Tehnologia care era ieri un instrument se transformă, pe nesimțite, într-o armă. Plecând de la episodul 42 din podcastul Vorbitorincii al lui Cătălin Striblea, cu Mihnea Măruță și Cristian Tudor Popescu, am filmat o reacție în timpul unei drumeții solitare prin defileul Samaria din Creta. Sunt de acord cu peste 90% din ce spun ei despre impactul tehnologiei, dar conversația mi s-a părut un pic prea pesimistă. Avem o problemă reală, dar avem și o oportunitate uriașă pe care cei mai mulți dintre noi o ratăm: să ne scoatem capul din telefoane, din birouri, din oraș și să ieșim în natură.
AI-ul, mai important decât focul și electricitatea
Am mai spus-o și o repet: apariția inteligenței artificiale va fi mai importantă decât apariția electricității și poate chiar decât descoperirea focului. În timpul vieților noastre se vor întâmpla mai multe lucruri decât în toată revoluția industrială. De ce merge totul atât de rapid? Pentru că informația se mișcă mult mai repede decât electricitatea. Curentul are pierderi prin căldură și entropie pe sute de kilometri de linii de înaltă tensiune, în timp ce informația zboară prin fibră optică la viteza luminii, ba chiar și mai repede prin vid, între sateliții de comunicații tip Starlink, care au line of sight unii cu alții.
Problema fundamentală e că noi, oamenii, suntem limitați biologic. Ne ajung la îndemână gigabiți de informație, dar cortexul nostru procesează doar câțiva biți pe secundă. Avem toată cunoașterea umanității la vârful degetelor și suntem în overload informațional, exact ce numea Manfred Spitzer „demența digitală”.
Lupta asimetrică: tehnologia ne folosește pe noi
Atenție însă: studii mai recente arată că oamenii care folosesc tehnologia au de fapt un risc mai scăzut de demență, pentru că își antrenează constant căile neuronale. Demența ține mai mult de dietă, lipsă de mișcare și mai ales lipsă de socializare și de efort intelectual. Șah, jocuri de cărți, conversații, cititul ziarului – chestii analogice care te țin treaz la minte. Mulți centenari ajung la 100 de ani fără niciun instrument digital.
Pericolul real e că lăsăm tehnologia să ne folosească pe noi. E o luptă asimetrică: o gașcă întreagă de băieți deștepți din IT folosesc psihologi, psihiatri și specialiști în adicție – aceiași profesioniști din zona cazinourilor – ca să ne țină captivi, picătură cu picătură de dopamină. Cele mai light ecosisteme sunt Apple și Google; cele mai nasoale sunt social media. TikTok e cel mai nou exemplu, dar Facebook e mult mai rău, fiindcă efectul combinat al urii amplificate a dus deja la masacre reale în mai multe țări. Când intri pe social media, nu consumi tu social media – social media te consumă pe tine.
Soluția: repede-încet și deciziile premeditate
Soluțiile există și sunt simple. Pune-ți timere de 30 de minute care îți opresc automat aplicațiile. Stabilește limite de screen time pentru copii și stai de vorbă cu ei – niciun copil nu alege telefonul în dauna unui părinte care chiar se joacă cu el. Caută-ți dopamina din locuri naturale: bolovani, copaci, apă, sunetul unei păsări. Astea îți refac homeostaza.
Ideea cu care vreau să te las e repede-încet: alternanța dintre efort și pauză, ca la sport sau ca la post. Nu există răspuns unic la nicio problemă. Cum zice meșterul meu, „domnule George, orice se poate face, întrebarea e cât timp și câți bani avem”. Cea mai mare parte din problemă se întâmplă înainte de schimbare – anxietatea, pregătirile, stresul durează mai mult decât experiența în sine. Totul e greu până te urnești.
Depinde de fiecare dintre noi în ce fel de lume vrem să trăim, pentru că altfel aleg alții pentru noi – sau un algoritm care poate mătura totul ca un tsunami. Vine super inteligența, ASI, un fel de „Dumnezeu digital”, probabil înainte să se termine deceniul. Fii premeditat: fă-ți planul, pune-l pe o listă de task-uri și execută-l pas cu pas, ca să fii tu în control. Și, dacă vrei, las o invitație deschisă lui Mihnea Măruță, lui CTP și tuturor vorbitorincilor să continuăm conversația asta despre viitor.
