Cum să fii anonim pe internet


Cum ar fi să poți intra pe net și nimeni să nu poată ști ce cauți, ce scrii? Nu-i așa că ai vrea să vezi filme și muzică disponibile în mod normal doar în Statele Unite? Am câteva soluții pentru tine. Unele te ajută să te ascunzi mai mult sau mai puțin, altele te vor plasa în alte locuri de pe planetă sau cel puțin asta o să vadă site-urile pe care le accesezi.

Înainte să începi o mică aventură de hacking ”popular” (să îi zicem), reține că niciuna dintre soluțiile de mai jos nu este 100% sigură sau infailibilă. Nu sunt nici măcar arme secrete ale hackerilor. Aceștia folosesc câte 7-8 proxy-uri, shell-uri și alte nebunii complicate. Dar cele de mai jos sunt ca și cum ridici un gard mai înalt în jurul casei. Nu o să se poată uita chiar oricine înăuntru dar dacă vor neapărat, vor lua un ”elicopter”. Nu oricine poate sau știe însă cum să îl obțină. Ce îți pot promite, este că vei descoperi câteva lucruri interesante la care nu ai în mod obișnuit acces decât dacă începi să răsfoiești site-urile de mai jos.

Primul și cel mai simplu pont este să adaugi o literă în bara de adrese. S – de la secure/securizat dupa http.

https://www.google.ro

Merge si pe google.ro si pe facebook.com.

 

O data activat, cripteaza informatiile care circula intre calculator si pagina de internet intr-o cheie de 128 de biti. Adica in loc sa vada ce scrieti, un curios cu acces la conexiunea ta dE internet va vedea cel mai probabil un cod masina extrem de greu de decodificat. I-ar lua cateva luni sa spargă codul cu un singur calculator dacă ar încerca.

Dacă ți-e teamă că parolele îți sunt copiate, o idee bună este să le tastezi pe ecran într-o tastatură virtuală. Există mici programe ascunse care memorează și trimit la distanță ce scriem pe tastatură însă nu pot memora textele scrise cu mouse-ul. Aceste mici programe (troian) se numesc keylogger-e și memorează activitatea tastaturii. Le poți ocoli asadar când tastezi cu mouse-ul.

Însă nu informațiile pe care le trimitem în mod curent sunt neapărat vânate. Și nu vorbim aici de oameni rai, ci de firme, care vor cu tot dinadinsul sa va invete obiceiurile de consum ca sa va vanda si mai multe produse directionate. La prima vedere, nimic rau in a lasa pe cineva sa iti ghiceasca nevoile dar in timp vei deveni clientul unui numar limitat de marci care nu iti vor vinde mereu ce ai cu adevarat nevoie.

Asa ca e mai bine sa eviti sa lasi o urma prea groasa pe internet, chiar daca nu iti e teama ca cineva te urmareste. Ca sa nu lasi sistemul sa adune date despre paginile pe care le vizitezi, poti face cateva lucruri. Spre exemplu browser-ul Firefox, cel mai folosit acum pe internet si poate cel mai bun are o optiune de pagina invizibila.

Aici nu se memoreaza parole, pagini favorite, etc. Adica nu se stocheaza cookie-uri. Firefox – start invisible page. O gasesti in meniul Tools – Start Private Browsing sau poti folosi un shortcut – Ctrl – Shift – P.

Browser-ul se va inchide si reporni in modul fara cookie-uri, fara parole memorate, fara auto-complete. E o idee buna sa il folosesti cand accesezi email-ul sau contul de facebook pe calculatorul altcuiva sau la un internet-cafe.

Si Google ofera la o adresa greu de gasit optiunea de a iesi din sistemul lor de invatare a obiceiurilor de consum. Astept un astfel de buton si de la facebook, o afacere care traieste tocmai din invatarea stilului nostru de viata si a publicitatii pe care ne-o adiseaza. Da clic aici ca sa dezactivezi Ad prefferences.

Insa chiar si asa, daca mergem pe un site ca stayinvisible.com vom vedea cate informatii lasam la vedere: iata adresa IP, sistemul de operare, limba, browser-ul etc. Dintre toate IP-ul este vital. El arata unde suntem, si chiar adresa fizica de acasa pentru un om informat.

 

Solutia sunt proxy-urile. Un fel de ”hoteluri” sa le spunem unde te ”teleportezi” cat timp navighezi. Unul gratuit este anonymouse.org. O data intrat aici, vei naviga ca si cum te afli in Germania. Intra pe site, si introdu in casuta adresa de mai devreme ca sa verifici – stayinvisible.com. O sa afli ca esti teoretic in Berlin. Anonymouse.org este gratuit și se susține din reclame dar nu este tocmai rapid. Sunt momente cand e foarte aglomerat si va raspunde lent. Ideea este ca pagina pe care vrei sa o accesezi face un drum in plus pana la tine. Sa zicem ca vrei sa accesezi amazon.com prin anonymouse.org. Pagina va fi deschisa in Germania si retransmisa apoi catre tine. Anonymouse stocheaza insa accesarile intr-o baza de date si le va oferi cel mai probabil autoritatilor la o cerere insistenta.

