Salutare tuturor! La acest #IGDLCC am stat de vorbă cu Vladislav Duda, un tânăr din Bucea, Ucraina, care astăzi aniversează un an de la poate cea mai mare aventură — și cea mai mare traumă — din viața lui. Alături de noi a fost și Dan Benga, prieten bun și omul care a ajutat sute de ucraineni să treacă în siguranță în România, plus Ala de la Crucea Roșie, care a asigurat traducerea simultană din rusă.
Este o ediție specială, o premieră: pentru prima dată am avut în studio, în același timp, și “Primul Pisic”. Și da, a fost nevoie de traducere simultană din limba pisicilor, dar și din rusă.
Cine este Vladislav Duda și de unde vine?
Vladislav Duda este un tânăr din Bucea — zona pe care Dan Benga o descrie ca “cea mai dureroasă, zona roșie a Ucrainei, unde au fost lupte și au fost sute de morți, inclusiv copii, inclusiv bătrâni. N-au mai ținut cont de nimic.”
Vlad a lăsat în urmă două surori care se află și acum în zona respectivă. A plecat pentru că știa că mai are puțin până când urma să fie recrutat și nu a mai suportat ce se întâmpla acolo. Conform lui Dan Benga, care a petrecut timp cu el înainte de interviu: “A fost o decizie foarte grea. Astăzi a călătorit prima oară cu avionul în viața lui.”
Povestea lui Vladislav s-a viralizat până în Japonia și înapoi — a făcut înconjorul planetei.
Saltul din tren: momentul în care totul s-a schimbat
Vladislav a plecat inițial spre Rahov pentru vacanță, nu cu intenția clară de a trece granița. Era în tren când, undeva după Ivano-Frankivsk, la Kolomîia, au intrat patru polițiști de frontieră care au început să verifice documentele. Conducătorul de tren i-a spus direct: “Tu de aici nu vei ieși.”
Vladislav a înțeles că după verificarea documentelor va fi reținut. Soluția? A sărit din tren în mers. A căzut, s-a lovit la frunte, a fost cusut la rănile de pe față, iar apoi un taximetrist l-a dus mai departe. A fost o decizie de o fracțiune de secundă care i-a salvat viața — sau cel puțin i-a deschis un alt drum.
Traversarea munților Maramureșului: 19 oameni au murit acolo
Vladislav nu era singur: a traversat munții alături de doi tovarăși — unul născut în 2004 (20 de ani la momentul traversării) și celălalt din 1986. Harta îi arăta că după graniță sunt 2-3 km până la primul sat. Realitatea? 20 de km prin munte, în mijlocul iernii, fără echipament adecvat.
Dan Benga explică contextul: “Partea românească e mortală. Acolo au murit până acum 19 oameni care încercau să scape și, ajunși pe teritoriul nostru, credeau că au scăpat.” Informațiile pe care le primesc cei care fug sunt total greșite — cei care le dau acele informații “i-au trimis efectiv la moarte”, spune Dan cu convingere.
Ca referință: Dan Benga și echipa lui au parcurs același traseu vara, în condiții bune, echipați și odihniți — și au făcut nouă ore. Oameni echipați, instruiți, hrăniți, odihniți — nouă ore pe vreme bună. Vladislav și însoțitorii lui au venit în iarnă, neechipați.
Pierdut în prăpăstie: căutarea și salvarea
La un moment dat, Vladislav a alunecat și s-a separat de ceilalți doi. Însoțitorii lui au reușit să scape din zona de prăpăstii — nu au alunecat — și au dat alarma rudelor, care au sunat la 112. Noroc că aveau semnal de pe un operator ucrainean pe creastă, altfel nu puteau suna nici serviciile de urgență.
La ora 8:00 dimineața, când Salvamont Maramureș a primit apelul de urgență, s-au mobilizat imediat: două echipe terestre și o echipă cu elicopter IGAV. Elicopterul a ajuns la 236 de metri de locația în care presupuneau că se află Vladislav — dar vremea s-a schimbat dramatic, vizibilitate sub 10-15 metri. Echipele terestre l-au găsit în cele din urmă strigând unul la celălalt prin pădure și prăpăstii.
Dan Benga laudă echipa IGAV: “Oamenii ăștia de la IGAV sunt la fel de eroi ca toți ceilalți care sunt în teren. Misiunea asta a fost posibilă și datorită lor.”
377 de ucraineni salvați — și poveștile care nu ajung la televizor
Dan Benga a salvat până în prezent 377 de ucraineni în munții Maramureșului. “Fantastic. Sunt convins că nu sunt două povești la fel”, spune George. Dan completează: “Din păcate, discutăm de niște traume psihice pe care le au oamenii ăștia. Sunt oameni care fug din calea războiului și cam atât.”
Mamele îl sună și acum pe Dan, rugându-l să le caute copiii pierduți. Indiferent de stare — măcar să știe ce s-a întâmplat. Există în continuare oameni pe care nu i-au găsit nici Salvamont, nici autoritățile ucrainene — probabil în zona română, care este “infinit mai grea, mai dură decât zona ucrainiană.”
Dan reflectează cu gravitate: “Noi nu ne putem închipui, George, ce-i acolo. Discutăm de un război aflat la granița cu România. Probabil că va urma o perioadă foarte lungă în care oamenii care au plecat vor trebui consiliați psihologic de către specialiști.”
Ce face Vladislav acum? Vrea să se întoarcă în Ucraina
La un an de la traversare, Vladislav nu a uitat de unde vine. Nu a vrut să participe la război, a fugit din tren, a traversat munții — și totuși, vrea să se întoarcă în Ucraina. Ba chiar vrea să-și redobândească cetățenia poloneză. Nu trage ușa după el — o lasă deschisă.
Câteva zile înainte de înregistrare, George a văzut la televizor cum locuitorii din Bucea se pregătesc de Crăciun, cu un mic târg în centrul orașului. Vladislav știa asta. Există dor de casă, există dor de Ucraina — chiar și după tot ce a trăit.
Dacă ți-a plăcut această conversație și vrei să nu ratezi nicio ediție IGDLCC, abonează-te la canalul meu de YouTube. Este gratuit și mă ajută enorm să continui să aduc astfel de povești în fața voastră.
Susține conținutul independent — devino membru
Dacă apreciezi acest tip de jurnalism de lungă durată și vrei să susții producția de episoade IGDLCC, poți deveni membru al comunității pe YouTube. Membrii au acces la conținut exclusiv, lives și o comunitate activă.
Resurse și linkuri relevante:
- Crucea Roșie România — organizația care asigură sprijin pentru refugiații ucraineni în România
- Citește și: Interviu cu echipa Salvamont Maramureș despre operațiunile de salvare în munți
- Citește și: Povestea traversărilor ilegale prin munții Maramureșului
