#casabuhnici – Ep.2 – Scapă de datorii înainte să te apuci de casă

Bahia House in Salvador
Bahia House in Salvador

Acesta nu este un articol despre Prima Casă, care oricum nu mai are deja fonduri la data la care scriu acest articol, și nici despre darea în plată. E despre cum faci să nu depinzi de niciuna dintre ele. Poate nu este cea mai strălucită idee dar e planul meu de casă fără datorii. Să începem.

Oportunitatea creditului e singura variantă credibilă pentru un copil venit dintr-o familie modestă, dar este o soluție pe care aș lua-o în calcul doar la modul extrem de serios. Serios, aș cântări mult dacă vreau sau nu să mă priponesc cu un credit iar calculul ar fi pentru o casă gata făcută. Creditul de prima casă e întotdeauna o idee bună dar m-aș documenta mult și aș cere sfaturi mai ales de la cei care au făcut asta deja.

Există o comunitate mare pe forumul Softpedia spre exemplu pentru cei care își construiesc singuri o casă. Aș întreba mai puțin la prieteni și mai mult la necunoscuți care sunt dezinteresați. Apropiații nu îți vor spune gafele pe care le-au făcut, ci mai degrabă cât de grozavă e casa în care stau. Constructorii și inginerii cu care am discutat spun că majoritatea celor care își fac case în regie proprie, le construiesc prea mari. Mai mult de jumătate din aceștia ajung să le vândă mai departe din cauza asta ori din cauza unor greșeli mai mult sau mai puțin ascunse prin pereți, fundație, acoperiș. Părinții sunt cei mai sinceri dar nu le vei asculta sfatul decât după ce te-ai fript deja.

Mai departe. Dacă nu cumpăr o casă gata făcută, aș lua însă credit pentru a deschide șantier doar dacă am semnat un contract beton cu o firmă și am făcut estimări extrem de precise cu limite de depășire a bugetului. Din păcate, pentru mine și pentru toți cei care merg în regie proprie, nu suntem nici inginer constructori sau economiști așa că un astfel de plan nu e pentru mine. Știu doar că voi cheltui enorm mai ales la amenajare dar cea mai mare problemă este că nu știu dinainte cât. Ca să citez din spusele unui amic: “Cumpără de la început corpurile de iluminat pentru că nu vei mai avea bani de ele după ce termini casa peste 2-3 ani.” E un scenariu obscur (la propriu) dar îl pățesc majoritatea. Și nu mă refeream doar la lustre.

Eu visez că sunt un caz diferit. Am amânat mai mulți ani construcția casei pentru că soluția la care am apelat este să strâng banii în loc să îi iau prin credit. Nu știu dacă e cea mai bună idee. Sunt oameni care și-au construit case bune pe banii băncilor, înainte de 35 de ani ca mine și îi respect pentru asta. Sper doar că sunt fericiți cu ratele, casele și cu nevestele, împreună cu care au construit-o. Soluția mea a implicat multă răbdare, chibzuință soră cu zgârcenia și muncă pentru trei. Din nou, nu știu dacă e cea mai bună soluție dar e una prin care eu am controlul. Cum am ajuns aici?

Era ajunul Crăciunului din 2013 când am dus la bancă ultima rată a unui credit început cu 7 ani mai devreme. Am lăsat băncii aproape tot ce strânsesem în acel an. De fapt cam asta am făcut în fiecare an. De la câteva sute de lei până la mii de euro, totul s-a dus puțin câte puțin la bancă pentru a rambursa un credit masiv. Cumpărasem o mașină pe credit, apoi câteva terenuri pe la țară, dintre care unul total inutil care mă va bântui tot restul zilelor. Dar să revenim. Casiera mă știa deja bine. De câțiva ani aduceam bani în plus pe lângă rată să fac rambursări anticipate. Cum adică?

