Categorie: Editorial

”Doar oamenii plictisitori se plictisesc!”

”Un new-yorkez s-ar ridica de la masă și ar pleca rapid dacă petrecerea ta ar fi plictisitoare. Și asta fără vreo rămășiță de vină.” Asta îmi spune o veche amică, colegă de liceu. Acum 15 ani încă făcea echipă cu tocilara clasei. Ea mi se părea mai antipatică decât tocilara, care, deși părea insipidă, era de fapt sinceră și amabilă. Tocilara e o doctoriță de provincie acum. Un medic bun. Amica mea în schimb a rămas la fel de acră dar cu un zâmbet isteț. Dar abia acum reușesc să îi savurez ”flavour”-ul dulce-acru. Abia acum îi dau dreptate în timp ce povestim la o masă dintr-un restaurant bun în Penn Plaza, New York.

Peste drum e biroul ei. Îmi povestește că patronul tocmai i-a mărit salariul și i-a cerut să îi spună pe cine să mai dea afară dintre leneșii din birou. Amica mea are obiceiul să nu facă bisericuță. Nu știe cu bârfa. Nu stă la cafele. Face trei chestii deodată dacă e nevoie și le livrează până la patru cu aceeași conștiiciozitate cu care a dat prima dată cu mătura în State la 19 ani. Dacă a vrut să își liber jumătate de zi să se vadă cu un prieten vechi a făcut-o la fel de relaxată.

Mă întorc spre capătul tău… Și parcă văd grimasa. Un sfert de zâmbet amar în colțul curii. ”Ăsta vorbește? Mi se dă mare cu pretenă-sa, auzi… Îmi dai tu mie lecții, bă reporteru’ lu’ pește? Știi tu ce e să nu ai bani de întreținere?

Da. Știu cum e. Cea mai mare parte a vieții am dus-o de la o leafă la alta. Dar și tu știi că te complaci într-o mocirlă complezentă. Și mâine o să mergi la servici să o freci, să pupi în c#% șefi și apoi să rupi ușa la cinci ca să mergi acasă și să te uiți la idioții care ți-au furat votul și se înjură. Pe banii tăi.

Pe un afiș lipit în metroul new-yorkez scrie sec ”Doar oamenii plicisitori se plictisesc!”

Îți mai zic eu una. ”Suntem ceea ce facem!” Tu ce faci? Când te ridici? Când spui: Ajunge!