”Tu chiar crezi că acum respiri aer? Replica lui Laurence Fishburne, în rolul Morpheus din Matrix e genul acela de moment când te întrebi dacă ești om sau mașină și rămâi cu fața mirată a lui ”Neo”. Filmul fraților Wachowski e genial pentru că pune această întrebare simplă. Te întreabă dacă realitatea care te înconjoară este… reală! Nu, nu cred că Neo era Iisus. Și nu o să intru în filosofii despre cum ”puteri superioare” ne controlează și ne consumă ca pe niște baterii ci mai degrabă despre o altă idee care mă preocupă. Libertatea de a gândi, de a te mișca, de a experimenta orice. Să fii oriunde, să faci orice nebunie, să trăiești experiențe dincolo de orice imaginație. Fără riscuri și fără limite.
Am început cu un film care ne-a marcat pe toți cei care au văzut dincolo de efectele speciale din Matrix iar ideea de atunci mi-a revenit în minte și mai puternic după ce am văzut ”Transcendence”. Inteligență artificială, cloud, naniți, biotehnologie. Filmul l-a ales soția (probabil pentru Johnny Depp), care s-a gândit că merit așa ceva de ziua mea. Mă așteptam la încă o poveste despre cum tehnologia ne va transforma în idioți și sclavi. Și cam așa părea… până spre final. Convingător pentru prozeliți, idioți, vizionari sau atei tehnologici care își vor căpăta fiecare felia de pâine în acest film. Dar nu contați pe mine să vă stric surpriza.
Tot ce am văzut acolo este posibil și fezabil. Producția a reușit să traducă pe limba omului, puțină tehnologie nouă. Suficientă însă cât să o bage la somn vreun sfert de oră pe soție dar apoi să o intrige spre final ca să fie ochi și urechi la un subiect greu. Unul important dar greu de explicat deși întrebările sunt simple.
1. ”Ce te face uman?”
2. ”Ce este real?”
3. ”Vrei să fii nemuritor?”
Dincolo de religie și știință depășită, e greu să găsim un răspuns pe care să îl înțeleagă și copiii tăi acum, pe loc. Dar nu ar strica să vorbești cu ei despre asta pentru că în decursul vieților lor vor avea cel mai probabil opțiunea de a deveni, păi… nemuritori. Așează-te puțin și relaxează-te că de aici lucrurile o iau razna.
Pentru cei de la oraș, prezentul este deja online și digital. Suntem conectați și dependenți prin tehnologie. Chiar dacă nu crezi, încearcă să trăiești o săptămână în oraș fără mobil, televizor, calculator și internet. Ți-ar fi mai bine? Îți e rău acum?
Ai vrea să ai urmași care să trăiască ”deconectați”? Dacă răspunsul este ”da”, mai bine te oprești din citit și pleacă în Mongolia. E foarte frumos acolo și… liniștit.
Dar dacă alegem să trăim conectați, cum ar trebui să fie? Cum ar fi experiența ta conectată perfectă? Primul instinct este să bifăm câteva lucruri:
a. Conexiune online permanentă prin care să ținem legătura cu oricine, și orice obiect* oriunde, nelimitat. * =electronice, electrocasnice, automobile și orice fel de mașinării făcute de om.
b. Spațiu de depozitare nelimitat și privat pentru bani, poze, email la care să ai acces de oriunde, oricând, cu orice device.
c. Intimitate și securitate, adică să alegi cu cine și cât comunici fără teamă.
d. … adaugă aici orice te-ar face fericit
Toate acestea sunt doar un început. Sunt totuși disponibile cu tehnologia de azi. Le mai trebuie doar puțin ”fine-tuning”.
Dar hai să pornim cu totul ”down the rabbit hole”.
