#casabuhnici – Ep.4 – Cum arată terenul potrivit?

Povesteam în episodul anterior cum am ajuns proprietar de teren în Corbeanca. Tămași să fim mai exacți, dincolo de pădurea frumoasă de la curba spre Paradisul Verde. Am ajuns acolo pentru că în acel loc s-au suprapus toate condițiile minime pe care mi le-am impus. Dincolo de lista inițială despre care am scris deja aici. Să luăm pe rând considerentele practice.

Suprafață

Am stabilit că vreau cel puțin 1000mp dacă tot îmi fac casă în afara orașului. Pentru cei crescuți la bloc poate părea mult dar dacă ai copilărit ca mine și tânjești în fiecare zi după casa părintească cu grădină și curte așa cum trebuie, o să înțelegi mai ușor de ce am cumpărat în cele din urmă chiar mai mult. Am găsit o ofertă bună pentru o parcelă de 1600 de metri pătrați, adică fix o fostă grădină generoasă a unei case țărănești așezată la șoseaua principală. (Cumpărarea e o poveste întreagă care merită un episod separat.) Așa o să am loc de o casă cu parter, garaj, curte și grădină dacă asta voi vrea. E loc de alergat, bătut mingea chiar și de un cățel pentru Ariana. M-am asigurat că deschiderea este și ea generoasă. Aș fi vrut un pătrat, desigur, dar mă voi descurca bine cu 19 metri de deschidere, mai ales că așa o să am grădina aproape pătrată de aproximativ 19 X 25 metri și îmi rămâne spațiu de garaj în față. Nu aș fi luat nimic mai îngust însă de 16 metri liniari. Vreau să pot trece cu o mașină pe lângă casă și să ajung în spate la nevoie. Nu se știe niciodată ce utilaj va fi necesar mai încolo. În plus, fii atent că legislația cere 3,5 metri de la gard pe toate laturile dacă nu construiești la calcan, iar eu nu știu case reușite cu lățimea unei rulote.

Poziționare

Sunt așadar pe spatele șirului de case de la șoseaua principală, pe un drum paralel care mă scoate la centru în 300 de metri dar mă ferește de trafic și zgomotul de care fug printre altele din oraș. Zona este liniștită cu vreo câteva case noi dar parcelele din spate aflat în câmp se vând într-o veselie. Au apărut drumuri și se construiește constant. Ceva mai în spate sunt deja vreo două-trei cartiere iar în planul de urbanism zona este destinată caselor pentru tineri, case cu înălțime maximă P+2. Exact ce îmi doream. Am fost acolo în mai multe rânduri la ore și în zile diferite să aud, să văd și să prind atmosfera locului. Nu am avut ce că nu prea e activitate. Oamenii sunt liniștiți… ca la țară. Se poate și mai bine de atât. Accesul meu în curte este de la Nord ceea ce înseamnă că terasa din grădină va fi cu vedere spre Sud. De fapt, toată parcela este orientată de la Nord la Sud iar asta mi se pare ideal pentru viitoarea casă. Arhitecta noastră pare încântată de idee. Mă pasionează eficiența și am vrut neapărat o casă care să respecte principiile design-ului solar pasiv despre care o să discutăm într-un episod separat. O să îți placă, nu e vreo teorie SF ci o lecție de la strămoși, care nu se puteau baza pe aerul condiționat și termopane ca să acopere greșelile de așezare a casei.

Vecinătăți

În afara celor câțiva vecini foarte liniștiți, cu vârste pe la vreo 50+ nu am văzut așadar activitate. M-am împrietenit deja cu doi-trei dintre ei. Nea Nicu este omul de bază, un pensionar sfătos care mă ajută cu inima deschisă de ori câte ori îi cer un sfat. Casele sunt răsfirate pentru că parcelele sunt de obicei mari, peste 1000 mp și nu prea ajungi să auzi mare lucru de la vecini. Nu am auzit nici manele, animale sau alte activități descurajante pentru orășeanul aproape depresiv. Nici măcar câini nu prea au vecinii mei. Bun așa. Cel mai mult mă bucură că există deja case construite în șirul de la drumul principal și nu mai pot apărea altele în spatele casei mele iar eu voi vedea din grădină doar… alte grădini. Să ieșim din curte. La 300 de metri am stație de microbuz, la 700m magazine cu de toate, fitness, grădiniță etc. Sunt deja client fidel când ajung în zona unei prăvălii moderne unde se și gătește proaspăt. Pentru că prăvălia-restaurant este poziționată pe drumul spre Paradisul Verde, clientela e destul de civilizată așa că serviciile sunt păstrate și ele la un nivel de calitate bun. M-a impresionat mai ales relația care s-a legat imediat între noi și patronul localului. Omul își știe toți clienții și chiar și gusturile lor la mâncare. Am observat des familii care au venit să își ia de la el carnea de grătar pregătită de pus pe jar sau porții gata făcute de caracatiță la plită, mâncăruri gătite și ciorbe. Mai bine mă opresc că mi se face foame. Să ne întoarcem la…