Strategia e simplă. M-am uitat la scadențar și am văzut cât de multă dobândă plăteam și cât de puțin principal. Adică dădeam câteva zeci de euro din datoria propriu-zisă și sute de euro dobândă în fiecare lună. În cazul meu, o enormitate de 800 euro care mă lăsa cu puțini bani pentru trai. Și atunci mi-am zis: Dacă tot trăiesc frugal, cum ar fi să achit 100 de euro în plus pe lună la rată în fiecare lună? Acesta a fost momentul cheie pentru că la rata mea era ca și cum aș fi plătit mai bine de două rate într-una.

Stai puțin, cum așa? Păi dobânda se calculează totdeauna la sold, adică la datoria totală rămasă și scade așadar, ușor în fiecare lună pe măsură ce plătești. Principalul, adică această datorie efectivă scade foarte încet dacă mergi pe scadențar. Desigur, eu am ales ca tot românul, ca rata să fie cât mai mică, deci perioada cât mai mare, că altfel nu îmi permiteam creditul. Dacă aș fi mers înainte tot așa, aș fi plătit și acum rate și nu aș fi terminat cu creditul decât prin 2032. Azi aș mai fi avut încă de plată două treimi din acel credit, credit pe care l-am achitat integral deja. Incredibil? Ca să continuăm pe logica de mai sus, poți să îți scurtezi masiv durata de plată și suma totală pe care o vei duce la bancă cu doar 25% în plus pe lună la fiecare plată. Vei economisi astfel zeci de mii de euro adică 10 ani de credit sau chiar mai mult.

Să recapitulăm. Dacă rata e de 400, dobânda e de vreo 300 cel puțin. Așadar, achiți din datorie doar 100 în fiecare lună. Dacă duci la bancă 500 în loc de cei 400 în aceeași lună, e ca și cum ai plătit două rate simultan. Dobânda nu se schimbă (îți spuneam că dobânda se plătește doar la datoria totală de la momentul plății) iar tu faci datoria efectivă mai mică, mai repede. Frumusețea este că și dobânda scade pentru luna viitoare de fiecare dată când achiți în avans iar tu vei putea plăti tot mai repede creditul. (Dacă suporți și mai multă teorie despre credite și plăți anticipate, poți citi aici un articol lung aici.) Și ar mai fi ceva. Acum e banal să faci rambursări anticipate fără comision. Când am început eu cu rambursările, comisionul era de 4%. Adică la 100 de euro, dădeam băncii 4 cât să mă descurajeze. Apoi a coborât la 1% vreo doi ani.

Eu am dus lucrurile și mai departe. Mi-am evaluat fiecare nevoie și plăcere. Am păstrat destul cât să nu mă simt frustrat dar am tăiat acolo unde simțeam că nu era cazul. Mașinile mele au fost mereu SH, stau într-o chirie decentă și mă îmbrac cu haine de calitate dar nu după ultima modă. Pentru asta am învățat drumul spre outlet o dată pe an, zborul cu avioane lowcost și cazare pe booking.com sau Airbnb sortată după raport preț-calitate. Știu, sunt ordine de mărime diferite față de mulți dintre români dar metoda se aplică oricui.

În plus, azi câștig mai bine decât media, pentru că muncesc 17 ore pe zi (da, știu că exagerez dar voi slăbi ritmul după ce termin casa). De aceea aș fi putut sta în chirie spre exemplu într-un apartament mai mare sau într-o casă gata mobilată, dar, pentru o chirie mai bună, am căutat săptămâni destule până am luat un apartament central cu 3 camere. Era mobilat doar parțial iar dormitorul l-am cumpărat de la IKEA sau din outletul Mobexpert. Fără lemn masiv sau piese pe comandă. Fără măsuțe și comode inutile. De când stau în centru nu am mai avut nevoie nici de mașină pentru navetă și am plătit o mică diferență în plus la chirie din economia la benzină. Plus că am câștigat timp. BMW-ul M5 pe care l-am condus până recent stă mai mult în parcare și îl voi vinde din același motiv. Nu face însă economie la cafea, înghețată bună, o ieșire în oraș oriunde vreau măcar o dată pe săptămână.

