Salutare tuturor! La acest #IGDLCC am stat de vorbă cu Prof. dr. Dumitru Borțun, unul dintre cei mai respectați specialiști în comunicare din România, profesor la SNSPA și autorul unor lucrări de referință despre relațiile publice și teoria comunicării. Episodul #304 continuă seria noastră de masterclass despre comunicare — de data aceasta am intrat pe teritoriul comunicării în grup: ce este un grup, cum funcționează, de ce ierarhiile sunt inevitabile și cum construiești o echipă care chiar livrează. Spoiler: e mai mult sociologie și mai puțin „team building” decât crezi.
Ce este, de fapt, un grup — și de ce contează
Profesorul Borțun a început cu fundamentele: societatea este organizată pe grupuri. Grupurile mici formează mediul microsocial, iar acestea se aglutinează în grupuri mari — clase sociale, popoare — care alcătuiesc macrosocialul. Între microsocial și microsocial există întotdeauna relații pe care le conștientizăm mai greu.
Un grup, în sens tehnic, presupune cel puțin doi indivizi. Există dezbateri despre de unde începe: unii spun că diada (doi oameni) este deja grup, alții plasează limita la trei. Profesorul citează chiar celebra formulare a lui Iisus: „Acolo unde doi sau trei vă rugați în numele meu, sunt și Eu cu voi” — argumnet că de la doi în sus există deja grup. Dar dincolo de număr, un grup autentic are trei condiții: existența cel puțin a doi indivizi, delimitarea pozițiilor în interior (statusuri și roluri), și un sistem comun de norme și valori. Fără valori comune nu ești grup — ești mulțime, cum sunt cei de pe plajă în august.
Iar structura unui grup este mai complexă decât pare: avem structura de rol (pozițiile formale și informale), structura de comunicare (cine cu cine comunică mai des), structura sociometrică (relații de simpatie și afinitate), structura cognitivă (cum se percep membrii între ei), structura ocupațională (cine ce face) și structura de putere (cum se iau deciziile). Toate contează — și dacă le ignori, grupul funcționează tot, dar haotic.
Statusuri, roluri și prețul fiecărei poziții
Una dintre ideile centrale ale discuției: statusul este ierarhic prin definiție. Nu avem cum să fim „egali de facto” pentru că nu suntem egali de la natură. Profesorul Borțun a explicat că egalitatea de șanse este un țel legitim și necesar, dar ea este mereu bruiată de încercările unora de a impune avantaje. Și a fost tranșant: nici extrema socialistă, nici conservatorismul rigid nu rezolvă problema — ambele forțează o realitate care nu există.
Rolul este, în cuvintele profesorului, „partea dinamică a statusului” — modul în care te înfățișezi celorlalți în funcție de poziția pe care o ocupi. Iar dacă nu-ți îndeplinești rolul conform așteptărilor grupului, apar diminutivele: „profesorașul”, „doctorița”. Diminutivul nu e un alint — e un semnal că grupul îți scade statutul. Erving Goffman, sociologul american tradus la noi după ’89, a numit toată această dinamică „viața socială ca spectacol”: fiecare dintre noi joacă niște roluri, iar rolurile devin comunicaționale.
Concluzia practică pe care am reținut-o: dacă vrei să-ți schimbi condiția, nu trebuie decât să te comporți ca și cum ai fi deja în acel rol. Există oameni care se raportează la un grup de referință diferit de grupul de apartenență — și mimetic, treptat, se transformă în direcția acelui grup. Prețul? Tensiunea cu grupul din care provii, care îți spune: „Ce te crezi, prinț?”
Grupul de referință vs. grupul de apartenența — o tensiune cât o viață
Profesorul a adus în discuție o nuvelă a lui Duiliu Zamfirescu, Domnișoara Anastasia — o adolescentă dintr-o mahala care visa să ajungă „dincolo de barieră”, în lumea bună a orașului. Refuză o partidă avantajoasă din cartier — omul cu 40 de ani, patronul cârciumii, care i-ar fi asigurat confortul material — pentru că ar fi însemnat să rămână prizoniera grupului de apartenența pe care-l detesta. Conflictul dintre grupul de referință și cel de apartenența nu poate fi rezolvat, și în nuvela originală fata se sinucide. (Filmul cu Ion Dichiseanu, cu sfârșit modificat de cenzura comunistă, îl găsiți pe YouTube.)
