Categorii: Auto, Editorial

De ce sunt scumpi carburanții?

Îi spun “Bun venit!” pe blogul meu amicului și colegului Cătălin Bălan. Un personaj complicat dar sigur inteligent și foarte bine informat. Mai ales pe domeniul carburanților. Așa că este onoarea mea să îi postez prima încercare de blogger ca invitat pe www.buhnici.ro. Citiți rândurile care urmează, așa cum spune și el, cu mintea deschisă și veți înțelege mai mult.

De ce tin cu petrolistii cand vine vorba de pretul benzinei?
de Cătălin Bălan

Am masina. Conduc si inghit in sec cand vad ca un drum Bucuresti-Galati ma costa 100 de lei in 2008, iar acum ma costa 170 de lei. Deci dispare premisa partizanatului si a descendentei din familia patricienilor. Cu toate astea sunt cateva argumente economice care ma fac sa simpatizez cu tabara adversa.

Sa le luam pe rand. Primul argument este cel de bun-simt in orice teorie economica posibila (mai putin cea marxista, desigur) afacerea in care te bagi trebuie sa iti aduca profit. Altfel se cheama ca faci munca de caritate.

Dintre companiile petroliere de la noi, care au si rafinare si retea de distributie (adica le putem numi companii integrate) singurii care fac profit contabil sunt cei de la Petrom. Si asta pentru ca ei au si resursele. De exemplu, ei scot titeiul la un cost de 15 dolari barilul echivalent petrol (bep) de la Ploiesti sa zicem, la costul asta se mai adauga costul de explorare (adica de gasire a resurselor), il transporta 30 de kilometri pana la Brazi, iar aici il rafineaza. Trebuei spus ca marja lor de profit se vede cel mai tare aici, pentru ca desi pe ei ii costa aproximativ 30 de dolari pana la poarta rafinariei, aici pretul lui trebuie sa fie unul international. Luna asta a ajuns si la 91 de dolari barilul. Cu alte cuvinte, ei castiga 60 de dolari la bep. Din banii astia platesc taxe catre stat, angajatii, redevente petroliere si celelalte costuri. Zic din banii astia pentru ca restul costurilor sunt fixe si marjele de profit aproape inexistente. Si aici ma refer la costul cu rafinarea, transport, distributie, vanzare etc. Si cum baietii de la Petrom scot anual cam 4,5 milioane tone de titei, fac si un profit net de aproape 400 milioane de euro. Adica e rezonabil pentru cea mai mare companie din Romania cu mii de angajati si plan de investitii de cateva miliarde de euro pentru urmatorii ani.

Nu mai deschid discutia resurselor luate prea usor pentru ca e politizata tot mai mult in ultima perioada. As vrea insa sa vorbim de utilizarea resurselor. Iar aici tre sa le strang iarasi mana baietilor de la OMV. Ei se afla in situatia perfecta a stapanului unei resurse pe care o valorifica profitabil. E ca si cum as detine in mijlocul unui desert o oaza cu apa din belsug. Ce ar trebui sa fac? Sa o dau gratis tuturor locuitorilor desertului pentru ca ei sunt stapanii “morali” ai acelei resurse sau sa le-o vand asa cum o vand oricarui vizitator al desertului? (din moment ce am dat bani pe ea si o intretin). Desigur, a doua varianta. Parabola asta are si o justificare legala. Consiliul Concurentei nu i-ar permite Petromului sa vanda la costul de productie (acel 30 de dolari de care vorbeam mai sus) pentru ca ar practica un pret de dumping. Adica ceilalti actori de pe piata nu si-ar putea reduce costurile ca sa vanda la fel de “jos” si ar pune lacatul pe afacere. Plus ca suntem pe o piata europeana si trebuie sa avem preturi sensibil egale cu celelalte tari.