Mă ghidez după o singură teorie.

“Diferența dintre un om cu bani și unul care nu are destui, nu e cantitatea de bani ci de modul în care cheltuiesc.”

Parcă văd cum se umflă vena proletară, dar știu oameni care cresc copii din salarii adunate de 4.000 de lei într-o lună și știu că și tu îi cunoști. Dar există și oameni care aduc acasă doar 3.000 sau mai puțin pe lună și tot se gospodăresc cu decență. Cunosc însă și familii care aduceau împreună peste 5-6.000 de euro/lună iar la venirea crizei nu aveau nimic pus deoparte. Casa prea mare a plecat la bancă. La fel SUV-urile din fața casei mari.

Ne obișnuim foarte repede cu un trai mai bun când veniturile cresc acolo între 20 și 40 de ani și uităm să facem economie. E greu să știi ce înseamnă să îți ia banca mașina și casa dacă părinții tăi nu au astfel de povețe. Alte vremuri. Poate de aceea ne forțăm rapid limitele bugetului pentru un stil de viață mai bun. Mâncare mai bună, din oraș, haine mai scumpe și vacanțe la 4-5 stele pentru că, nu-i așa, le merităm. Sunt de acord că trebuie să mai și trăim dar ce propun eu nu este zgârcenie. Trebuie să înveți devreme chibzuința pentru că îți ești dator să poți trăi o viață mai bună și atunci când vremurile se schimbă și tu nu vei mai putea produce la fel de mult ca în floarea vârstei.

Urmărește serialul #casabuhnici pentru că în episodul viitor cum am ales zona unde voi construi și mai ales de ce.

PS: Insist că acest serial este despre ideile și visurile mele. Nu cred că am soluția ideală ci doar pe aceea care a funcționat pentru mine. Te încurajez să împărtășești la comentarii planul tău de ieșire din datorii. Suntem mulți care au nevoie de un sfat, o idee, încurajare.

Ultimele articole

Articole recomandate

87 Comments

  1. (Off topic) Ar fi fain daca atunci cand dai raspunde la comentariu sa iti apara in stilul „parinte-copil” dar cu mai mult de un singur nivel- ca sa putem urmari discutiile. Cu siguranta gasesti ceva plug-in in WordPress. Mersi

  2. Sunt student, nu sunt angajat, nu am niciun plan de a construi sau a cumpara o casa in urmatorii 5 ani, insa mi-a facut placere sa citesc acest articol. Foarte buna ideea cu #casabuhnici.

    • Nu Dumnezeu i-a ajutat pe parintii tai, ci ei au facut asta pentru ei si mai ales pentru tine. Dumnezeu nu are nicio legatura cu deciziile luate de ei..

      • Nu sunt de acord cu logica ta. Nu poti fi stapan 100% pe ceea ce ti se intampla intr-o zi, dar peste un an… un exemplu scurt: gandeste-te ca daca nu ai sanatate nu mai poti face nimic…nu ma crezi?!…viziteaza spitalul Fundeni, iar cand vei iesi de acolo ii vei multumi lui Dumnezeu macar pentru sanatatea care o ai.

  3. Salut George,

    Ma regasesc in unele aspecte ale gandirii tale. Este foarte frumos ca impartasesti cu ceilalti. Este util si iti arata lucrurile in alta perspectiva. Si noi, eu sotia si cel mic, cautam echilibrul intre apartament sau casa pe pamant facuta cu sufletul. Inca nu ne-am decis. Poate ne ajuti tu cu episoadele casabuhnici. ;;)
    Ma intereseaza foarte mult sa aflu mai mult. O sa te urmaresc cu interes.

