Pentru o fractură mergi la ortoped. Pentru depresie… stai acasă?

Un amic îmi scrie că e la capătul puterilor. Nu se plânge de criză, de bani, de oboseală. Pur și simplu lucrurile de la el acasă nu mai merg bine deloc și este ”epuizat la cap”. Fără să fiu specialist, îmi dau seama că e în depresie. Însă priceperea mea se oprește aici.

Știu doar că oamenii supărați nu prea se remontează singuri. E greu să îți spui că va fi mai bine când lucrurile sunt de… rahat. Apoi și oamenii din jur nu se mai uită la tine cu aceiași ochi. Când începi să le spui despre belele tale, te compătimesc cu puțină amabilitate și apoi tac și te ascultă așteptând momentul oportun să încheie și să își vadă de… problemele lor. Pentru că și ei au cu siguranță destule… Încet, încet ajung să te evite. Și atunci ce faci? Ce faci când oamenii de lângă tine nu pot, nu vor sau nu știu să te ajute?

Amicul meu îmi scrie că s-a gândit să meargă la psiholog. Prima reacție a românului de rând: ”Ăsta-i nebun!”. Eu zic însă că e un om sănătos la minte, care trece printr-o pasă mai proastă. Un om care știe și simte ce e mai bine pentru el. Pasa proastă pentru mintea unui om poate fi ca o răceală la plămâni, o ruptură musculară a gambei sau o hepatită… Pentru fiecare dintre acestea mergem la câte un medic. Pentru mintea ta ce faci? Uite ce i-am răspuns amicului meu:

Eu zic că gestul tău cere curaj. Te încurajez și eu să cauți ajutor pentru pansarea rănilor sufletului la un medic priceput. Așa cum o fractură sau o arsură lasă cicatrici, la fel fac și suferințele minții și sufletului. Din păcate, pentru cele din urmă nu căutăm ajutor și ajung să ne bântuiască precum rănile deschise, infectate și apoi cangrenate. Rămâi sănătos. Cere ajutor!

Fii sincer acum și spune dacă ai apelat sau te-ai gândit serios să apelezi la un psiholog ori un psihiatru. Încep eu. Acum câțiva ani am purtat mai multe discuții cu profesionist, care m-a ajutat să ies dintr-o astfel de fundătură. Din fericire, pasul a fost ușor pentru că medicul mi-era și prieten vechi. Ședințele noastre se petreceau la o plimbare prin parc. Eu vorbeam verzi și uscate, el asculta și mă orienta către răspunsul pe care în cele din urmă tot singur mi l-am dat.

Ultimele articole

Articole recomandate

21 Comments

  1. Dacă n-avem prieteni psihologi, ne costă cam scump vizita la un specialist. În rest, facem din prietenii noştri psihologi, sau din barmani, sau din colegi….cei care reuşim să vorbim, cei care nu, ne închidem în noi. Eu una aş fi vrut de multe ori un sfat de la un specialist, sau măcar să mă conducă spre un răspuns, după cum ai precizat…dar n-am avut posibilitatea, aşa că am avut puterea să trec singură peste depresii. Acum însă, aş duce-o pe mama la un psiholog care nu conteneşte cu măritatul fetei….auzi, cică-s fată bătrână la 24 de ani…uf!

  2. Un tip care a iesit la pensie, s-a dus la doftoras sa-l intrebe ce-i recomanda pentru tratarea definitiva a reumatismului. Doftorasul i-a prescris niste medicamente, dar a venit cu un mic amendament „O sa-ti fie mult mai bine, dar nu uita ca si-n mormant o sa-l mai simti vreo 20 de ani” :)))

    Asa si cu traumele si depresiile astea. Daca ai bibilica bolnava, doar popa te vindeca complet. In plus, s-ar zice ca doftorasii psihologi si psihiatri au prostul obicei de a fi mai nebuni decat pacientii lor :)))

    PS: In secolul 21 foarte multa lume e dementa. In trecut se apela la factorul fizic ca sa ai niste sclavi. Ii tineai inchisi, cu putina mancare, le dadeai o bataie buna…….si erau ai tau pe viata. Acum, nu mai e nevoie de asa ceva, pentru ca au pus altii stapanire pe mintea ta, deci tot un sclav bolnav esti. Cred ca doctrina crestina se aplica aici cu succes „Crede si nu cerceta” Si-n mormant vor ramane multi dementi pe vecie :)))

