Categorii: Editorial, General

Dă-i încolo pe fraieri!

 taxi.jpg

Avem şi noi un aeroport. Nu vă amăgiţi că am avea mai multe. Unul singur arată a aeroport internaţional. Se numeşte Aeroportul Internaţional Henri Coandă Bucureşti. Îi spunea Otopeni dar bine că i-au schimbat numele, nu de alta, dar în italiană “otto penni” nu sunt opt chestii academice.

De bine de rău, arată acceptabil. Este curăţel, până acum sigur dar are o problemă. Este ca o fătucă ce iese aranjată în oraş şi e “spălată” de o baltă de noroi împroşcat de sub roţile unui taxi de îndată ce a ieşit pe uşă. Rechinii, piraţii, ţeparii… spuneţi-le cum vreţi… Pseudo-taximetriştii care trag în terminalul de sosiri de străini şi de românii naivi care nu ştiu mersul îmi provoacă o repulsie aproape fizică. Soioşi, îmbrăcaţi în “uniformele” lor invariabile: pantof, pantalon de stofă şi geacă de piele sau foiţă cu fes transformă bruma de bun simţ pe care o transmitem la intrarea în ţară străinilor în greaţă.

Pistonez ministrul transporturilor şi administraţia aeroportului pe acest subiect de luni de zile. Promit soluţii, dar par neputincioşi. Rechinii îşi văd de treabă sub ochii şi complicitatea (mai mult sau mai puţin tacită) a securităţii aeroportuare şi a poliţiei transporturi. I-am filmat cu camera ascunsă de trei ori şi am demonstrat ilegalitatea. M-au ameninţat cu moartea sau bătaia de fiecare dată. Ştiu că au ameninţat inclusiv directori din aeroport. Şi nimic… Azi erau tot acolo, va fi la fel şi mâine. O cursă, maxim două pe zi la 8RON/KM plus umflatul tarifului cu “maimuţa” (buton special ascuns din care se dă aparatul peste cap) le asigură piraţilor un trai uşor din jecmănirea unor oameni care nu se aşteaptă să fie furaţi chiar de la intrarea în ţară.

De vină sunt şi  poliţia şi aeroportul, în acceaşi măsură. Nu poţi să îmi spui că nu ai ac de cojocul unei cârtiţe care îşi face zilnic muşuroi pe terenul tău de fotbal. Eu ca jurnalist sunt obligat să anunţ de fiecare dată când vreau să filmez în zona publică a aeroportului printr-un fax. Altfel sunt escortat cu amabilitate afară. Mi s-a întâmplat asta. Pe rechini nu îi întreabă însă nimeni pe cine tot aşteaptă să vină de dimineaţa şi până seara în terminalul de sosiri internaţionale. Nu bat la ochi şi nu deranjează.

Probabil se merge pe principiul: “Dă-i încolo pe fraieri! Să plătească, doar au venit cu avionul şi au de unde…”

Acum se pregăteşte o modificare a legii taximetriei care să dea puteri sporite aeroportului. Să vedem ce fac cu ea. Tare îmi e că degeaba le dăm muşchi, dacă ei nu ştiu să dea!

Subiectul, aşa cum l-am prezentat la Ştirile ProTV, aici şi încă unul aici.