    Ps: cred ca inceputul vietii in care iti croiesti drumul se face cu sacrificii si pentru ca ACUM poti, vis-a-vis de cele 17 ore. Cred ca ai primit foarte multe comentarii cu privire la cat muncesti, dar este alegerea ta si nu putem noi judeca.

    Cele bune,
    Mihai

  4. Astept urmatorul episod , cu video ar fi foarte bine . Si eu ma tot gandesc de ani buni cum sa fie casa mea. Mi-as dori o casa independenta energetic , sper sa pot sa o fac. Toate bune si sa auzim de bine.

  5. Sal George, intradevar trebuie sa fii atent la domensiunile casei inca din faza de proiect.Altfel te vei chinui sa o termini (cum este cazul meu pt ca am inceput o casa prea mare-100 mp amprenta la sol).Sa nu uitam ca dupa constructia casei vine alta parte care este chiar mai costisitoare-amenajarea interioara plus mobila,electronice.

  6. Salutare. Îți citesc sporadic postările, dar abia acum am realizat cat de mult ne asemănam. Wow!!! Venitul în București, zecile de locuri în care am stat cu chirie, ba chiar și intr-o vila veche din Piața Gemeni, unde am locuit în gazda cu femeie care își creștea singura copiii, prietenii cu care am împărțit pe rand pe rand un apartament sau doar o camera de aprtament și apoi o relație în urma căreia am reușit sa locuim într-o garsoniera, aproape ca o familie, despărțirea de ea și revenirea la situația anterioara… Din nou, pot spune WOW! :). Peste toate aceste asemănări, ce spui dacă îți spun că și eu, la fel ca tine, m-am înhămat la un credit, tot pentru o masina și tot pentru un BMW, seria 5, dar din fericire pt mine :), nu M. Nu pentru ca nu visez la un M5, ci doar pentru ca acum as fi avut un credit uriaș. La 30 sunt căsătorit și împreună cu soția ne permitem un apartament de 3 camere decent, o ieșire pe săptămână, haine decente, 2 mașini (din păcate nu e o fiță, ci doar o necesitae), dar și doua „evadari” pe an din jungla urbană. Lăsând aceste lucruri la o parte, ceea ce am vrut sa spun este ca apreciez enorm cum gândești, dar și mai mult de atât, apreciez că nu faci din asta un secret și o faci publică astfel, multi tineri, oricât de dur ar putea fi pentru ei cuvintele tale și oricât de mult i-ar lovi în orgoliu, au suficienta informație argumentată în cât să ia cele mai bune decizii privind creditele, achiziționarea unui autoturism sau a unei case. Nu mai târziu de o luna în urma vorbeam cu soția despre cum ar trebui să procedam în continuare pentru ca, la un moment dat, să ne putem bucura de roua dimineții căzută pe gazonul din curtea casei noastre. Concluzia a fost: CONTINUAM SA LOCUIM CU CHIRIE, LIMITAM CHELTUIELILE, ÎNCERCĂM SĂ ECONOMISIM CÂT PUTEM DE MULT, ACHIZIȚIONAM UN TEREN, CONTINUAM SĂ ECONOMISIM, IAR LA MOMENTUL ÎN CARE VOM AVEA SUFICIENȚI BANI PETRU A CONSTRUI 2/3 DIN CASA (ASTA INCLUZÂND FINISAJE) LUAM ÎN CALCUL UN CREDIT PE TERMEN SCURT. AVEM AVANTAJUL CA EA DEȚINE O GARSONIERA ÎN TIMIȘOARA PE CARE NE BAZAM SA O VINDEM LA MOMENTUL POTRIVIT. STIMA Domnule BUHNICI.

