Categorie: Editorial

Carrefour te urăşte

“Stimaţi clienţi, vă anunţăm că peste 30 de minute magazin se va ÎNCHIDE! Mulţuindu-vă pentru alegerea făcută, vă rugăm să vă îndreptaţi către casele de MAAARCAT!”

Muierile acelea plictisite care rag în microfonul “hipermarchetului” sintetizează remarcabil esenţa sentimentelor profunde ale mărcii Carrefour şi o transmit clientului sprecum prinosul de sentimente neţărmurite ale cetăţenilor către cel mai iubit fiu şi tovarăş. Nu îţi trebuie mai multă sensibilitate decât resimte vaca în momentul când ciurdarul a pus biciul pe ea. Ho, vită, din cumpărat! Marş afară urgent din magazin că ne încurci. Vrem să plecăm acasă mai repede. Poţi să vii cu bani la tocat şi mâine.

Să te ferească Dumnezeu să cauţi intrarea la 21.30 pe 12 iunie la Carrefour Ploieşti. Un băietan de ispravă de la pază, îmbrăcat în bermude, trage stingătorul în faţa uşii automate fix în faţa clienţilor. Se întoarce repede pe călcâie, ca să nu dea ochi cu animalele cărora le-a pus stavilă. Nu de alta, dar e plictisit să dea explicaţii fraierilor despre consemnele lui de dispozitiv, adică despre faptul că şăfuţu’ lui dă tură’ a luat o decizie strategică. A lăsat dechisă doar uşa automată alăturată, dacă te prinzi. Dacă nu, un fraier mai puţin de fugărit pe la ora 21.58.

Cumpărături alerte pe ritmul muzicii emisă din ţignalul unei fiinţişoare care nu ştie că “pedala”, adică accentul nu se pune decât pe un singur cuvânt din frază. De pe la 21.50 ne spune că “Stimaţi clienţi, vă anunţăm că magazinul s-a ÎNCHIS! Mulţuindu-vă pentru alegerea făcută, vă rugăm să vă îndreptaţi către casele de MAAARCAT!” Îi simţi greaţa accentuată de volumul ireal al difuzoarelor.

Începe goana către casa de marcat. Te aşezi la rând, iar după alte 3 minute cronometrate vânzătoarea ia decizia că nu exişti. Îi transmite clientului din faţa ta că e ultimul căruia îi face serviciul de a-i lua banii. Omul îţi transmite cu un richtus pe figură, fericit că nu lui i se aplică decizia. Tu rămâi interzis. După un schimb rapid de replici, fiinţa frustrată de la casă te convinge că nu te va servi. Vezi pe chipul ei antrenamentul de gherilă şi rezistenţa la bun simţ. Este pregătită să te sfideze cu foarte mult calm.

Încă trei casiere închid exact în faţa ta, după care rămâi pierdut. Din zecile de case, nu mai există decât una cu becul aprins în capătul celălalt. Fuga, fuga! Apoi caută ieşirea.

Revii în capătul pe unde ai intrat. Şi a doua uşă e de acum încuiată. Băietanii de la pază ridică din umeri şi te trimit pe la cealaltă intrare, că aici au închis. Incredibil. Se repetă schimbul de replici de la casă, fără succes. Speri că un reproş pentru sfidarea clientului şi bătaia de joc îi va reseta. Nici măcar ameninţarea cu o reclamaţie nu îi clinteşte. Evident şi angajata de la recepţie te ignoră. Se uită mută la tine şi aşteaptă să cedezi. Ei au închis. Marş prin capătul celălalt.

După ce faci din nou turul dus-întors ca să ajungi la maşina parcată evident în capătul opus îţi promiţi din nou că nu te mai laşi umilit şi data viitoare. Slavă Domnului pentru capitalism şi concurenţă. Oricum cerealele voastre sunt mai degrabă furaje pentru porci, iar apa plată are un sortiment a cărui varietate fluctuează după gustul tipului de la aprovizionare.

Şi încă nu m-am pornit. Pe tine ce te frustrează la Carrefour?