Nu am vorbit încă despre noi înșine. De la scrisori la telegrame apoi la email, messenger si acum Skype. În viețile lor, părinții noștri și chiar cei mai mari de 30 de ani le-am trăit deja pe toate. Skype ar fi fost ceva inimaginabil pentru tata în 1960. În ultima jumătate de secol, tehnologia a făcut toate acestea posibile. Așadar, la ce să visăm acum pentru partea a doua și a treia a vieților noastre? Eu cred că o să ies la o plimbare virtuală cu fiica mea plecată la studii într-o grădină identică în toate detaliile cu cea de acasă. Sau dacă vrem, ieșim la un film în Berlin ori ne plimbăm pe Marele Zid. Eu voi fi probabil în sufrageria de acasă și ea… departe doar fizic. Nu sunt naiv să visez că își va întemeia o familie în aceeași casă cu părinții dar vom putea să ne întâlnim oricând vrem printr-un avatar, într-un spațiu virtual. Gândește-te la o combinație dintre ”holo-deck-ul” din Star Trek și ”Avatar”. Genul acesta de experiență ne va apropia mai mult și ne va face să ne dorim și să apreciem mai mult momentele când ne vom întâlni și fizic.
Ești pregătit să o iei ”razna” de tot? Cum ar fi să devii cu totul avatarul tău? Nu spun că ar trebui să te transformi într-un grăsan transpirat, hipnotizat pe o canapea dintr-o garsonieră mizeră, care iese la agățat arătând ca Victor Slav ca să fii păcălit de un alt grăsan ascuns în spatele unui avatar de adolescentă. Am văzut și filmul acela.
Mă gândesc mai degrabă la transferarea conștiinței într-un astfel de spațiu după moarte unde să poți rămâne uman dar să poți evolua ca o conștiință inteligentă. Mă gândesc la ce am văzut în Transcendence mai puțin pericolul iminent și tragedia. Nu am răspunsuri la întrebarea dacă o astfel de conștiință va mai avea suflet. Poate îmi răspunzi tu ce înseamnă asta.
Vrei să mori când corpul tău nu va mai fi capabil să îți transporte mintea? Sau vrei să trăiești veșnic fără durere, fără haine, fără rușine, fără foame. Să îți poți cunoaște nepoții, să petreci timp în conversații adevărate, să vezi locuri, să explorezi universul încărcat în memoria unui robot android. Adică să fii tu conștiința și creierul unui ”Data” ca în Star Trek spre exemplu.
De ce vreau așa ceva? Pentru că 95% din lucrurile pe care le facem sunt chestii de rutină care pot fi înlocuite de tehnologie ACUM. Muncim, mâncăm, dormim… Doi bărbați din trei mor de inimă după ce s-au realizat cu greu, tocmai când ajung ceva mai înțelepți, pe la 50-60 de ani. Eu știu că sunt mai mult decât un animal care trăiește ca să moară. Știu că sunt mai mult decât un trup limitat. Știu că Eu vreau să trăiesc veșnic.
Și acum gata, treci înapoi la treabă! Matrix are nevoie de tine.
Nu poti „trai” vesnic. A avea viata, inseamna un asambul de stari emotionale. Indiferent care sunt acestea, nu cred ca tehnologia le va putea reda artificial in timpul vietii noastre. Oricum, este aproape imposibil sa te transpui intr-un computer si sa ramai „tu”. Memoria si inteligenta unui om intr-o astfel de stare, este la fel de buna ca o poza sau o filmare, indiferent daca tu poti interactiona artificial. Totusi, cred intr-un asemenea transfer, dar in sistem biologic, cum ar fi, o clona de-a ta. Chiar si atunci, este greu, avand in vedere ca personaliatea noastra este influentata sau chiar formata de procese chimice.
What if I told you that you are immortal but you don’t know it yet.
Vă provoc să privim dintr-o altă persepectivă. Date: multe studii arată că „modulele de memorie” nu-s doar în cap ci că de fapt tot corpul nostru stochează memoriile. Vezi schimbări comportamentale la pacienții care au primit un organ de la un donator. Acum, dacă ne uităm la corp știm că celulele care alcătuiesc corpul fizic se regenerează odată la 20 de ani, aproximativ. Asta zice de fapt că eu, tu nu suntem aceeași de acum 25 de ani. Exact ca un vortex într-un râu: tot timpul este acolo dar nicio picătură de apă nu se oprește. Mai punem faptul că 90% din compoziția corpului nostru sunt alte organisme și așa apare, pe bună dreptate, întrebarea legitimă: cine sunt?
