Ghid „turistic” pentru Italia – partea 1

Cu scuzele de rigoare, scriu din nou ceva fresh pe site. După cum probabil ştiţi, am fost în ultima lună mai mult plecat în Italia – un fel de „Ţara Făgăduinţei” transformată în „Fata Morgana” pentru mulţi români.

Pentru că foarte mulţi m-aţi întrebat cât de nasol e acolo, o să vă răspund acum: E NASOL!

Nu este doar o senzaţie, ci mai degrabă o percepţie care devine tot mai realistă. Am plecat înspre Roma fără vreo idee preconcepută despre incidentul de la Tor di Quinto. Îmi era clar că ne făcusem din nou de cacao, dar ştiam că nu e chiar aşa amară. Dovadă că acum aflăm că italianca atacată de Romulus Mailat nu a fost violată şi că s-ar putea să fi murit de inimă. Din experienţă ştiu că presa italiană exagerează şi o să vă arăt mai încolo de ce. Am luat însă primul duş rece de la graniţă. Ajuns cu întârziere de jumătate de oră (Alitalia întârzie întodeauna minim 30 de minute) În aeroportul Fiumicino, poliţistul italian de frontieră s-a asigurat că îmi transmite un mesaj clar când m-a tratat cu o atitudine de vătaf, iar unui prieten i-a aruncat paşaportul pe jos prin vizorul gheretei lui.

Duşul numărul doi a venit la Hertz Rent-a-car. Dincolo de indolenţa tipică a funcţionarilor italieni (cei de la Alitalia sunt campioni – dar despre ei ceva mai încolo), care m-au pus să iau bon de ordine şi să aştept 25 de minute cu toate că era un singur client în faţa mea, iar ei erau trei la birou, am luat prima lovitură evident premeditată şi umilitoare.

Cu toate că făcusem rezervare cu 3 zile în avans pentru un Ford Focus pe motorină, mi-au spus că nu îmi găsesc voucherul. Vorbim de un „full credit voucher”, o formă de plată garantată 100% de filiala românească Hertz, care ar trebui să fie suficient chiar şi pentru închirierea unui Ferrari. Am banii blocaţi însă şi acum pe card, la 10 zile după. Am garantat pentru prima zi cu cardul. Am fost nevoit să să arăt că am bilet de avion pentru întoarcerea în România !!!, (ei bine, da, la un birou de închirieri auto), pentru că s-ar fi schimbat procedura în cazul românilor. Am întrebat cum aş putea închiria atunci de la ei dacă am ajuns în Italia cu trenul şi plec cu vaporul. Vă daţi seamă că nici nu a clipit cucoana. Inspirat, aveam totuşi la mine o copie după biletul electronic care a fost verificat meticulos la Alitalia.

Când credeam că în sfârşit m-am calificat pentru poziţia de client serios şi bun platnic şi credeam că pot pleca spre hotel la ora 22.30 după o oră de parlamentări, mă trezesc în mână cu un contract de închiriere pentru un Ford Fusion pe benzină. Pentru cei nefamiliarizaţi cu modelele Ford, am primit o maşină mai mică, mai slabă, mai nesigură şi care face consumuri duble de carburant în condiţii de trafic. Am revenit răbdător la ghişeu şi am rugat-o pe cucoana italiancă (credeţi-mă, cucoanele înţepate şi arogante sunt doar puţin mai spălate la ei, dar mai dure ca la noi!) să remedieze greşeala:

Cucoana – Care greşeală? Maşina este exact ce trebuie.

Eu -Păi am rezervat ceva mai mare, din altă clasă, pe motorină.

Cucoana -Nu aveţi dreptul să vă alegeţi maşina, ci doar clasa, iar cele două sunt în acceaşi clasă de mărime.

Eu – Pe site-ul dvs. apar in clase diferite, cu preţuri diferite. Eu am ales Focus pentru că am nevoie de portbagaj şi voi face drumuri mai lungi etc… Plătesc cât e necesar.

