… aş face-o probabil pentru aviaţie. Deşi mi-e teamă că nu se va întâmpla prea curând pentru că mai am câte ceva de făcut la TV…
Ca să îi parafrazez pe cei de la Aeroport, care o iubesc pe Simona Ionescu, puteţi să întrebaţi, că e adevărat. Eu ador avioanele de toate felurile. Am zburat cu zeci de elicoptere şi avioane de acrobaţie până când am transpirat rece şi am căzut lat pe iarbă. Am fost şi la un pas de prăbuşire de câteva ori, dar niciodată nu am simţit sfârşitul aproape.
„Aviaţia dă senzaţia”, spune o vorbă mai veche din domeniu, iar mie îmi dă furnicături ca la prima vedere. Ca să vedeţi până unde duce afecţiunea mea pentru avioane, vă arăt reportajul de ieri, despre degivrarea aeronavelor pe timp de iarnă la aeroportul Henri Coandă.
Eu văd afecţiune în toată agitaţia controlată din jurul unui avion care se pregăteşte de zbor. Ţie cum ţi se pare?
Tata lor, Mosu’. Tata lor. Ce imi place pe blogul tau e faptul ca stai departe de rutina.
Mulţumesc, Dorin. Asta cu rutina rimează cu somnul. Mă ia repede somnul când mă plictisesc… :)
Pot sa te intreb ce masina detii?
@stefan – Da, poți! Nu am. Deocamdată…
In ceea ce priveste renuntarea la tv pentru aviatie nu am decat o vorba : go for it !