Categorie: Editorial

Cum am înfuriat un manelist coclit, duminică dimineaţa

Pasionat de pasiunea pasionaţilor de muzică bună, urmăresc cu asiduitate cele mai pasionante melodii pasionale. După succesul care mi-a marcat Crăciunul 2009* (vezi mai jos), am crezut că nimic nu mai poate fi la fel. Într-o duminică dimineaţă, adică azi 16 ianuarie, pe la ora la care ajung la muncă, aud prin liniştea bulevardului Pache Protopopescu cuvinte care străpung banalul. În faţa agenţiei de pompe funebre, un manelist pasional îşi spăla cu pasiune maşina albă. Miros pericolul, dar aleg să înregistrez cu tot cu imagine aceste sunete deosebite, care treziseră deja Piaţa Iancului şi bulevardele adiacente, acoperind chiar cântările evlavioase de la parohia din zonă. Pesemne că omul avusese o înmormântare de dimineaţă, că nu  a privit cu urechi bune aplecarea mea către pasiunea lui şi a urmat o corecţie.

Nu săriţi cu critica! Ştiu că mi-am căutat-o… Efectiv nu se face. Nu deranjezi pe domeniul public cetăţeni care vor să fie DJ de cartier. De aceea îl înţeleg perfect când îmi atrage atenţia cu delicateţe: “Nu mai pune mâna!” Sau “Filmează-te singur, că ţi-l sparg!” sau “Vezi-ţi de treaba ta, că nu te-a deranjat nimeni!”. Asta mi s-a părut maximă.

Apropo. Deranjarea liniştii publice este contravenţia care ocupă cel mai mult poliţiştii din România. Se pare că nu şi pe cei de la Poliţia Comunitară Sector 2.

* – Sorinel Puştiul cu Nici Madona nici Shakira (da, Madonna cu un singur n).