  3. Omul tau a mai dat pe la biserica? O relatie buna cu Dumnezeu revigoreaza sufletul care la randul lui lasa un impact pozitiv psihicului. Auzeam la minutul de sanatate de la Europa FM ca rezultatul unui studiu din Anglia adeverea faptul ca oamenii care se spovedesc si se impartasesc traiesc mai mult si au mai putine probleme de acest gen. Nu spun ca ceea ce face omul tau e gresit, pentru psihic are nevoie de medic insa pentru suflet… poate e mai ieftin cu un popa de treaba insa nu ca „smecherul” cu certificatul…

  4. Nu psihologul te face bine cand vine vorba de probleme de genul acesta, ci banii!!!!!! Si eu am probleme de genu acesta si nu am bani sa ma duc la un psiholog si nici nu cred ca m-ar ajuta in vreun fel! Trebuie sa indur pentru ca stiu ca o sa vina si vremuri mai bune. Asta o stiu sigur!:D Pana atunci mai ascult un Verdi sau un Mozart si imi trece….pe moment. E greu de crezut, dar asa sunt unii oameni. Si pentru Dorin: nu cred ca mai ajungi sa crezi ca e cineva sus care te vegheaza si te ajuta la greu dupa ce de cativa ani viata ti-a oferit numai rahat. Pentru ce a spus George in articol nu cred ca ceva compasiune si mila ar ajuta la ceva. Din contra oamenii aflati in situatii de genul asta ar trebui ajutati „fizic”. Adica luati de mana la propriu si pusi sa faca ce trebuie! Mult succes!

  5. Mihai,

    de cel putin 10 ani incoace „acel cineva”, in care cred din toata inima mi-a oferit cu mult peste. Imi pare rau ca anumite cirucmstante te-au determinat sa ajungi aici.

  6. daca nu ne-am pricepe la toate,noi(acest neam),am putea trece f usor si in acelasi timp am evita situatii grele daca am apela constant la specialisti.cine are pb „sus” trebuie sa mearga la psiholog/psihiatru,cine are pb juridice trebuie sa mearga la avocat,cine are pb cu masina merge la mecanic,se intelege ideea.george prin simplul fapt ca tu iti mananci constiinta pentru acest prieten al tau,sa stii ca inseamna mult pt el dar trebuie sa ii si arati.sunt situatii cand pur si simplu simti cum iti fuge pamantul sub picioare(am trait si eu o senzatie de genul in vara anul acesta si mi-a dat peste cap o buna parte din viitor si drumul meu in viata) dar trebuie sa treci peste ele cumva.Cu ajutorul timpului,sau prietenilor,sau ajutorul specialistilor…doar nu ne punem streangul in gat cand ne putem bucura de viata ca si asa e foarte scurta:)

  7. @Dorin +1

    Depresia e boala FOARTE grea care te ia de nici nu iti dai seama si de care scapi foarte greu iar un psiholog din pacate nu te poate ajuta prea mult si asta o spune „Dan Patitul” ;)
    Credinta (rugaciunea) iti da aripi si asta o spune tot „Dan Patitul”.

    P.S.: Problemele de familie sunt cel mai greu de rezolvat!

  8. multi oameni fac confuzia intre psiholog/psihiatru. de preferat e sa nu ajungi la psihiatru pentru ca el doar constata simptomatologia specifica depresiei, da un pumn de pastile antidepresive, timostabilizatoare si poate antipsihotice si te-a terminat. eu sunt psiholog, acum sunt la master in anu 2 la psi clinica si psihoterapie, de 2 ani fac voluntariat la spitalul de psihiatrie din sb si cam stiu cum se procedeaza. de preferat e ca prietenul tau sa consulte un psihoterapeut. ce-i trebuie lui e partea de interventie nu psihodiagnostic.

    multi mai confunda depresia cu „pasa proasta” cu care se confrunta si cei considerati normali. pentru diagnosticul de depresie sunt necesare o serie de criterii de fie indeplinite ( o dispozitie depresiva in fiecare zi, majoritatea zilelor dintr-o saptamana, anhedonie, apatie, activitatile care in trecut ii faceau placere acum nu-i mai trezesc interesul, hipobulie, ideatie suicidare, insomnie/hipersomnie, scaderea sau cresterea in greutate fara sa urmeze o dieta s.a.m.d. si toate astea trebuie sa dureze aprox 1 luna. asta ca 2-3 zile mai simt prost , fara chef si parca lumea se prabuseste pe mine nu-i suficient pentru a spune ca are depresie.