Morala? Grupurile definesc orizontul de viață. „Oricât de speciali ne credem, legea numerelor mari ne va potrivi și pe noi în grupul acela, într-un fel sau altul”, spune profesorul. De aceea merită să fii conștient de ce grup de referință ai și ce preț plătești pentru a migra spre el — sau pentru a rămâne acolo unde ești.
Cum construiești o echipă care funcționează: 10 ingrediente
A doua jumătate a episodului a intrat pe teritoriu practic: ce face diferența dintre o echipă funcțională și un grup de oameni care se suportă la birou. Profesorul Borțun a enunțat 10 ingrediente ale unei echipe eficiente:
- Scopuri definite clar și acceptate — dacă nu sunt înțelese, degeaba vorbești singur
- Plan de dezvoltare, training, coaching și acces la resurse
- Roluri clar stabilite — fiecare implicat în funcție de abilități, nu după criterii sentimentale
- Reguli ale jocului — oamenii trebuie să le cunoască de la început
- Comunicare clară — fiecare poate vorbi deschis și este ascultat
- Comportamente benefice, ședințe eficiente, discuții relevante
- Proceduri bine definite ca să se poată face evaluări
- Participare echilibrată — toți membrii implicați, nu doar cei în vogă
- Stabilirea normelor de la început — ce se acceptă și ce nu
- Conștientizarea proceselor de grup — observarea limbajului nonverbal, a privirilor, a codurilor interne
Un exemplu concret din conversație: un antreprenor a apelat la o firmă de resurse umane pentru un blocaj managerial. Diagnosticul? Oamenii excelenți ca manageri fuseseră puși să execute, iar oamenii excelenți ca executanți fuseseră puși manageri — după criterii sentimentale, că erau prietenii din clasa a VII-a. După ce s-au inversat rolurile, compania a crescut de opt ori ca cifră de afaceri în doi ani.
Diversitatea ca resursă și diferența lider–manager
Profesorul Borțun a insistat că diversitatea nu e slogan de HR — e o resursă reală de dezvoltare. Problema noastră culturală este că tratăm diferențele ca pe surse de ierarhie: dacă ești diferit de mine, înseamnă că ești inferior sau riscă să pretinzi că ești superior. Ori diferențele sunt pe orizontală, nu pe verticală — ne clasifică, nu ne ordonează valoric.
Episodul s-a încheiat cu o promisiune pentru data viitoare: diferența dintre lider și manager. Și a citat o frază pe care o atribuie lui Antoine de Saint-Exupéry: „Dacă vrei să construiești o corabie, nu e suficient să găsești oameni, materiale și să organizezi șantierul — mai trebuie să-i înveți să iubească nemărginirea mării.” Primele lucruri le face orice manager bine instruit. Ultimul îl face un lider. De aceea se numesc lideri inspirationali.
Dacă vrei să aprofundezi subiectul comunicării, aruncă un ochi și la articolul despre comunicarea nonverbală sau la cum să vorbești în public — teme pe care le-am atins în episoadele anterioare cu prof. Borțun.
Mai multe despre activitatea și cursurile profesorului Dumitru Borțun găsești pe site-ul SNSPA.
Dacă ți-a plăcut episodul, abonează-te la canalul meu de YouTube ca să nu ratezi niciun episod din seria de masterclass cu profesorul Borțun.
Le mulțumesc în mod special membrilor comunității Buhnici.ro care susțin financiar acest proiect. Datorită lor există aceste masterclass-uri — exclusive pentru membrii care ne susțin lunar. Dacă vrei și tu acces la toate episoadele și la conținutul pentru membri, te poți alătura comunității de aici.
