Categorie: Editorial

Cum se fură un aeroport – Băneasa

I-am cerut ministrului Transporturilor sa pregatească deja măsurile necesare pentru transformarea acestui aeroport intr-unul care sa serveasca întreprinderea Romaero, întreprindere de reparaţii de material aviatic şi pentru zborurile de tip business, cu avioane mici, care nu provoacă poluare fonică.Operatorii low cost trebuie să se pregatească pentru această schimbare de destinaţie, care nu va prezenta niciun fel de incovenient”. In opinia primului ministru Călin Popescu Tăriceanu, aeroportul Băneasa “a devenit un real pericol pentru locuitorii din zonă, este un aeroport care se regăseste în mijlocul oraşului şi există anumite reglementări de prudenţă care cer ca aeroporturile să fie plasate în afara zonelor locuite. Este o consecinţă fireasca a dezvoltării oraşului. Nicăieri în Europa nu există astfel de aeroporturi în centrul oraşului.

Hai să facem puţină… disecţie pe acest discurs defect, prost-gândit şi rău-intenţionat.

1. “I-am cerut ministrului Transporturilor sa pregatească deja măsurile necesare pentru transformarea acestui aeroport intr-unul care sa serveasca întreprinderea Romaero, întreprindere de reparaţii de material aviatic şi pentru zborurile de tip business, cu avioane mici, care nu provoacă poluare fonică.”

Probabil că primul ministru fie nu ştie, fie se face că nu aude de unde vine zgomotul de pe Băneasa. În fabrica Romaero se repară avioanele unor companii obscure de prin Asia sau Africa de tipul Hercules sau BAC 111 cu motoare care produc cam de trei ori mai mult zgomot decât un Boeing 737 din seria 300, 400 sau 800 de care foloseşte BlueAir sau un Airbus A319 sau A320 cum folosesc MyAir, Wizzair sau SkyEurope. Huruitul infernal de pe aeroport sunt de fapt probele făcute pe aceste motoare vechi. Aterizarea unui Boeing 737 este prin comparaţie un vajait de vant, care aproape ca nu se aude noaptea şi rămâne insesizabil pe timp de zi. Nu vrem să închidem Romaero, că doar aduce bani frumoşi, dar să nu aruncăm cu… noroi acolo unde nu este cazul.

Cuvântul business deschide apoi o discuţie extrem de complicată. Pe aeroport se întâlnesc, fără a se ciocni momentan, interesele domnilor Dinu Patriciu, prieten recunoscut al primului ministru şi Ioan Iordache, om de afaceri, bun prieten (mai degrabă de conjunctură aş spune) cu Ludovic Orban, ministrul transporturilor. Ambii oameni de afaceri finanţează unele campanii electorale, aşadar fiecare prieten vorbeşte de bine despre viitorul afacerilor prietenului său. Compania EuroJet, deţinută de Dinu Patriciu oferă cu mai multe aparate de tip Cessna zboruri VIP de pe Băneasa şi a anunţat că îşi face aici un terminal business. De partea cealaltă, Ioan Iordache a anunţat că va construi aici un terminal pentru pasagerii Blue Air, compania pe care o deţine. Două investiţii lăudabile, una peste alta… dacă domnii Tăriceanu şi Orban nu ar fi într-o luptă deschisă pentru supremaţie în partid. Mai departe faceţi-vă singuri speculaţiile.

2. “Operatorii low cost trebuie să se pregatească pentru această schimbare de destinaţie, care nu va prezenta niciun fel de incovenient.”