    si apoi trebuie sa mai fii atent la faptul ca mai exista si tulburarea bipolara. adica dintr-un episod depresiv poti vira intr-un episod maniacal/hipomaniacal adica taman pe invers cand devii foarte euforic, esti cel mai tare din parcare, ai idei delirante de grandoare , de persecutie, logoree,etc. :)

    dar eu zic ca o sa-i treaca…daca starea asta persista 1 luna sau mai mult atunci poate merge la psiholog:)

  9. pentru Mihai si nu numai. Gresesti in afirmatii. Nu exista nici o legatura intre cel ce ne vegheaza de sus si ne sjuta, si faptul ca viata ne ofera, dupa tine, numai rahat. De regula, viata ne ofera ce cautam si cat de mult cautam Ea nu ofera nimic. Ea e a noastra. Noi cautam, noi scormonim, noi gasim. Nu viata ne da. Noi luam. Si eu am trecut printr-un astfel de moment. Cum am rezolvat: sculat la ora 5, alergat o ora in picioarele goale prin iarba, chiar daca era o usoara bruma, cu vointa, cu foarte multa vointa si convins ca voi trece hopul. Si l-am trecut. Singur si cu cel de deasupra mea. Am fost convins ca sunt singurul care pot rezolva. Si am mai avut un castig: am reusit sa nu iau pastile, ceeace conteaza imens. Cine m-a sfatuit? Nimeni. Sugestia care o dai la sfarsit e buna pentru toti. Mintea nu trebuie lasata fara ocupatie ca „bate campii” si cine stie ce mai face. Cand esti ocupat integral, mintea e sanatoasa. Cat a durat alergatul meu? Nici nu imi amintesc. Ce am castigat? Multa, al dracului de multa sanatate si incredere in mine si puterea mea. Asta e esential in viata! Toate cele bune tuturor.

  10. @Nelu sunt in mare parte de acord cu tine insa as mai avea de adaugat multe poate prea multe pentru a nu putea pleca la munca

    Eu urasc indiferenta omului de langa noi urasc faptul ca multi dintre noi decat sa ajutam ( prin ajutor nu ma refer la sume de bani ” nu de alta dar ca sa ma fac intele” ) mai bine preferam sa intoarcem spatele

    Mentalitatea romaneasca nu se rezuma la multe iar asta ma intriga . Eu personal sunt bucuros atunci cand persoane de langa mine este bucuroasa rad cand persoana de langa mine rade ( eu asa vad lumea )
    Nu are rost sa ma apuc sa va explic si de ce sunt asa ( nu conteaza acest lucru )

    Insa decat sa ne lovim unu pe celalalt mai bine am incerca sa fim ma’buni” pentru ca asa vom urca insa asta nu cred ca se va intampla in viitorul apropriat

    Sper sa va gandit si sa reflectai asupra acestui comentariu ( cine doreste cine nu no problem :P)

  11. @Petre. te citez: sunt in mare parte de acord cu tine. ai dreptate in tot ce spui. prin interventia mea, nu am vrut sa dau in nimeni. ma deranjeaza enorm cei ce se plang de rahatul vietii fara sa faca nimic si acuzand uitandu-se in sus. ma deranjeaza lipsa de educatie. ma deranjeaza enorm cei care NUMAI VOR, nu si dau. eu sunt bucuros cand, intalnindu-ma cu cineva pe care nu l-am vazut de un an, am senzatia ca m-am despartit de acel cineva de zece minute. mentalitatea se schimba prin amendare. amendand, dai posibilitatea formarii reflexelor bune, in majoritatea cazurilor. raman adept al principiului conform caruia prieten e cel ce da, nu cel care cere. imi va face placere sa te mai citesc. cu stima.

  12. Bună!

    Mi-a plăcut foarte mult aplicaţia „Ştirile ProTv”de pe Android.
    Nu se poate să generaţi o astfel de aplicaţie pentru tot ceea ce înseamnă ProTv?
    Ma refer aici, să poţi vedea online toate emisiunile difuzate de canalul dumneavoastră.
    Îmi plac mult reportajele tale şi modul cum ne ţii la curent cu noutăţile din domeniul IT şi site.

Leave a reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.