Salutare tuturor! La acest #IGDLCC am stat de vorbă cu profesorul Dumitru Borțun, unul dintre cei mai lucizi analiști ai societății românești, cu prilejul apariției cărții sale România ca proiect — Studii despre o țară care a fost, care este și care ar putea fi. Ne-am întâlnit la puțin timp după încheierea unui ciclu electoral epuizant și am vorbit despre tot ce contează: de ce suntem un popor tânăr și infantil, ce ne împarte în două Românii, cum am ajuns la alegerile din 2024-2025 și, mai ales, ce avem de făcut de acum înainte. O conversație de peste două ore pe care vă recomand să o urmăriți integral.
România — stat tânăr și popor infantil
Profesorul Borțun pune degetul pe rană de la primele minute: „Suntem și un stat tânăr și un popor tânăr și infantil, cu foarte multe structuri de gândire, cu mecanisme de aspirație sentimentale.” Această infantilitate colectivă nu e un insult, ci un diagnostic. Ca popor, n-am apucat să trecem prin toate etapele de maturizare pe care le-au parcurs societățile occidentale de-a lungul a câteva secole — revoluția industrială, burghezia consolidată, democrația liberală cu lădăcini adânci.
De aici și „falia dintre cele două Românii”: una educată, modernă, preponderent în mediul urban, și cealaltă premodernă, preponderentă în lumea satului. Borțun descrie visceral cum a văzut această falie cu ochii lui: un cuplu de vârsta a treia, dimineața la 9:00, cu o caserolă de pulpe de pui și un carton de bere la pet — cumpărăturile zilei. Și tineri care se întâlneau să petreacă timp împreună sub un bec într-o parcare. „Falia asta dintre cele două Românii nu e de ieri, de azi — ea a fost acoperită timp de decenii, mai întâi de discursul naționalist ceaușist, mai apoi de mitul unității etnice.”
Alegerile din 2024-2025 și ura față de sistem
Cum am ajuns la rezultatele surprinzătoare din primul tur al prezidențialelor? Profesorul Borțun respinge explicația simplistă că votanții neconvenționali ar fi „proști sau manipulați”: „Eu cred că în profunzimea lui, poporul român, inclusiv cel cu puțină educație, are un anumit bun simț etic în care percepe furtul și minciuna la un nivel profund. Doar că nu știe cum să gestioneze, cum să reacționeze la el.”
Se percep minciuna, furtul, fățărnicia, dezvoltarea inegală pe zone ale țării și inechitatea economică dintre grupuri sociale. Indignarea s-a transformat în revoltă, iar revolta în ură față de sistem. „S-a trecut de indignare, s-a trecut de revoltă — este ură pe acest sistem.” PSD, în viziunea lui Borțun, a ajuns să funcționeze ca o rețea de interese personale și particulare, dincolo de orice rațiune politică: baronii locali aduc voturi, partidul îi girează pe liste — un cerc vicios pe care însuși un lider politic i l-a confirmat cu cinism: „Pragmatism politic, domnule profesor. Ei ne aduc voturi.”
Educația — prima prioritate de pe agenda oricărui președinte
Dacă există o temă recurentă în această conversație, este educația. Borțun este de acord cu diagnosticul jurnalistului Florin Negruțiu de la Digi24: prima prioritate de pe agenda noului președinte trebuie să fie educația. Dar nu oricum — ci cu o reformă din temelii, începând cu formarea profesorilor și introducerea unor discipline noi.
Profesorii înșiși sunt „rămași în urmă și defazați istoric”, spune Borțun, și nu pot preda cultură civică autentică pentru că, ei înșiși, nu gândesc democratic: „Nu are cine preda cultură civică în școală, fiindcă nu ai buni cetățeni care să transmită cu toată puterea, cu toată dragostea, interesul pentru binele comun.”
Școala a ignorat cu totul capacitățile esențiale pentru lumea de azi: comunicare, tehnici de dezbatere, gândire critică, autocalmare emoțională. „Intrăm într-o lume în care capacitatea de memorare este depășită de mulți, și în care succesul în muncă este condiționat de capacitatea de a comunica.” Borțun îl citează cu admirație pe psihologul Daniel David — fostul rector al UBB Cluj, care și-a condiționat public rămânerea în guvern de obținerea tuturor resurselor necesare pentru a reforma din temelii sistemul de învățământ.