Alte doua solutii si mai bune sunt The Onion Project care este gratuit si e o idee buna mai ales daca esti in Coreea de Nord sau intr-o firma unde nu ai acces la facebook sau messenger. Intri prin acest proxy si accesezi meebo.com spre exemplu pentru un messenger direct in pagina de web ca sa poti vorbi fara sa instalezi programul. La adresa de mai sus gasesti un plugin pe care o data instalat trebuie sa il activezi in Firefox.

O solutie si mai buna o sa coste vreo 8 dolari pe luna dar are cateva avantaje pe care eu le gasesc geniale. Se numeste Foxy Proxy.

 

Foxy Proxy este ca un hotel in Chicago sau in orice alta tara de pe planeta, dupa cum alegi cand faci abonamentul. Pe mine ma intereseaza internetul american unde sunt cateva lucruri pe care nu le pot accesa in mod normal din Romania pentru ca merg doar in Statele Unite. Asadar nu va incurajez sa butonati dar nici nu va pot opri sa intrati pe site-uri precum pandora.com pentru radio cu muzica la alegere. Sau pe hulu.com, televiziune americana, seriale si filme noi, gratuit.

Sunt dator să vă spun că tot ce ați citit aici este o selecție de informații obținute de pe internet. Felul în care le folosiți cade strict în responsabilitatea voastră. Nu faceți lucruri ilegale folosind aceste proxy-uri pentru că autoritățile pot obține datele de acces în cele din urmă.

Ultimele articole

Articole recomandate

26 Comments

  1. Felicitari. Este cel mai util episod de pana acum, parerea mea. Are si fratele tau o contributie la alegerea subiectelor? Poate ne mai dai astfel de „sfaturi”. ACTA trebuie sa dispara!!!!! (si iubitorii ei la fel)

  2. „Si Google ofera la o adresa greu de gasit optiunea de a iesi din sistemul lor de invatare a obiceiurilor de consum. Astept un astfel de buton si de la facebook, o afacere care traieste tocmai din invatarea stilului nostru de viata si a publicitatii pe care ne-o adiseaza. Da clic aici ca sa dezactivezi Ad prefferences.”

    as da click insa nu este nici un link. se poate atasa link-ul?

  3. Articolul este bun, ce ar fi de mentionat ca 90% cel putin din proxy-s sunt detinute si sau controlate de agentii guvernamentale din cate am auzit.

    Daca va ganditi ca puteti incalca legea in spatele lor, :) renuntati, pentru continut media on-line restrictionat dupa tara, probabil sunt OK

  4. hai serios….de ce iti pierzi vremea cu articole de genul asta?mai bine ai ramane la masini.cu solutiile propuse de tine sau fara ele e totuna.sa stii ca exista solutii mult mai bune dar avand in vedere ca 90% din oameni fol netul pentru feisbuc nu au de ce sa se „teama”.totodata genul ala de oameni nu au cunostinte de chestiile care le vorbesti tu aici.repete,exista solutii mult mai bune chiar si pentru downloadul ilegal de continut video/audio …………personal nu imi place acest articol.pare o „stire bomba” dar cine pricep ceea ce ai scris tu vede ca e doar de fatada:)

  5. HTTPS este un protocol de comunicație destinat transferului de informație criptată prin intermediul WWW. A fost dezvoltat din necesitatea de a proteja de intruși transferul datelor prin HTTP – un protocol „clear-text”, prin care datele de pe server-ul web sunt transmise browser-ului client în clar, posibilitățile de a intercepta acest transfer constituind tot atâtea posibilități de a accesa și utiliza fără restricții informațiile respective. HTTPS nu este altceva decât HTTP „încapsulat” cu ajutorul unui flux SSL/TLS – datele sunt criptate la server înainte de a fi trimise clientului, astfel încât simpla interceptare a acestora pe traseu să nu mai fie suficientă pentru a avea acces la informații. HTTPS este în același timp o metodă de autentificare a server-ului web care îl folosește, prin intermediul așa-numitelor „certificate digitale” – o colecție de date pe care un browser o solicită server-ului pentru a putea începe transferul criptat; dacă certificatul este emis de o autoritate cunoscută (de exemplu VeriSign), browser-ul poate fi sigur că server-ul cu care comunică este ceea ce pretinde a fi.

Dă-i un răspuns lui florin Renunțați la răspuns

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.