Ich bin ein Berliner

A spus-o primul, acum ceva vreme, JFK, dar o simt azi până în măduva oaselor. Mă simt berlinez. Nu cu buletinul, ci în mintea mea. Sunt fascinat de normalitatea unei metropole care nu are decât un scop. Să îşi facă locuitorii să vrea să trăiască, să îşi crească urmaşii şi să creeze în ea. Un loc aerisit, normal, cu oameni normali, cu străzi normale, cu preţuri normale. Berlinul nu este nici romantic, nici exagerat de frumos, nici bogat. Este normal. Oamenii merg cu metroul deşi îşi permit maşini scumpe. Taximetriştii aproape nu există. Şantierele nu fac praf sau zgomot. Nimic nu spune să nu calci iarba, totul te îndeamnă să te întinzi pe covorul verde şi pufos din parcuri. Oamenii nu spun- nu mă filma. Nimeni nu claxonează, nimeni nu ţipă, nimeni nu aruncă gunoi pe jos. Îmi dau seama că scriu banalităţi, însă ele îmi spală creierul. Îl igienizează. Îmi dau un punct de reper. Mă fac să mă simt normal, berlinez.

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole recomandate

18 Comments

  1. Mentalitatea nemtilor e complet diferita decat cea a romanilor , Mihaela . (cel putin in vestul germaniei)
    La suprafata pare perfecta insa nu este nici pe departe asa . Sigur poate gresesc si eu…nu am fost in Romania de 25 de ani iar cand am plecat eram copil (acum am 38) …deci compar cu mentalitatea de atunci a romanilor . Insa…am cunoscut multi romani veniti de pe vremea lui Ceausescu care nu au reusit sa se adapteze si abia au asteptat sa se intoarca…ca sa nu vorbim de faptul ca erau din regiunile germane ale romaniei…si totusi nu s-au adaptat .
    Asta este…iar eu personal nu recomand unui roman sa se stabileasca in germania…concediu , prietenii , afaceri da…mai mult nu.

  2. Ich bin Berliner! (ein Berliner = gogoasa umpluta :), oricum fraza spusa de JFK a intrat in istorie, prea putini, de origine non-germana intelegandu-i adevaratul sens)
    Cum George.. ai fost in Berlin si nu ai dat un semn? Ne vedeam la un Currywurst si o bere rece…
    Eu sunt de 3 ani aici… si in ciuda celor spuse de amicul meu Tibi aka Mobiles_de, am reusit sa ma adaptez fara probleme… nu stiam o boaba germana cand am ajuns, iar engleza, franceza si italiana nu mi-au folosit la nimic; acum… am o familie aici, afaceri, prieteni si nu as mai pleca niciodata.
    Mea culpa… am fost saptamana trecuta 2 zile in Bucuresti pentru afaceri… m-am servit cu o felie din Romania pe care o diger cu greu acum… 100% stres, praf, mizerie, claxoane, trafic infernal… avem o tara frumoasa.. pacat ca e locuita.
    La reauzire Maestre.
    Servus.

Dă-i un răspuns lui Mobiles_de Renunțați la răspuns

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.