Mergând mai departe pe linia logică și pe „common sense” putem spune că da, suntem într-un fel de matrix, dar nu ca-n filme ci într-unul mult mai fascinant. Genetic, vehicolul în care „trăim” are un număr finit de regenerări, când a bătut ceasul, organismul nu se mai regenerează, se deteriorează și game over. Dar este oare game over? Eu nu cred pentru că pur și simplu nu are sens. Toate experiențele, memoriile rămân, se păstrează. Dar unde? Apa se pare că are memorie. Noi suntem peste 70% apă. Restul de „material” este tranzițional. Fascinant. Are logică să presupunem că noi, după ce „murim” revenim la starea de totalitate, cum ar veni, ne descărcăm (revenim?) în cloud. Iar când ești în cloud, poți fi orice, oricine. Niciun secret nu-ți este ascuns, timpul și spațiul devin non-lineare, totul este relativ.
Așadar, tehnologic trebuie să rezolvăm o singură problemă: memoria. Pentru că evident nu avem nici cea mai vagă idee ce era cu noi înainte de naștere. Visul oricărui psiholog este acela de a face un nou-născut să vorbească despre experiența prin care trece în termeni psihologici! Nu este fasciant? Ține un bebeluș în brațe și poate vei vedea în ochii lui/ei cum este „dincolo”. Dacă ai un dram de sensibilitate acum ți se strânge inima, ce este „dincolo” este prea mult pentru a fi cuprins cu mintea. Extatic. Ze Matrix. And you are the master of it all.
George, m-ai făcut curios apropo de „Trancendence”. Ia să-l vedem… :)
Dacă este să presupunem prin absurd, că da, așa este: venim din „cloud”, ne alegem un rol sau set de roluri, alegem timpul, spațiul, practic co-creăm cu „alții” această realitate (sau Māyā, iluzie) de ce alegem să dăm format înainte de a intra în rol? Ce rost are o piesă, o emisiune dacă nu este credibilă? Altfel nu pot să-mi explic fascinația omenirii pentru… povești, pentru dramă. Poate asta este ideea de la bun început! Să intrăm pe această scenă a „vieții”, să ne pierdem în ea după care să ieșim și să tragem niște concluzii. We are God living itself, experiencing itself, observing itself zicea careva. Mulți ne atașăm de această poveste, precum de o carte când ne pare rău că s-a terminat. Nu cumva părerea de rău a celor bătrâni pe patul de moarte este pentru că, pe bună dreptate (să mor io că-l voi înțelege pe Hugh Heffner), povestea a fost prea tare. Știu că risc să-mi ridic în cap pe mulți minimizând această viață. Că un criminal în serie ca Stalin sau alții vor scăpa fără a fi judecați și pedepsiți. Dar ce știm noi? De unde știi că cel care a fost cunoscut cu numele de Adolf sau Joseph în momentul revenirii în cloud nu vor experimenta suferința absolut fiecărui suflet care a suferit din cauza lor? Cei din urmă pot fi cei dintâi, paradoxal. Precum un balansoar, anumite suflete pot oscila doar între extreme. The absolute good and the absolute bad is one, all paradoxes are resolved. Dar concluzia ar fi: ce rost are să „te joci” dacă nu începi de la zero, de la a nu ști nimic apropo de ce urmează să se întâmple! Asta da poveste, povestea vieților noastre.
salut george.
am inteles perfect ce vrei sa spui, cel putin eu. problema e ca nu ar fi posibila dorinta ta, indiferent de cat ar evolua tehnologia. indiferent cat va „evolua” tehnologia, tot niste „animale/mamifere” ramanem, unele care „am invatat sa ne jucam cu curentul si aparatura”. suntem niste simpli oameni, (desi ne place sa credem ca putem fi mai mult, datorita orgoliului din dotare) si nu cred ca putem face prea multe, cu toate ca tehnologia tot „evolueaza”. inteligenta aparatelor in care tu iti pui baza sunt defapt niste dracii create tot de oameni, niste chestii care au fost „invatate” sa faca lucrurile pe care le fac;
sunt convins ca ai ajuns sa „placi” atat de mult tehnologia din cauza meseriei pe care o ai (prezinti emisiunea aia pe protv).
