Categorie: Auto

Coşmarul taxei auto

Încă un editorial pe care l-am scris pentru o revistă, de data aceasta “Totul despre maşini” – o publicaţie editată de o echipă inimoasă pe care o salut din nou cu această ocazie.

Acum mai bine de doi ani începeam lupta cu taxa auto. Am aflat de la o sursă că undeva, într-un birou obscur din ministerul mediului se „confecţionează” o taxă de primă înmatriculare. În ciuda reportajelor şi anchetelor în care arătam defectele reglementării, ea a fost adoptată şi a intrat în aplicare de la 1 ianuarie 2007 ca un apendice în codul fiscal. Era o taxă specială pe atunci. Între timp a mai fost modificată de încă două ori ca să ajungă azi taxă de mediu. La fel de defectă precum prima.

Cu toate că între timp, inclusiv comisarul pentru taxe şi impozite al Comisiei Europene a venit la Bucureşti să îi „dojenească” pe guvernanţi, aceştia persistă în greşeală. Argumente precum „nu vrem să ajungem lada de gunoi a Europei”, aşa cum ne spune prim-ministrul Tăriceanu, nu ţin când arunci o privire la felul în care se aplică taxa asta. La început era ne-europeană prin faptul că taxa mai aspru mașinile euro 3 și euro 4, adică cele mai căutate mașini la mâna a doua de către românii care aleg să își ia mașini din Germania, dar lăsa taxele jos pentru cele noi. Apoi lucrurile s-au inversat pentru ca acum, în ultima variantă, taxa de mediu cum a fost denumită, să enerveze pe toată lumea. Taxează aspru mașinile noi, dar lasă poarta deschisă vechiturilor.

Între timp, impunerea a ajuns să enerveze atât de mult oamenii de rând, că politicienii au mirosit voturi și s-au pus toți pe desființat taxa. Cel puțin în discursuri și interviuri la TV. Luni de zile nu s-a mișcat nimic vizibil, până când senatorii au declarat-o ilegală. Când toată lumea părea să se fi împăcat cu ultima variantă, apare din nou ceva care să bulverseze piața auto. Importurile par să se fi blocat din nou. A treia oară. Până și cei programați pentru formalități la Registrul Auto Român au început să dea înapoi. Dacă acum două luni se înghesuiau, astăzi 10% nu se mai prezintă.

Dacă e să lăsăm deoparte „bulibășeala” asta care ține deja de doi ani, partea șocantă este că avem totuși nevoie de o astfel de taxă, dar nu la modul în care arată acum. Să nu mă înțelegeți greșit. Nu m-am răzgândit, însă trebuie să fim realiști. Fiecare dintre noi trebuie să aibă posibilitatea, dreptul să îi spunem, să își cumpere o mașină. Nu avem salarile vesticilor şi nu ne permitem toţi maşini noi, la fiecare 3-5 ani. Aşadar un second-hand ne poate ajuta să ne mişcăm, să ne ducem copilul la şcoală, o bunică la spital etc. Rămânem însă datori ca aerul pe care îl respirăm să rămână respirabil. Din fericire nu trebuie să reinventăm roata sau apa caldă. Ca să împăcăm pe toată lumea putem face precum alte ţări mai… experimentate. Soluţia este o taxă anuală în funcţie de cât poluezi. Aşadar îţi cumperi maşina pe care ţi-o permiţi, dar plăteşti pentru cât fum produci. Astfel rămâi motivat să cumperi o maşină mai puţin poluantă, atunci când îţi vei permite. Sunt pregătit să pun pariu că nimeni nu ar mai contesta o asemenea impunere şi nu am mai avea scandalul nesfârşit pe care îl îndurăm parcă la nesfârşit. Dar atunci nu am mai trăi în România.