Dar cum exemplul Petromului este aparte, vom lua in calcul companii precum Rompetrol si Lukoil. Rompetrol aduce titeiul kazah cu tancurile petroliere pe mare. Aproape de Navodari, la vreo 7 kilometri in larg si-au construit un terminal plutitor de unde titeiul ajunge in rafinaria Petromidia. Deci din start are costuri mai mari cu transportul titeiului decat Petromul. Tot transportul ii costa mai mult decat pe concurenti pentru ca din Constanta pana in vestul tarii de exemplu, vagoanele de carburanti ajung greu, iar CFR Infrastructura trebuie sa isi acopere cumva gaurile imense si pune tarife generoase. Intr-un cuvant, toti vor ceva din felia asta. Rezulta marje de profit mai mici decat ale Petrom, iar exemplul este la fel si pentru Lukoil.

Si ei au rafinarie, insa nu au terminal, precum Rompetrol. Lukoil aduce din Rusia titeiul si il depoziteaza la Oil Terminal, care e companie de stat. De aici pleaca prin sistemul de transport al companiei Conpet, tot de stat. Costurile pe care cele doua companii le pun Lukoilului sunt de 5 ori mai mari decat le are o rafinarie din Olanda de exemplu, dupa cum spunea odata presedintele Lukoil Romania. Celelalte companii prezente in Romania, MOL si Eni (prin Agip) au o felie mai mica din piata si depind de importuri si cumpara in principal de la Petrom.

Acum, ne intrebam cum sa interpretam scaderea de ieri a preturilor la carburanti dupa ce s-a scos centul pe litru platit pentru datoria istorica de 650 milioane euro a Petromului pe cand era companie de stat. Pai e clar ca a fost un exercitiu de imagine dupa tot scandalul si amenintarile cu boicotarea statiilor. E clar ca petrolistii sunt printre cei mai antipatizati oameni pentru ca…au bani. E si mai limpede ca ei stiu asta dar mai stiu ca fara ei nu se poate. Si atunci incearca sa mai indulceasca amarul asta cu o veste fie ea si cinica – ieftinire cu 3 bani!

Printre petrolisti se vorbea ca daca ar fi fost dupa ei nici ieftinirea asta nu trebuia facuta pentru ca centul pe litru ii costa pe ei pana la 14 dolari pe tona de carburant, bani care pleaca spre conturile statului de cand iese carburantul din rafinarie. Adica inainte de a-l vinde. Ce inseamna asta pentru o companie? Ca ea are un cost suplimentar inainte de a sti sau nu ca si-l va recupera din vanzarea benzinei. E ca si cum tu ai vrea sa iti faci o covrigarie. Si vine statul si iti spune ca faci covrigi doar daca ii dai lui 1 ban din fiecare covrig vandut in contul datoriei pe care un covrigar nu si-a mai platit-o. Si, in plus, iti cere banii astia in avans, iar tie nu iti ramane decat sa speri ca vei vinde suficienti covrigi ca sa iti recuperezi banii astia. La fel colecteaza statul si acciza. Misto strategie! Si atunci, la intrebarea: de unde fac rost de bani? Raspunsul este evident: din preturile finale.

Ultimul lucru si gata: e absurda comparatia pretului la pompa cu nivelul de trai. Pe o piata dictata de cerere si oferta nu poti avea mai multe preturi: adica sa vand benzina la 5 lei pentru cel cu salariu de 5.000 de lei si la 2 lei pentru cel care castiga 2.000 de lei. Asta e pentru alta ordine economica, nu pentru o piata libera!

Probabil la fiecare rand scris aici se poate gasi un contraargument. Tocmai din cauza asta ar fi ok sa si scrieti ce parere aveti ca sa ducem dialogul putin mai departe. Cu toate astea, va spun ca acest text ar trebui citit in cheie libertariana. Nu sunt un fan al statului. Cat despre petrolisti, ii injur doar cand sunt la pompa. In rest incerc sa ma pastrez lucid fata de ei!