Încearcă să vezi Transcendence. La final e o treabă acolo cu niște naniți.
pt dudu: defapt si acum si peste cati ani vrei tu, tot sabia va fi la putere.
ca daca il opresti pe ala care te controleaza dand click, tot cu sabia vei fi oprit daca nu vrei sa te potolesti:)
Ce simpatic George cu editorialul tău, ce să zic, plin de speranță dar când mă gândesc la un hahaler frustrat care mi-a făcut poanta cu belitul bârnei îmi reamintesc că entuziasmul mi-a făcut rău aproape de fiecare dată.
Să-ți zic și eu de unul care a venit peste mine pe contrasens și s-a oprit să-mi spună: ”Hai, încearcă ceva!”
Salve am un galaxy s5 si nu gasesc nicaieri sa descarc un flaşy player ptru.iel te rog ajutama daca se poate mulțumesc
Exista un singur Dumnezeu. Religia pentru mine inseamna sa cred. Ritualurile care tin de o religie sau alta ma lasa rece. Sa respecti regulile unei religii fara sa crezi e „aqua chioresis”. Pentru mine sa crezi e adevarata religie. Restul vine de la sine. Pana una-alta, legile lui Moise sunt perfect valabile si azi.
per ansamblu e buna ideea ta, dar nu trebuie exagerat; nu trebuiesc imbratisate toate ideile (chiar daca suna bine) ale ganditorilor astora care au creat Transcendence de exemplu.
te departeaza de realitatea asta in care traim momentan:)
la mine a coborat unu o data cu un levier din cauza ca l-am atentionat ca nu mi-a dat prioritate…
@Radu T. Constiinta de sine este o mica parte din tot ce inseamna fiinta spirituala adica ce santem in realitate(sufletul) cu totii nu doar o gramada de carne si oase. Cred ca diferenta este ca in momentul corporalizarii atunci cand sursa ne pune din nou la incercare pentru a putea evolua ne sterge partea aceea de cine am fost in vieti anterioare aici pe pamant dar si in alte parti. Se aplica regula divina si universala aceea de progres prin proprie vointa, cu fiecare viata ne indreptam spre inaltare cei care dorim si incercam sa progresam, ceilalti care bat pasul pe loc o vor lua de la capat desii exista unele teorii care spun ca este un numar limitat de incercari, pana si divinitatea se satura la un moment dat iar pentru cei care regreseaza exista lumi demonice pentru corporalizare, tind sa cred ca aceasta in care traim este una din acele lumi, o planeta „penetenciar” daca ai auzit de acest concept, un loc de purificare cu incercari grele si foarte grele pentru majoritatea dintre noi. Dar intodeauna vom primii o sansa daca cu adevarat dorim sa progresam, usa ramane intredeschisa pentru toti, partea grea fiind dorinta de trezire si progres un lucru foarte greu in realitatea acestei lumi bazate pe coruptie, indobitocirea populatiei si transformarea ei intr-o gramada de oameni depersonalizati si cu mintea spalata, masa de manevra, slugi ai unor corporatii mondiale care se bazeaza pe societatea de consum salbatic si irational si daunator atat pentru natura cat si pentru propria persoana, familie.
