Salutare tuturor! La acest #IGDLCC am stat de vorbă cu Dragoș Cabat, Charter Financial Analyst și una dintre vocile cele mai respectate din România când vine vorba de macroeconomie. Discuția de față este o continuare directă a unui interviu anterior în care am luat pulsul situației actuale: un guvern nou, o criză în formare, o recesiune care bate la ușă. De data asta ne-am concentrat pe concret: ce faci tu, individual, ca angajat la stat sau în privat, ca antreprenor sau manager, ca să treci cu bine prin ce urmează. Și vă avertizez: Dragoș nu dă pe lângă. Pronosticurile lui anterioare s-au confirmat aproape toate. Ascultați cu atenție.
România: a 7-a sau a 8-a economie din Europa, dar cu un deficit de 10%
Ca să înțelegem criza, trebuie să înțelegem cum am ajuns aici. Dragoș Cabat pune cifrele pe masă fără menajamente. România colectează la buget 31–32% din PIB, în timp ce media europeană este de 46%, iar ultima clasată din UE are cel puțin 38–39%. Pe de altă parte, cheltuim 41–42% din PIB. Diferența? Un deficit structural de aproape 10%.
„Prețul ăsta l-am plătit pentru ca unii să fie, aș zice eu, prea bogați și alții să nu simtă chiar beneficiul degradării macroeconomice a finanțelor publice”, spune Cabat fără să ocolească subiectul. Am crescut ca economie – suntem a șaptea sau a opta economie din Europa – dar pe datorie. Partenerii europeni se uită la noi cu îngrijorare pentru că datoria publică se apropie de 60% din PIB.
Vestea bună: sărăcia lucie a dispărut în mare parte. Mulți oameni din mediul rural au acum suficient cât să trăiască fără să facă muncă fizică brută – un semnal că standardul minim de trai a crescut semnificativ față de acum 20 de ani. Vestea proastă: nota de plată vine acum, și nu toți o vor simți la fel.
Angajații de la stat: toporul vine, dar grâul se poate separa de neghină
În sistemul bugetar există, după Cabat, două categorii distincte. Pe de o parte, oamenii care chiar fac treabă și se simt nedreptățiți că sunt plătiți la fel cu cei care nu muncesc. Pe de altă parte, sinecuriștii – angajații puși politic, cu spate solid, care știu că nu îi poate da nimeni afară.
Recomandarea? Cei competenți să-și facă deja un plan de exit. „E posibil ca atunci când te duci în privat să nu ți se ofere un salariu la același nivel cu cel de la stat”, recunoaște Cabat. Asta e un paradox neplăcut al României: salariile medii din sectorul de stat sunt mai mari decât cele din privat. Dar mediul privat există și absoarbe forță de muncă. Șomajul este practic inexistent – sunt prea puține joburi pentru prea puțini oameni.
Cât despre sinecuriști: riscul real este că restructurarea va da mai întâi afară tocmai pe cei care munceau. „E foarte posibil, așa merge sistemul, că vor fi reduși la minim oamenii competenți și vor rămâne toți cei cu sinecuri”, avertizează Cabat. De aceea ar fi nevoie de un sistem funcțional de avertizorii de integritate – dar în România nu funcționează. Cel mai bun instrument rămâne: un ministru care știe să distribuie (sau să ia) atribuțiile corect.
Angajații din privat: înghețare de salarii și presiune mai mare pe rezultate
Pentru cei din mediul privat, vestea e că nu vor scădea salariile – presiunea migrației în Germania, Franța sau UK menține nivelul de sus. Dar creșterile salariale se opresc. „Mai pe românește: nu ceri majorare anul ăsta”, rezumă Cabat.
Contextul e clar: Germania e în recesiune, Franța la limită, Italia la fel. Iar România exportă masiv subcomponente auto, IT și produse agricole tocmai spre aceste piețe. Câteva companii auto și-au restrâns deja activitatea în România. Sectorul IT este, de asemenea, lovit.
„Va fi mai multă presiune din partea patronilor sau șefilor. Performanță cerută mai mult”, spune Cabat. În același timp, angajatorul ar trebui să fie și el rezonabil: marja de profit poate scădea de la 15% la 12% fără ca soluția să fie exclusiv tăierea salariilor. „Patronul nu e necesar să-și cumpere un Bentley când firma are probleme.”
Pe de altă parte, chiriile rămân un indicator clar că salariile au crescut. Bucureștiul nici măcar nu intră în top 50 al orașelor europene la costuri de chirie – ceea ce înseamnă că, pe indicele costului vieții, România rămâne o destinație competitivă față de Occident. Un salariu de 1.000 € la București are o putere de cumpărare mai mare decât 2.000 € în Frankfurt, odată ce scazi chiria, mâncarea și costurile de trai.
Antreprenorii: capcana creșterii și problema cash flow-ului
Această secțiune a discuției a fost, în opinia mea, cea mai valoroasă pentru oricine conduce o firmă. Cabat, care lucrează acum la Cabat Corporate Consulting și Kabat and Park Investments (consultanță și listări pe bursă), pune degetul pe o rană nerecunoscută: capcana creșterii.