Moștenirea ceaușismului și provocarea meritocraĂiei
Discuția ajunge inevitabil la rădăcinile istorice ale problemelor actuale. Profesorul Borțun trasează cu precizie cum a degenerat proiectul socialist într-un ceaușism naționalist: combinarea structurii politice supracentralizate cu o infrastructură economică înapoiată a dus la un sistem în care promovarea socială se făcea pe bază de relații personale, nu de valoare. „Conceperea promovării sociale după relații personale și nu după valoarea intrinsecă a muncii fiecăruia ne-a dus cu oștean în gard la falimentul societății socialiste românești.”
Ironia istorică: primul care a încălcat propriul plan cincenal impecabil al lui Ceaușescu a fost chiar Ceaușescu. Planul — lucrat de 100 de specialiști în domenii diferite — era atât de interconectat încât dacă scotea o cărămidă se prăbușea totul. „Trebuia respectat cu sfințenie. Primii care nu l-au respectat au fost Ceaușeștii, el și ea.” MeritocraĂia — pe care o vede ca invenție a burgheziei în epoca revoluției industriale — rămâne singurul antidot: „Este imposibil de conceput o societate performantă fără meritocraĂie. Gândiți-vă la corporații: dacă s-ar angaja după pile și relații, ar mai merge vreo corporație?”
Inteligența artificială și viitorul relevant al României
Una dintre cele mai provocatoare secțiuni ale conversației — și pe care Borțun recunoaște că a omis-o chiar din cartea sa — este tema inteligenței artificiale. „Vom intra în această etapă a inteligenței artificiale care va depăși inteligența mea și a dumneavoastră înmulțită de nu știu câte ori, și pe care cineva va trebui s-o pună în practică.”
Întrebarea existențială pentru România: cum rămânem relevanți într-o lume în care moneda de schimb nu va mai fi energia, ci capacitatea de procesare și inteligența? Nu prin teritoriu, nu prin populație — ci prin calitatea oamenilor și prin proiecte colective asumate. Borțun lansează o provocare directă: cei mai deștepți și mai buni români se angajează la firma altcuiva în loc să creeze împreună, pentru că avem o problemă gravă de asociere și colaborare. „Meritul unui proiect este că unește oameni diferiți. De dragul proiectului, oamenii renunță la diferențele dintre ei, le pun între paranteze.”
Ce avem de făcut: proiecte, nu discursuri
Concluzia conversației este una pragmatică și fără scuze. Borțun îl interpelează public — chiar în timpul înregistrării — pe Călin Georgescu, cel care a strâns câteva milioane de voturi: „Ce sunteți pregătiți să faceți pentru țara noastră? Acum că a trecut vremea discursurilor, care e proiectul de care vă apucați? Un spital, niște case pentru oamenii săraci, bursă pentru copiii desculți? 1 RON de la fiecare din cei care v-au votat poate schimba mii de destine.”
Mesajul e valabil pentru toți: idei și dezbateri avem berechet. Ce lipsește este transformarea lor în acțiune concretă, în proiecte reale care să unească oameni diferiți. Noul proiect de țară nu poate veni doar de sus — trebuie să pornească din societate. Sarcina noului președinte, spune Borțun, este să propună proiecte la nivel societal care să mobilizeze energia colectivă. Dar nu trebuie să așteptăm să vină un „bobârnac de sus” ca să ne mișcăm.
Cartea profesorului Borțun, România ca proiect, o găsiți la Editura Spandugino. Merită citită, mai ales acum.
Dacă ți-a plăcut această conversație, abonează-te la canalul meu de YouTube — postez constant discuții cu oameni care gândesc România în profunzime.
Mulțumesc membrilor comunității Buhnici.ro care fac posibile aceste conversații lungi și fără compromisuri. Dacă vrei să faci parte din comunitate și să ai acces la conținut exclusiv, devino membru aici.
