Categorie: Editorial

Cum am pierdut sute de milioane de euro gratis

…și cum vom mai pierde cel puțin un miliard. Asta e povestea noastră cu fondurile europene. Grosul, pentru infrastructură.

Continuare a editorialului de aici…

Sunt multe acronime greu de reținut în domeniu. Cele mai importante sunt ISPA sau POS-T. Adică programul operațional sectorial pentru transporturi. Sunt peste cinci miliarde de euro de luat gratis de la Bruxelles pentru autostrăzi, drumuri, poduri, tuneluri, calea ferată. Dar sunt și câteva reguli. Regulile spun că nu poți lua banii decât dacă faci eforturi serioase și vizibile. Serioase înseamnă că nu îi furi cu japca, vizibile că te ții serios de treabă. Noi nu și nu…
De la integrarea în UE ar fi trebuit spre exemplu să depunem proiecte. Adică să le spunem europenilor cam ce am vrea să facem cu banii pe care ni-i oferă, nu ca să îi ajungem din urmă, ci ca măcar să poată ajunge ei la noi pe asfalt fără gropi și semafoare. Adică măcar pe o autostradă. Au trecut chiar și peste jignirea cu Autostrada Transilvania unde le dăm miliarde americanilor pentru o autostrada neconectată la rețeaua europeana și ne-au acordat miliarde pentru Coridorul IV, adică pentru Nădlac-Constanța.
Ca să depui proiecte îți trebuie însă o echipă de oameni verificați și acreditați de Comisia Europeană. Îi spune Autoritate de Management. La Ministerul Transporturilor acest birou funcționează abia din 2009 foarte timid, adică a întârziat doi ani. În 2010 nu a apucat să facă mai nimic, adică a depus proiecte pentru cel mult 1% din fondurile alocate. În 2011 rupem recordul și ajungem la 25%, pe hârtie. Nu e nici o problemă, mai avem încă doi ani pentru restul de 75%.
Primul impuls e să îl înjuri pe șeful Autorității de Management. La Transporturi e un nene de o blândețe demnă de un bunic venerabil. Domnul Cucu a supraviețuit sub trei miniștri în ultimii trei ani și face față încă. Nu voi uita niciodată o scenă la care am asistat pe holuri. Domnul Cucu iese din biroul unui superior clătinându-se. Îl strig din spate și îl salut. Se oprește și zâmbește amărât. “Sunteți cam trist…” “Nu, doar uimit!” “Haideți, că sunt convins că ați auzit destule și le-ați văzut pe toate..” “Nu, cred că tocmai am mai învățat ceva. Mereu se găsește ceva…”
Înapoi în 2007. Boom economic, bugetul explodează de fericire. Ce face Guvernul? Angajează funcționari și deschide zeci de șantiere de drumuri cu finanțare de la stat. Nici un euro din fondurile europene, că ne permitem. Aproape nici unul nu s-a inaugurat până azi. Majoritatea rămân în conservare, adică se fură de pe ele ca di-n codru. Schema a funcționat cu brio cât au fost bani. E mai ușor să faci licitații trucate pe bani de la buget. Pe fonduri europene e atât de complicat că li se taie cheful rechinilor, așa că mai bine le lăsăm pentru mai încolo. Și uite cum a venit criza ca să ne amintim de ele.
Nimic nu e sigur la noi mai mult de un an sau doi. Începem ceva și vine altul să schimbe mersul. În primul an, primii învață cum funcționează colosul cu picioare de lut pentru ca tocmai când încep să aibă habar, să vină alții mai deștepți și mai bine susținuți politic. Nu avem viziunea și determinarea necesare să ducem ceva la bun sfârșit dincolo de mandatul celui dinaintea noastră. Așa e și la Transporturi.
Suntem pedepsiți cu ctitorii pe care îi merităm. Lecția istoriei spune că dacă nu împrăștiam așa ușor bruma de excedent din anii creșterii economice și ne puneam cu burta pe proiectele finanțate din fonduri europene, nu am fi resimțit nici măcar o zi criza. Nu am fi luat bani de la FMI, nu am fi concediat cu sutele de mii, nu am fi tăiat pensii, salarii, alocații.

mă poți citi și pe ProMotor.ro