Mecanismul e simplu și devastator: dacă îți crești cifra de afaceri cu 10%, nevoia de capital crește cu 20%. Dacă ești un startup care crește de 10 ori, nevoia de cash crește de 25 de ori. Compania arată excelent pe hârtie, dar se sufocă în realitate. „Am văzut asta sub ochii mei la firmele unor prieteni: cresc, cresc, cresc, dar nu le ajung banii niciodată.”
Sfaturile concrete pentru antreprenori sunt structurate în trei pași:
- Uită-te la clienți: diversifică-i, caută piețe noi (Polonia, Ungaria, Bulgaria) și adaptează-te la ce vor ei. Nu mai depinde de 3-5 clienți mari din Germania.
- Măsoară înainte să optimizezi: nu poți crește productivitatea dacă nu știi de unde pleci. Angajatul fără obiective clare va face întotdeauna cât i s-a cerut – nici mai mult, nici mai puțin.
- Gestionează cash flow-ul, nu doar profitul: dacă vinzi la 60 de zile în loc de 30, de fapt finanțezi tu clientul. Dacă lucrezi cu statul, poți aștepta și 360 de zile. Factoringul există, dar costă – uneori chiar toată marja de profit.
Atenție specială pentru firmele mici care lucrează cu clienți mari: în perioadă de recesiune, corporațiile mari „trăgând” în furnizori – cer plata în avans, extind termenele de plată, forțând IMM-urile să se finanțeze singure sau să apeleze la credite scumpe. „Firmele mici intră în cerc vicios și asta explică rata de default mult mai ridicată a IMM-urilor față de corporații în perioade de criză.”
Bugetul personal: lista cheltuielilor obligatorii și fondul de urgență
La nivel individual, rețeta lui Cabat e simplă, dar rareori aplicată. Primul pas: fă lista cheltuielilor esențiale de care nu poți scăpa – chirie, mâncare, electricitate, internet. Al doilea pas: uită-te la restul și vede ce se poate reduce fără să sacrifici calitatea vieții. „Nu sunt fan al ideii să nu mai mergem la teatru sau operă. Cultura e importantă.”
Un detaliu important: fondul de urgență trebuie să existe. În perioada dificilă de 1–1,5 ani pe care o anticipează Cabat, nu mai trebuie să pui bani în plus în el – dar nu îl folosi. Dacă după ce tragi linia tot iese pe minus, înseamnă că „undeva este o problemă”. Soluția nu e un al doilea job (burnout garantat), ci să înțelegi de ce cheltuiești mai mult decât câștigi – comparând cu oameni din aceeași categorie socio-profesională.
Cabat mai face o observație interesantă: mulți tineri amână intrarea pe piața muncii pentru că sunt „ținuți în perfuzie cu glucoză” de părinți sau bunici cu pensii și salarii mari de la stat. Recomandarea lui: la 20–21 de ani, chiar și part-time, e esențial să ai experiență de muncă. Fără ea, la primul interviu, angajatorul va oferi 500 €. Cu un salariu anterior de 1.000 € în CV, negocierea pornește de cu totul altceva.
Concluzie: cel mai adaptabil îl bate pe cel mai inteligent
Dragoș Cabat rezumă esența crizei cu o frază memorabilă: „Cel mai adaptabil o să-l bată pe cel mai inteligent. Dacă cel inteligent nu face mișcările corecte, degeaba faci ceva interesant dacă nu îl vinzi.”
Recesiunile redistribuie valoare – de la cei mai puțin adaptați la cei mai bine poziționați. Se întâmplă în fiecare ciclu economic. Soluția nu este panica, ci prudența, diversificarea și măsurarea. Cabat estimează un an și jumătate dificil, după care Europa (și România) ar putea reveni pe o traiectorie pozitivă – cu condiția ca lucrurile geopolitice să rămână la nivelul actual.
Dacă vrei să asculți mai mult de la Dragoș Cabat sau să lucrezi cu el, îl găsești prin Cabat Corporate Consulting – consultanță financiară și listări la bursă pentru companii de toate dimensiunile.
Dacă ți-a plăcut discuția, abonează-te la canalul meu pe YouTube – apasă pe clopoțel ca să nu ratezi niciun episod din seria #IGDLCC și nu numai.
Un mulțumesc special membrilor plătitori care susțin acest canal și au văzut episodul înainte de publicarea generală. Fără voi, nu am putea produce conținut de calitate în mod constant. Dacă vrei și tu să faci parte din comunitate și să beneficiezi de acces anticipat la episoadele #IGDLCC, alătură-te membrilor canalului – abonamentele încep de la 8 RON/lună.
Dacă ai găsit util acest episod, s-ar putea să te intereseze și:
- România și recesiunea: ce se întâmplă cu economia în 2025
- Cum să-ți investești banii în România în vremuri incerte
