Categorie: Editorial

Centrul Bucureștiului? Mai rău ca la periferie.

”Dom’le, eu stau în Rahova dar la mine e lux pe lângă ce e aici la dumneavoastră!” Vorbe din gura unui taximetrist mucalit care m-a făcut șah-mat. Am ajuns la capătul răbdării…

Am stat în București în vreo opt locuri până azi. M-am mutat de la unul mai nebun la altul. Am găsit însă de vreo trei ani proprietarul perfect. Un om de mare bun simț, elegant, care nu ne-a greșit o dată. Cu toate acestea, în cel mai frumos apartament unde am stat în București, mi-a fost cel mai urăt de când stau în capitala patriei. Nu am să mă ascund după deget. Am vrut o chirie spațioasă, conectată la oraș de unde să ajungem eu și soția rapid la serviciu. Le-am primit la schimb într-un pachet despre care nu bănuiam că include:

– parcagii – 6 doar pe o rază de 100 de metri deînmulțuțiți cu familiile lor care le țin companie uneori, iau masa pe scara blocului, se ceartă noaptea pe la 2 și se împacă, copii lor zgârie și trag de mașinile parcate… Nu am crezut că voi vedea asemenea șatre care să stâpânească cu tupeu proprietatea publică sub ochii legii. Camera de supraveghere a poliției locale sector 1 care îi filmează este doar de decor. Altfel ar fi văzut și cohortele nocturne de…
– prostituate – hotelul de 4 stele din apropiere este un fel de aeroport sexual care atrage piloți și rachete de tot felul. Orice mașină parcată are până dimineață cel puțin doi fluturați în geam cu Erotic Massage. Aici e de venit dacă ești unul dintre…
– șmecheri – cazinoul de la parterul hotelului adună de marți până duminică zeci de băieți care parchează fix sub indicatoarele de interzis și înnoptează la ruletă păziți de mașina de poliție.
– gropi care băltesc, capace de canal rupte, lipsă marcaje de doi ani, mizerie și nori, tot mai des seringi folosite și aruncate pe jos.
– motociclete și mașini cu motoare tunate conduse de hormoni și droguri. Altfel nu cred că un om normal poate face așa după miezul nopții. Am închis balconul cu geam cu trei straturi și sistem anti-zgomot. Nu are nici o valoare în fața tobelor sport, altfel ilegale. Ați văzut vreun talon săltat pentru așa ceva?
– tencuială care cade de pe fațade – blocul e un bun comun care trebuie ignorat. Nimeni nu își asumă riscul pentru trecători. Fiecare cu mă-sa!
– vecini dereglați psihic – vecina de la 4 spală pervazul cu găleata de apă în loc de o lavetă iar zoaiele ajung inevitabil la mine pe pervaz sau în cap dacă am curajul să scot capul pe fereastră. O idee nefericită oricum pentru că în spatele blocului crește o colonie de 14 pisici hrănite de instalatorul blocului care au nevoi… animalice. Stăpânul lor este foarte agresiv și amenință cu ranga în mână cu moartea pe cei care îi atrag atenția că menajeria lui pute a urină și fecale dar e ”inamovibil” prin relația de pahar cu administratorul. Pe cel din urmă îl suspectez că e fost securist sau torționar dar asta e altă poveste. Fosta doamnă administrator mă asculta pe la ușă și ne umfla tuturor întreținerea.
– un bișnițar sârb care a renovat timp de nouă luni spațiul comercial de la parterul blocului. Mii de găuri cu percuție date inclusiv nopțile sau sâmbetele și duminicile. Polițiștii locali chemați de patru ori mai aveau puțin și mă înjurau că îi deranjez cu șpăgile șefilor din primărie. Omul mi-a spus pe șleau că dacă vreau și eu șpagă se rezolvă.

Pentru cele mai multe consider că vinovăția este a primăriei, poliției și abia apoi a cetățenilor mei vecini. Da, mai ales a lui Oprescu și Chiliman în cazul meu. În fiecare an este și mai rău fără ca cineva să fi luat o singură măsură. Legea este doar un marcaj rutier pe care îl calcă toți. Dacă nimeni nu e amendat, atunci anormalitatea devine o stare de fapt. Ceva normal. Un noroi rece în care ne scăldăm și ne spunem că ”Asta este!”

Tot ce am scris mai sus poate pare o sumă de refulări. De fapt chiar asta sunt. Dar reține un singur lucru când cauți chirie. Fugi de centru!