Infrastructură

Accesul la drumul principal se face așadar pe un drum asfaltat și asta e important pentru că nu vreau să spăl mașina la două zile, să mă umplu de praf sau noroi dacă ies la cumpărături. În rest, Tămașiul pare de undeva dintr-o poveste de vacanță prin comparație cu ce se întâmplă în Corbeanca. Șoseaua Unirii care leagă Baloteștiul de Buftea este o șosea cu o bandă pe sens destul de aerisită dar suferă la ore de vârf în apropiere de Balotești unde se face dop la ieșirea în DN1. Prevăd că problema se va agrava în viitor dacă șoseaua nu va fi lățită la două benzi pe sens. În plus, la intersecția cu DN1 unde e nevoie urgent de un pasaj pentru că se fac coloane uriașe mai ales seara când revin acasă locuitorii din zonă. Coloana pentru curba la stânga dinspre DN1 spre Balotești poate dura și o oră sau mai mult spre seară. Dacă locuiești în zonă și ai două minute, poate ne spui la comentarii care sunt mai exact orele cu probleme și dacă merită ocolul prin Buftea, Mogoșoaia. Google Maps zice că nu.

Utilități

Corbeanca pare o oază de civilizație la acest capitol. În Tămași tocmai s-a tras canalizarea deși nu a fost încă pornită, există apă curentă, gaze, electricitate, toate la stâlpul din fața parcelei mele. După săpăturile pentru țevi din toamnă drumul a fost deja reparat și chiar lățit. Să nu uit de fibra optică. Am zis wow? Spun acum. WOW

Natură

Spuneam că am ales Tămași pentru zonă, acces, suprafață și utilități. Dar mai e ceva. Sunt trei păduri care delimitează zona. Cea mai apropiată e la 200 de metri și e superbă. Mă și imaginez cum ies la alergare prin ea ca nemții. Cred că o să fie nevoie și de alei pentru asta însă. Revenind în Tămași, am fost acolo zilele trecute iar ziua este mai răcoare chiar și cu 3-4 grade față de oraș. Pentru că nu sunt betoane, seara se lasă mult mai repede răcoarea și poți sta afară de pe la 9 chiar și în iulie. YES!! Eu asta visez. Să stau în grădină ca să intru în casă doar la culcare. În plus, gardul viu o să filtreze zgomotul și praful atât cât mai poate ajunge la mine și l-am plantat cu mult înainte de șantier ca să apuce să crească.

În concluzie mă pot considera mulțumit. Am visat la o casă în București dar cum nu sunt milionar o să fiu fericit la 20 de minute de centru într-un loc civilizat, aproape de natură. Pe principiul acesta știu că gândesc tot mai mulți. Văd multe familii tinere în zonă și știu că Corbeanca vor venit tot mai mulți în anii care urmează. Suntem generația care își dorește mai mult de la viață decât conveniența orașului iar suburbiile încep să fie pregătite să devină alternativa așa cum o fac deja în cele mai multe capitale europene. Cu un București dezvoltat haotic care își chinuie oamenii activi și productivi, Corbeanca, Balotești, Otopeni, Buftea, Mogoșoaia au șansa să devină oaze de civilizație, cochete și aerisite.

Acum te întreb. Dacă știi că la prețul unui apartament de două camere poți avea o casă cu grădină la mai puțin de jumătate de oră de serviciu ai face-o și tu? Dacă răspunsul este da, atunci ești numai bun pentru episodul următor când îți spun cum am găsit oferta potrivită. O să crezi că e destul să dai o căutare pe site-urile de anunțuri dar mie mi-a luat luni de zile și știu acum exact ce aș face ca să scurtez căutarea la câteva săptămâni sau zile. Până atunci poți citi toate episoadele disponibile din #casabuhnici și nu uita să dai un share articolului.