poti sa arati cu degetul catre oamenii cu touareg si nici nu m-as avanta sa-i numesc tarani. desi termenul taran se refera la o persoana care locuieste in mediul rural, termenul a devenit destul de agasant. Cu alte cuvinte nu cred ca daca te-ai adresa unei rude de gradul 1 care sunt sigur ca locuieste la tara cu „mai tarane”. In al doilea rand nu vad in articolul tau decat oarece invidie si imposibilitatea ta de a accepta ca oamenii sunt liberi sa aleaga ce vor. Aduti aminte de jeansii pyramide. nu era altceva, televizoare goldstar si suc la dozator. Asta doresti, ca investitorii straini sa nu mai faca bani iar noi sa nu avem ce alege? cred ca glumesti in legatura cu pretul apartamentelor. O valoare imobiliara e ca jocul la loterie, asa ca nu trebuie sa te agiti in legatura cu pretul caselor. daca-ti place cumpara, daca nu, nu! Atat am avut de spus. Ciao. Alex.
La Dristor exista trei (3!!!) agentii BRD.
“Banii lor nu produc însă nimic, ci doar achită facturi.” este o propozitie memorabila si exprima perfect starea in care se afla .
Aici are dreptare şi George, dar şi AlexLucian48. Da, toţi vrem o viaţă mai bună, toţi vrem să fim mai „fericiţi”. Şi fericirea vine din lucrurile mici (Bamboo, Touareg, Louis Vuitton, etc.) Vrem mai mult întotdeauna. Şi vrem dacă se poate ieri, nu peste 5 sau 10 ani. Deh, viaţa e scurtă. Dar în acelaşi timp, mi se pare o tâmpenie strigătoare la cer să emigrezi dintr-un oraş de provincie (Arad, de exemplu, în care un apartament cu două camere e 40-50000 euro, o chirie decentă costă 150 euro, iar cu o maşină de 10000 de euro încă faci furori într-un trafic rezonabil la ore de vârf, în care cu 10 lei îţi duci iubita la un ceai la cel mai cool local din oraş), ducându-te în Bucureşti pentru un plus la salariu de 200 euro (de la 800 la 1000), acolo unde chiriile sunt duble sau triple, unde ca să-ţi cumperi un apartament pe credit plăteşti 3 vieţi, unde cu o maşină de 10000 de euro nu stârneşti atenţia nici măcar unei prostituate de nivel mediu, unde un suc la un local de fitze este 10-15 lei, iar dacă mergi cu prietena te uşurezi uşor de 50 de lei. Uff, ce frază lungă şi încâlcită! Ideea este că traieşti mult mai bine cu 800 euro/lună în Arad decât cu 1000 euro/lună în Bucureşti. Oportunităţi mai multe în capitală? Sau stress mai mult. Sau sănătate mai slabă. Voi ce alegeţi?