Cucoana -Nu aveţi dreptul să vă alegeţi maşina. Oricum nu am Focus şi nici altceva din clasă.

… şi tot aşa până am cedat. Ghici câte Focus-uri disponibile erau însă în parcarea Hertz, când am mers să îmi iau Fusion-ul? Ei bine PATRU.

A doua zi am sunat să confirm dacă au primit pe fax din România voucherul. Mi-au spus că da, pentru ca apoi să mă sune de încă două ori pe parcursul închirierii ca să mă întrebe de ce nu am bani pe card şi de ce întârzii returnarea maşinii. Asta pe data de 17, când eu trebuia să returnez pe data de 20. Cei de la Hertz Romania mi-au spus că aşa merge acum cu noi românii şi că nici ei nu au parte de un tratament mai bun, cu toate că sunt colegi într-o multinaţională americană.

Un alt moment de ţinut minte s-a petrecut în ziua când m-a sunat un prieten ce locuieşte la Roma, care mă ajuta cu documentarea reportajelor. Fusese reţinut pe stradă împreună cu un alt român şi dus la poliţie pentru verificări. După o oră i s-a spus că o să mai dureze că nu merge nici un calculator ca să fie verificaţi. În timp ce aşteptam veşti de la ei în faţa sediului poliţiei italiene am fost „scanaţi” vizual de cel puţin 15 carabinieri şi poliţişti civili. Unul mai penibil ca altul. Îşi făceau treabă pe la maşini, se făceau că pleacă şi se întorceau, unul îşi lega şireturile. O echipă de trei a venit în final să ne întrebe dacă avem de gând să filmăm. Le-am explicat că ne hărţuiesc şi că legea europeană ne permite să filmăm orice pe stradă. Atunci au făcut pasul înapoi. După încă jumătate de oră, prietenii noştri erau liberi, fără alte explicaţii. Nu le-au găsit nimic „la dosar”. Unul mi-a spus atunci în glumă: „Dacă ştiam, îmi făceam bagajele din timp şi lăsam să mă repatrieze cu avionul, că oricum trebuie să ajung în ţară pentru sărbători.”

… promit să mai scriu ceva şi mâine şi ca să vă ţin cheful vă promit o poveste cu Dana şi Lorena – două prostituate românce de la periferie, doi hoţi de buzunare şi câţiva şefi de clanuri ţigăneşti cu care m-am împrietenit.

VA URMA

Ultimele articole

Articole recomandate

8 Comments

  1. Nu pot sa cred in ce hal au ajuns sa se poarte italienii cu romanii, dar parca nu ma surprinde asa tare. Dupa felul in care se comporta unii romani in tarile straine, parca ne-o meritam. Eu am fost in multe tari din Europa dar au fost multe momente cand imi era frica sa vorbesc limba romana cu prietenii pe strada. Si parca iti e jena cand auzi manele in metrourile spaniole, cersetori pe strazile din Vienna si prostituate romance peste tot.
    Cel mai rau e ca au de suferit oamenii simpli. Si cand ma gandesc ca vreau sa imi fac proiectul de diploma la Electrolux in… Italia.

  2. (Ce faci Aleeeex???)

    Eu m-am intors din Italia in dimineata zilei cu faimosul incident si am fost la fel de dezamagita ca tine, George. Noroc ca nu m-am intors in ziua urmatoatre, cine stie de ce ‘surprize’ aveam parte..

    Am cutreirat Europa in lung in lat anul asta si ma asteptam la mai multa clasa din partea italienilor. Ca sa nu mai vorbim de Alitalia…big mistake !! Cred ca singurul functionar mai rau decat cel italian e cel roman.. Bah..

  3. Nu cred ca ne asemanam cu italienii mai mult decat ne asemanam cu orice alt popor latin. Putin limbile sunt mai apropiate dar ca si carecter italienii sund vizibil cu cateva trepte mai jos decat noi!!!

Dă-i un răspuns lui Klasswagen Renunțați la răspuns

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.