Cum aduc o maşină din Germania – Partea1

La cererea insistentă a vizitatorilor (a se vedea cautarea cea mai frecventă pe site) vă învăţ astăzi metoda mea de adus maşini din Germania. Îţi promit că după ce vei citi acest îndrumar/tutorial (ca să-i spunem aşa) vei şti la fel de mult despre adusul maşinilor ca orice samsar uns cu toate alifiile din târgul auto.

Astăzi stabilim în primul rând de ce merită să cumpărăm maşini la mâna a doua din Germania.

În primul rând trebuie să te felicit cu aplauze că ai ales să cumperi maşină la mâna a doua din Deutschland. Cel mai probabil că, după ce ţi-ai bătut capul cu oferta de automobile noi ce se vând pe la noi ai ajuns la concluzia normală că, sincer, nu te califici la banii tăi pentru maşina visurilor şi vei fi nevoit să te mulţumeşti cu Logan, Polo, Megane sau mai grav Aveo. Îţi doreşti să conduci o maşină bună la bani puţini, că tu eşti plătit în lei nu ca nemţii în euro. Aşa că o să îi lăsăm pe ei (eu am făcut-o deja de trei ori cu mândrie) să plătească zeci de mii de euro pe maşinile noi, să le plimbe câteva zeci de mii de kilometri pe autobahn şi după doi, trei ani să ni le vândă în stare excelentă la sub jumătate de preţ. Eu am obţinut o reducere de 70% din preţul de nou pentru un BMW de doi ani şi jumătate, adică am l-am cumpărat cu 11.400 EURO. Nu e glumă. De banii ăştia îmi luam Polo, Logan, Symbol, Aveo, Kalos, Accent, Albea. Neinteresante pentru mine.

Cum de sunt aşa de ieftine maşinile la ei? Şmecheria este că în vest maşinile se revând la preţuri de catalog. Cel mai utilizat este Schwacke. Însă dealerii de marcă utilizează şi normative interne la buy-back. La carte spune că după x-timp şi y-kilometri un automobil adună z-uzură aşa că proprietarul primeşte un preţ-w. De obicei w iese mic aşa că maşinile revin pe piaţă la un preţ accesibil. Datorită volumelor mari re-vândute astfel clienţilor particulari, buy-back-ul reglează efectiv piaţa, aşa că particularii vor fi nevoiţi să revândă şi ei la preţuri mult mai mici decât sperau. Imaginaţi-vă, spre exemplu, ce se întâmplă când Deutsche Telekom înnoieşte flota de maşini de intervenţie aşa cum a făcut în ultimul an. Pe piaţă intră dintr-o dată mii de Opel Astra G Kombi 1.7 DTI albe. Telekom a luat pe fiecare aproximativ 4.000 – 4.500 EURO reducere la Opel Astra H Kombi (modelul nou). Opel le revinde apoi printr-o reţea de dealeri proprii sau independenţi pe la 5.000 – 5.500 EURO în funcţie de starea lor şi uite aşa ajung să se umple străzile de pe la noi de Opel-uri break albe. La fel se întâmplă cu cu Ford Focus sau Mondeo, VW Golf etc. Partea bună e că există şi flote de Volvo, Mercedes sau BMW car revin pe piaţă. Companiile mari, care se respectă, le reînnoiesc la 3 ani sau un rulaj de peste 100.000 km. Se poate întâmpla ca astfel să prinzi şi o maşină chiar şi cu 30.000 km, dar extrem de rar. Cel mai probabil vei găsi una accesibilă de la 120.000 km în sus. Şi aici ar trebui să te orientezi în special dacă îţi doreşti un diesel. După 100.000km maşinile sunt mult mai ieftine din cauza rulajului, evident. Avantajul tău este că vei obţine o maşină accesibilă, cu revizii la zi (companiile străine şi particularii respectă garanţia cu sfinţenie ca să nu o piardă bineînţeles) şi revizia majoră de la 100.000 km făcută. Asta înseamnă că în afară de ulei şi filtre nu mai schimbi mare lucru până pe la 200.000 km, iar maşina va merge făr probleme încă cel puţin 200.000 km. Dezavantajul estă că interiorul va arăta câte ceva despre munca prestată de maşină în cei 3-4 ani. Aici trebuie să te orientezi singur.

De ce din Germania? Simplu. Sunt cei mai serioşi proprietari de automobile. Majoritatea respectă, întreţin şi exploatează corect maşina. Şofer de bun simţ + revizii la zi + carburant de calitate + drumuri nemţeşti = un automobil care duce fără probleme chiar peste 1.000.000 km. De partea cealaltă olandezii sau belgienii spre exemplu ajung uneori la service doar când maşina se defectează. Vă daţi seamă că nu au carnetul de service la zi. În Franţa, mai ales trebuie să iei în considerare clima – în special sudul foarte cald vara care coace vopseaua, furtunurile, plasticul etc. La fel e cu temperamentul şoferilor în Italia, Spania sau Portugalia care le mai lovesc şi repară la slabă calitate. În ţările nordice de obicei se revând maşinile cu kilometri mulţi, unde mai pui apa sărată care atacă mai rapid caroseriile şi lacul. Iar când tragi linie, sunt oricum mai ieftine maşinile de la nemţi.
Înainte să începem efectiv trebuie să îţi răspunzi la o singură întrebare.

Cât vrei să investeşti în achiziţia maşinii?

O dată ce ai un răspuns sigur citeşti foarte curând partea a doua ca să afli cum alegi o maşină care să îţi ofere cel mai bun raport preţ/calitate/maşina visată.