  7. salut George ! felicitări pentru serial :)
    în legătură cu creditarea… la o dobânda de 4% la credit ipotecar chiar nu merita sa îți folosești cashul pentru achiziție. cu banii aia poți mobila sau renova apartamentul/casa sau poți face altceva cu ei (Cash always rulz). cam toti pe care ii stiu au ajuns la fundul sacului cand a fost vorba de amenajare interior, ceea ce nu e prea dragut, nu ?! :) ponderea dobânzii la ora actuala este foarte mica, nu mai sunt condițiile de acum 7 ani la bănci. Eu asa am făcut, tot om de la oraș mic venit în oras mare :)

  8. Salut,

    Te salut pentru decizia luata.
    As lua insa in analiza cateva aspecte.
    1. Construindu ti casa o sa observi cateva lucruri, prietenii or sa se rareasca, naveta se mareste iar copii vor avea nevoie de oras si prieteni pe langa o scoala buna. Ori sa fim seriosi cati isi aduc aminte vai ce superb era la bunica ca avea o curte mare sau ca era verde…eu imi aduc aminte ce mancam ce jucarii ne dadea bomboane si plimbari. Deci eu cred ca copii n or sa stea sa se joace dupa perdea respectiv in curtea casei ci vor dori sa cunoasca. Daca echilibrezi nevoile familiei iti da cu plus. Dar trebuie sa ti iei si menajera si cineva sa se ocupe de gradina. Singur nu ai cum.

  9. Salut GEORGE

    Am făcut la fel și eu cu creditul pe 30 de ani.
    Dacă continuam fără rambursări anticipate
    mai aveam 23 de ani de credit.
    Am suportat doar 5 ani de rate (cu rambursări periodice).

    La ( 2009 ) 53.000euro credit, BCR vroia înapoi 180.000euro în 30 de ani. ( cămătărie ).

    Așa am plătit în 5 ani cei 53.000 + 25.000 (dobândă). ( tot cămătărie ).

    Nu recomand nimănui să i-a vreodată credit în recesiune decât dacă stă foarte bine cu inima.

    semnat: Un om liber. : )

  10. Ducem o lipsa crasa de educatie si mai ales financiara, evident, daca oamenii ar fi destepti pe cine ar mai mulge bancile. Recomand tuturor „Cel mai bogat om din babilon” inainte de a se inhama la un credit, e scrisa cam arhaic, tocmai pe intelesul tuturor dar deschide apetitul spre acest tip de lectura.
    Si ar mai fi multe de spus, despre megalomania romanilor de a sta in buricul centrului dar vanduti pe viata, despre case mari inutile…etc…etc…etc

    Spor la economii sau afaceri!

  11. Salut George,

    In primul rand, felicitari pentru #casabuhnici si iti doresc mult succes in planurile tale de blogging/vlogging, etc.

    Am apreciat sinceritatea ta si ti-am citit articolele uneori chiar si cu un calculator langa mine – incercand sa nu pierd nici un detaliu, fie el numeric. Cel mai mult m-a speriat un articol, tot de-al tau, de pe un blog mai vechi, in care explicai pe indelete logica unui credit.

    Am 22 de ani si locuiesc cu logodnica mea, cu chirie, in Bucuresti. Luam in considerare ca, pe viitor, sa ne construim o casa (fara etaj) – fara niciun credit. Nu imi pot imagina in acest moment cum, dar sper sa pot sa fiu capabil sa strang banii necesari.

    Crezi ca ai putea sa detaliezi filozofia unei vieti fara credite? :))

  12. Salut,

    Nu inteleg.. De ce sa stai in chirie pana sa strangi bani de o casa? E mai scump decat sa iti iei un credit ipotecar cu o dobanda mica de 6-7%. DAE aprox 8% (Garanti Bank). In cazul chiriei pierzi toti banii pe care ii dai pe chirie, bani care CU SIGURANTA sunt mai multi decat platesti pe dobanda la banca! Daca nu ai salariu destul de mare incat sa iti pui bani destui bani deoparte, nu iti iei niciodata casa, dar dai bani pe chirie, bani pe care nu-i mai vezi. Dar la acelasi salariu daca faci un credit, iti cumperi casa si platesti acei 8% (8% pe care ii poti suporta), in final rata se poate considera chirie, dar dupa 30 de ani ramai cu casa. In cazul in care ai destui bani sa pui deoparte lunar o suma considerabila, tot stai in chirie cativa ani, incat sa strangi bani de casa, baii de chirie tot mai multi sunt, ca si valoare, decat acea dobanda de 8% pe care-i dai la banca in forma de dobanda, si iti mai raman bani sa poti face plata anticipata cu cost ZERO la ipotecar. Concluzia, printr-un calcul matematic simplu: CREDITUL e mai ieftin decat CHIRIA!

