Salutare tuturor! La acest #IGDLCC am stat de vorbă cu David Neacșu, unul dintre cei mai mari exploratori români în viață. Am vorbit despre responsabilitatea uriașă de a fi ghid de munte, despre expediții la capătul lumii – Antarctica, Papua Noua Guinee, Columbia – și despre un lucru esențial pe care prea mulți îl uită: aventura înseamnă să te întorci viu.
Ghidul de munte: responsabilitate de viață și de moarte
David a pus degetul pe o rană dureroasă a turismului montan din România. Când cineva plătește pentru o excursie ghidată, îți pune literalmente viața în mâini. „Ăla care vine și ți plătește își pune viața în mâna ta, mă. Responsabilitatea asta este fantastică.”
Problema e că nu toți cei care se numesc ghizi sunt calificați. Salvamontul prinde periodic pe munte ghizi care nu mai au ce căuta în anumite zone – li s-a dat interzis. David a văzut cu ochii lui grupuri conduse pe trasee dificile de oameni fără experiență reală, iar consecințele pot fi fatale.
Soluția propusă de David: salvamontiștii ar trebui implicați direct în formarea și evaluarea ghizilor – nu pe hârtie, ci pe teren. „Mă duc în Bucegi, iau un om din Bușteni sau din Sinaia de la Salvamont Prahova, pun o grupă de doi-trei salvamontiști pe liber, plătiți de oamenii ăștia, și să le dea un calificativ. Îți garantez că jumătate dintre ei n-ar mai face treabă.”
România are potențial uriaș – în anii care urmează poate deveni una dintre cele mai interesante destinații de munte din Europa și poate din lume. Dar asta se întâmplă doar dacă industria e reglementată serios, nu lăsată să se autocalibreze.
Echipamentul contează: o lecție din propria piele
Nu e teorie – e experiență personală. David a vorbit despre curenții de aer de pe munte care taie la genunchi, indiferent că afară sunt 30 de grade. „De 15 ani mă tratez la genunchi pentru că nu mai am cartilaje. Și asta se datorează faptului că am purtat bocanci fără șoc absorber, pantaloni trei sferturi sau scurți, și mi-a atacat genunchii.”
Nu e nevoie de echipament de 2.000 de euro. Există Decathlon, există bocanci ieftini care fac treaba. Problema nu e prețul – e ignoranța și nepăsarea cu care mulți se aventurează pe munte în adidași albi sau tenișii de sport.
David povestește că acum doi ani, în timp ce conducea un grup pe brâul de mijloc spre Călineț, s-a infiltrat un subgrup nepregătit. A trebuit să facă dus-întors pe o săritoare ca să ajute fiecare persoană în parte. Una dintre ele – în puma alb – i-a zis că ea cobora din cireș când era mică. „Bă, ești nebun? Aici nu știi cireș. Acolo îți rupeai eventual fundul, dar aici îți rupi capul.”
Antarctica: aventura vieții, mirosul de ars și gheața de 2.400 de metri
În 2009, David a fost printre cei opt alpiniști care au urcat pe Vârful Vinson din Antarctica. Ca să ajungă acolo, a trebuit să treacă printr-un an întreg de verificări – nu teste de condiție fizică, ci o analiză a realizărilor anterioare. Organizatorii voiau să fie siguri că nu rămâi pe acolo.
Detaliul care rămâne în memorie: Antarctica miroase ars. „Când e soarele sus pe cer, căldura aproape că n-o poți controla. Sunt poate plus 25-30 de grade și îți arde haina de pe tine. Mirosul acela îl am și acum în minte.” Totul asta pe o calotă de gheață de 2.400 de metri grosime, unde ninge doar 3 mm pe an.
Pe continentul Antarctic nu există nicio ființă vie – nici țânțar, nici muscă. Pinguinii pe care îi asociem cu Antarctica se găsesc de fapt în Tierra del Fuego, înainte de a pleca spre continent. Confuzia cu urșii polari (care trăiesc în Arctica, nu Antarctica) l-a pus pe David în situații amuzante la televiziunile românești după întoarcere.
Papua, 1 kg de aur și scăpatul de canibali
Una dintre cele mai incredibile povești din episod: David a petrecut trei zile blocați în mina de aur din Papua Noua Guinee. La capătul minei, unde se arunca sterilul, pepitele de aur erau mai mari decât degetul. Împreună cu un indonezian pe nume Kiki, au strâns aproape 1 kg de aur în mai puțin de o oră.
Au lăsat aurul în mașină și au plecat – prioritatea era să scape. Mina era controlată de americani care i-au scos noaptea tocmai ca să nu vadă dezastrul ecologic. L-au văzut oricum: au coborât de la 4.000 de metri cu o telecabină de 160 de locuri, una dintre cele mai mari din lume.
Canibalii – nu metaforici – erau mai la vale pe traseu. „Canibalii erau mai la vale. Scăpasem de mineri și am dat de alții.” David a scăpat cu ajutorul unui indonezian și al unor circumstanțe pe care le descrie în Cartea Înălțimilor, editată la Humanitas.
Columbia, Venezuela și 30.000 de soldați la graniță
La momentul înregistrării, David se pregătea să plece în Columbia în mai puțin de o săptămână – în jungla din partea de est a țării, zona Biceada, una dintre cele mai active zone de narcotraficanți. La granița cu Venezuela sunt masați 30 și ceva de mii de soldați columbieni.
„Nu mi-e frică de soldați, că am mai dat de ei. În schimb, mi-e frică că mă aflu în cea mai nenorocită zonă de narcotraficanți.”
De ce se duce? „Dacă nu m-aș duce, n-aș fi eu.” Sunt 58 de ieșiri în spate, de la Polul Sud la Uganda, de la cercul polar de nord la Papua. Calendarul lui David pentru 2026 are deja patru bilete de avion rezervate până în octombrie.
Cartea inimilor și planuri de viitor
David Neacșu lucrează la a doua carte. După Cartea Înălțimilor, vine Cartea Inimilor – un titlu ales după un vis din septembrie. „La mine inima e sinonimă cu dragoste. Am mai multe inimi: inimă pentru aventură, inimă pentru munte, inimă pentru junglă, inimă pentru prieteni, inimă pentru familie.” Spera să o scoată pe piață în vara lui 2026.
David mai activează și ca speaker în companii – una dintre modalitățile prin care, cum spune el cu umor, s-a „pensionat” din munca de supraviețuire. Adică muncește doar de plăcere.
Dacă vrei să afli mai multe povești de la David, vizitează davidnexhop.ro sau caută Cartea Înălțimilor la Humanitas.
Dacă ți-a plăcut discuția, ai putea să citești și episoadele noastre despre alte personalități intervievate la IGDLCC sau să vezi ce am scris despre aventură și explorare pe blog.
Dacă nu ești deja abonat, apasă aici să te abonezi la canal – publică săptămânal și mă ajuți enorm.
Susține acest proiect
Membrii sunt cei care țin luminile aprinse. Dacă ai urmărit până la final și crezi că munca noastră merită, poți deveni membru apăsând butonul de mai jos.