Pentru a intelege mai bine la ce ma refer cand spuneam de seria Stargate deci vorbeam de cea mai veche rasa din aceea serie si anume „Anticii” cei mai intelepti, insasi constructorii portilor galactice, o rasa care a parcurs in evolutia ei de sute de mii de ani acel drum greu spre inaltare, o rasa care la apogeul ei a renuntat la corpul fizic pentru a devenii energie pura ceea mai inalta forma de existenta, aici aveti 2 episoade comprimate, filme in sine daca ne referim la durata lor, filme care prezinta aceea rasa de care vorbeam
Cred ca se mai putea lucra ceva la titlu si ar fi trebuit sa sune cam asa.
” Cine vrea să trăiască veșnic, si cum ar vrea sa traiasca vesnic?
Nu cred traii vesnic avand un spirit distrugator. Acum in modernism oamenii sunt instrumente ale distrugerii.
De mai multe zeci sau sute de ani oamenii au inceput sa schimbe lucrurile in jurul lor din pacate in rau.
Oamenii nu numai ca isi fac rau singurii dar distrug si mediul imprejurul lor, s-au rupt de natura si stau in locuinte artificiale departe de viata si de acolo gandesc ” strategii de dezvoltare ” in fapt strategii de distrugere.
In momentul de fapt omul este o specie parazitara cand ar fi trebuit sa fie una care traieste in simbioza cu natura.
Cam asa e.Pe Terra oricum va veni sfarsitul.Rasa umana poate insa migra spre alte planete.
Insa,din punctul meu de vedere,vesnicia umana e greu de realizat.Si asta pentru ca trupul nostru nu poate trai prea mult.Si in special creierul,a carui decadere si degenerare nu poate fi oprita din pacate.Aici e marea problema.
Si atunci veti spune ca solutia e un avatar(intr-o forma sau alta).Dar aceste nu e controlat de creierul nostru? Ce se intampla cand creierul nostru moare? Cum transpunem constiinta noastra,experientele noastre intr-un creier artificial? Sunt intrebari la care nu stiu daca se vor gasi raspuns.
Eu sper ca in decursul vietii mele sa se descopere viata pe alta planeta si sa se creeze o terapie sau un medicament pentru diferitele tipuri de cancer.Nu as vrea sa traiesc vesnici,sub nicio forma.Un 80-90 de ani,daca sunt sanatos.Daca nu…nu.
cum stii de altfel Giorge, aceasta tehnologie e fff departe si totusi mi se pare ….. nu stiu ! vi sa intamplat vre-o data cand visati sa puneti mana pe ceva sau sa simtiti miros , rece cald , vant ploaie ? desi nu e nimic real iti stimuleaza simturile, eu de exemplu daca intr/un vis plang, corpul meu adormit face la fel, si la fel se intampla cu toate emotiile puternice { bunica spune sa ma duc la un preot ca nu e lucru curat } dar mie imi place la nebunie …. v-ati gandit vre/o data la cei morti ? unde sunt ? { in lumea de dincolo !!!} ar spune alti ! nu, ei traiesc in mintea noastra , ii visam le vorbim ne vorbesc ne indruma sau mai stiu eu ce ….. faza este ca le este dedicata doar un spatiu ffffff mic de memorie …….. ganditiva ca avem in creier amintir di pana la 7 generatii in urma pe care nu reusim sa le activam ….. ganditiva ca daca am fi capabili am putea retrai oricand experientele lu bunic lu strabunicu si asa mai departe …… vorba tatalui meu ! hai sa stam stramb si sa gandim drept !hai sa lasam viata corpului uman sa/si urmeze cursul , nastere crestere trait imbatranit si moarte dar nu si al minti al gandiri a spiritului cum spun alti ….. pentru cei care cred in reincarnare , de ce sa o face sa u sa ni se intample doar dupa moarte ? o vreau acum si nu in corpul nimanui ci viirtual in posibilitatea de ati alega sa fii ce vrei …. nu doar atat ci faptul ca am putea …… incep sa delirez scuze …!!! ei domnule buhnici cum e de fapt …. impartim aceiasi idee ?
Te urmăresc în firul logic și înțeleg ce spui. Eu cred, spre exemplu, că bunica mea Geta îmi poartă de grijă.