  13. Am 29 de ani si 2 credite (2 apartamente ) M-am regasit foarte mult in spusele tale ….si m-am cam si speriat un pic .Ma gandesc ca e bine sa te apuci de casa dupa ce viata ta e stabila si fara datorii dar……cred ca nu toata lumea putem avea propria noastra afacere incat sa ne acopere cheltuielile vieti si pe langa sa pui banuti pentru casa visata . Ne ramane sa ne indatoram la banca sa platim pana ne cresc …sau descrestem mai bine zis !La inceput cand am ajuns pe blogul tau am crezut ca ai fost (esti ) un fiu de familie foarte instarita si viata ti-a suras dar mau surprins vlogurile tale…

  14. Salut George! Mulțumesc pentru această serie de articole. Tocmai m-ai inspirat ca să nu mai merg din credit în credit și să studiez rambursarea anticipată de la creditul Prima Casă pe care îl am deja.

    Am 30 de ani și anul ăsta în noiembrie împlinesc 31. Am făcut creditul Prima Casă împreună cu soția acum 5 ani, când aveam 25 de ani. Altă variantă nu aveam atunci și chiar nu vedeam alte opțiuni. Fără nici un fel de programare, după contractarea creditului a rămas și soția însărcinată, iar acum avem o fetiță în vărstă de 4 ani și jumătate.

    În 2015 veniturile mi-au crescut simțitor, în 2016 veniturile s-au dublat, iar în 2017 veniturile familiei continuă să crească. Deși atât eu cât și soția muncim ca niște bivoli, nu ezităm să ne mai oferim din când în când mici plăceri, concedii etc.

    Pe la jumătatea lui 2016 ne-am dat seama că vrem casă, dar că nu am reușit să punem bani de-o parte, deși veniturile ne creșteau. Atunci a fost momentul când am hotărât să facem ceva și ne-am mai apucat de economii.

    Inițial aveam în gând ca până în 2018 să pun cât se poate de mulți bani de-o parte în bancă. Ulterior să vând apartamentul, să rambursez creditul și cu banii rămași să dăm avansul pentru o casă și din nou să facem alte rate – pe 20-25 de ani de data asta pentru că vârsta nu ne va mai permite să facem pe 30.

    Citind articolul tău m-ai făcut să îmi schimb puțin optica și îți mulțumesc. Și eu sunt blogger și mă simt foarte bine atunci când reușesc prin articolele mele cu adevărat să ajut oameni. De aceea știu că și pentru tine contează când un om citește ceva la tine și este ajutat de respectivul conținut. De asta am și ținut să scriu acest comentariu lung și să îți mulțumesc.

    Momentan mă gândesc să scriu o scrisoare de rambursare anticipată către bancă și să depun toate economiile, cu bifă pe reducerea perioadei de credit. După care, în continuare să rambursez anticipat cât mai mult, ca să scap de datorii. Dacă o țin tot așa cu veniturile, prin 2020 scap de creditul de care aș fi scăpat teoretic abia prin 2041. Dacă veniturile mele cresc, scap de creditul ăsta la sfârșitul anului 2018.

    După care văd eu ce mai fac și probabil încep să strâng bani astfel încât la 35 de ani să ne apucăm de casă fără datorii.

    Mulțumesc încă odată pentru articol și pentru inspirație. Sper să-ți iasă casa pe care o dorești și să fiți o familie super fericită și împlinită!

Leave a reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.