Aici se potriveşte un emoticon uimit. Şeful MyAir, Antonio Iervolino mi-a confirmat deja că mutarea pe Otopeni nu ar fi un inconvenient ci chiar sfârşitul operării la Bucureşti pentru compania sa. Din câteva motive simple. Nu se înnebunesc companiile lowcost dupa poziţia centrală a aeroportului, ci taxele per pasager sunt duble la Otopeni, lucru care ar face ca biletele să se scumpească întratât încât să aducă “lowcosterii” în concurenţă directă cu firme serioase precum Tarom, Lufthansa, Air France cărora nu le-ar mai face faţă nici măcar la preţ, darămite la calitate şi punctualitate. Mai mult, aeroportul de la Otopeni s-ar bloca din nou în faţa valului de pasageri lowcost, aşa cum a făcut-o pe perioada reparaţiilor la pista de pe Bpneasa. Extinderea terminalului amânată de ani buni, se va dovedi curând o problemă care va afecta chiar şi cursele de linie operate acum. Soluţia ideală este un aeroport secundar, chiar departe în afara oraşului care este doar un vis frumos, nici măcar un proiect. Aşadar, nu ai unde să îi trimiţi de pe Băneasa fără să îi falimentezi.

3. Aeroportul Băneasa “a devenit un real pericol pentru locuitorii din zonă, este un aeroport care se regăseste în mijlocul oraşului şi există anumite reglementări de prudenţă care cer ca aeroporturile să fie plasate în afara zonelor locuite. Este o consecinţă fireasca a dezvoltării oraşului. Nicăieri în Europa nu există astfel de aeroporturi în centrul oraşului.

Ce spui, Franz?! Dar City la Londra, Tegel la Berlin, Portella la Lisabona? Trei din zece exemple disponibile doar în Europa. Paradoxal nici unul dintre acestea nu îşi leagă numele de vreun accident major. Ce spuneţi de Otopeni, însă, unde s-au întâmplat două în ultimul an. Slavă Domnului, fără morţi. Unii vor spune că Băneasa rămâne un pericol potenţial pentru cartierele din zonă. Un exemplu de gândire din aceeaşi categorie cu cei care s-au dus să doarmă în pădure, acasă la urs şi s-au mirat că bestia flămândă şi necivilizată le-a rupt fâşul când a simţit miros de mâncare. Nu aeroportul a aterizat pe nepusă masă în Băneasa, ci cartierele ilegale, făcute cu şpagă până în gardul pistei.

Cât de naiv şi inconştient poţi fi să dai 200-300.000 de euro pe o casă în capătul pistei unui aeroport, oriunde în lume? Chiar nu te gândeşti că în 50 de ani ratează sigur vreun pilot aterizarea pe motiv de vreme, atac de cord, neatenţie, defecţiune la avion…?? Sau poate ţi-a promis ţie cinevă că dacă rişti şi te muţi, câştigi liniştea mult-visată în câţiva ani, că vin “ai noştri” la putere şi o să-l închidă sigur.

M-aş aştepta la argumente mai solide din partea unui prim-ministru, atunci când pui gând rău unui aeroport. Ştiu eu câteva convingătoare… Ca să nu cheltui exagerat pe infrastructura de acces, faci un mega aeroport lângă o autostradă. Aşa vei atrage natural tot traficul de pasageri, inclusiv lowcost, pentru care faci un terminal special, mai ieftin. Aşa se întâmplă pe Barajas la Madrid, Leonardo da Vinci la Roma, Schonefeld la Berlin. Nici nu trebuie să faci tu, Statul, mare lucru. Vii în afacere cu terenul şi companiile private cu banii. Aşa eşti sigur că aerogara se pune pe picioare şi devine operaţională în maximum doi ani. Între timp aduci calea ferată şi o bretea de autostradă, ca să îi convingi pe oameni că nu se vor înghesui ca pe DN1. Dupa un an atragi deja pasageri din ţările vecine. Cam aşa au făcut ungurii la Ferihegy, deci nu am reinventat eu roata.

Aşa se face o afacere europeană, care te scapă de aeroportul din oraş fără să laşi emigranţii navetişti care muncesc pe şantierele Europei civilizate fără cursele aeriene la preţ de autocar. Prietenii tăi, oamenii de afaceri care vor terenul pentru cartiere rezidenţiale exorbitante şi votanţii tăi din vilele de lux din capul pistei respiră şi ei uşuraţi. În final tu câştigi un nou mandat şi te vom iubi aşa de tare că îţi facem o statuie. Dar atunci te-ai numi întemeietor, ctitor, adevărat lider, nu politician parvenit al timpurilor moderne.

Noroc că nu crede nimeni, doar suntem în campanie electorală și toți mint.