Categorie: Auto

Era să murim… Din nou și din nou…

Am ținut secret până acum. Orgoliul meu de șofer m-a făcut să îmi țin gura pentru că nu se face să îi spui omului care tocmai ți-a împrumutat mașina personală că era să i-o distrugi cu tine în ea și pe cei din automobilul oprit regulamentar în față. O secundă de neatenție cu privirea altundeva decât prin parbriz și am ajuns la 3 metri de o familie fericită, plecată la plimbare într-o zi de weekend. Am tras scurt de volan și i-am ratat milimetric. Am transpirat rece, iar adrenalina m-a luat la palme. Puteam să trec prin ei cu cele două tone la 70 de kilometri pe ora, ca prin brânză. O familie cu un copil pe bancheta din spate, care nici nu ar fi știut cine le-a fost ucigaș.

A urmat o jumătate de oră de procese de conștiință. Mă gândesc cum vina m-ar fi demolat. Parcă vedeam privirile superioare și disprețuitoare ale tuturor. Cum ai putut?! Toată cariera lui pește devenise zero barat. Dar am scăpat și de data asta. Credeai că am învățat ceva?

Nu o să recunoști, dar și tu ai trecut centimetric pe lângă familia asta nevinovată într-o mașină de o stea apusă la EuroNCAP. Te văd zilnic de pe scuter când tai orașul prin centru. Ești un tip ocupat cu probleme serioase. Sună și tu începi să îl cauți prin buzunare. Mâna stângă smucește volanul, în timp ce tu scormonești cu dreapta. Intru în panică când te văd aplecat peste scaunul pasagerului ori când te lungești după geanta din spate. Te-aș depăși, dar mai bine aștept să revii la volan. Răspunzi la telefon dar te lași pe o parte iar privirea ta trece prin orizont fără direcție. Ții telefonul pe speaker la 20 de centimetri de ureche, ca și cum vorbești la handsfree… Gata, ai închis! Te depășesc cât să te recuperez la următorul pasaj.

Ești de acum o domnișoară cu săpunul alb într-o mașină pe care ai meritat-o. Vorbești și gesticulezi în timp ce pilotul automat îți virează volanul. Cel puțin asta pari să crezi. În pasajul Obor tai linia continuă și vii spre mine ca să ne împerechem culorile. Eu țin la negrul de pe scuter dar mai ales la integritatea osoasă. Te claxonez discret. Revii pe bandă și continui să vorbești. Citesc pe buze: Băga-mi-aș ^&%$ în fraierul ăsta! Mda… L-ai ratat și pe ăsta. Norocul meu.

Încerc să înțeleg ce fel de om riscă atât. Probabil unul care nu vrea să pară nebun vorbind singur prin mașină. Dar de ce? Un handsfree nu e așa cool ca smartphone-ul de sute de euro? Sigur este mai cool decât amenda. Problema este ca nu știe cât e și oricum cât timp nu se prea dă, cum să afle? 134 de lei, îți spun eu. Un handsfree ieftin e la jumătate de preț. Plus cele două puncte economisite la permis.

Articol de promovare a campaniei „Ţine-ţi viaţa în propriile mâini” cu scopul de a convinge cât mai mulţi români să folosească un kit ‚hands free’ în trafic. Mai multe detalii, în Grupul Şoferilor cu Handsfree.

Din 14 iunie, Grupul Şoferilor cu Handsfree lansează pe Facebook concursul „Cine este şofer responsabil în trafic, nu ia amendă”, prin care caută să demonstreze că membrii săi ştiu să se descurce. Postează pe peretele Facebook al Grupului Şoferilor cu Handsfree o scurtă poveste despre cea mai ieşită din comun experienţă pe care ai avut-o la volan (se exclud răpirile de către extratereştri). Ai timp la dispoziţie până pe 17 iunie, când decidem care sunt cele mai neobişnuite cinci povestiri, pe care Germanos le va premia cu câte un kit hands free de la Plantronics. Scrie şi poţi vorbi la telefon când conduci, fără să rişti vreo amendă.