Există o cărare prin munții Maramureșului pe care salvamontiștii o numesc Cărarea Libertății. Sună frumos, dar dincolo de acest nume este multă suferință, nefericire și moarte. Am urcat acolo împreună cu echipa Salvamont Maramureș, pe un traseu nemarcat care pornește chiar de la granița cu Ucraina, și am înțeles pe pielea mea ce înseamnă să cauți oameni dispăruți într-una dintre cele mai grele zone de munte din România.
Cărarea Libertății: ruta pe care ucrainenii fug de război
Traseul începe pe granița cu Ucraina, acolo unde nu există gard, și coboară prin trovale pe poteci nemarcate. Bărbații care fug din calea războiului trec muntele pe aici tocmai ca să nu fie văzuți din drone și din elicoptere. Salvamontiștii din Maramureș au scos de pe aceste cărări zeci de oameni care au trecut ilegal frontiera, mulți dintre ei accidentați. Șeful Salvamont Maramureș vrea să denumească acest traseu Cărarea Libertății, pentru că pe aici vin foarte mulți ca să scape de război și să ajungă la libertatea din România și din Europa.
O căutare de peste 42 de ore
Misiunea noastră nu a fost o plimbare de weekend, ci o verificare la picior a întregului traseu, ca să găsim, în cazul cel mai rău, cadavre care să fie aduse la bază. În acest moment sunt șapte persoane dispărute care nu au mai dat niciun semn de viață de la începutul lunii ianuarie și care sunt considerate probabil moarte. Familiile lor le caută în continuare.
Logica salvatorilor e crudă, dar limpede: dacă acești oameni ar fi fost reținuți de grănicerii ucraineni sau de poliția de frontieră, familiile ar fi fost deja anunțate. Părinții au confirmat că au reușit să treacă. Asta înseamnă că sunt încă sus, pe munte. Cel mai rău lucru care li se poate întâmpla e să fi căzut într-una dintre prăpăstiile pe care le-am văzut și eu, iar odată ce ies din zăpadă, riscă să fie mâncați de animale. De aceea echipa s-a grăbit imediat după topirea zăpezii.
Munți care nu par înalți, dar te pot ucide
Munții Maramureșului acoperă în jur de 5000 de km² și sunt locuri superbe dacă vii în drumeții. Dar dacă vii pentru a căuta oameni, sunt extrem de dificili, foarte lungi și foarte greu de bătut. Lecția zilei a fost clară: munți care nu sunt foarte înalți pot fi foarte grei. Sunt frumoși, dar dincolo de ei se ascund multă suferință și moarte. Șansele de a mai găsi pe cineva în viață dintre cei dispăruți sunt foarte mici, deși au existat situații în care, după șase-opt luni, salvamontiștii tot au găsit persoane.
Umanitatea care contează cel mai mult
Unul dintre cei salvați recent și-a cărat în spate prietenul accidentat la picior, care intrase deja în hipotermie severă. Nu l-a abandonat, deși au fost cazuri anterioare în care până și frați s-au lăsat unii pe alții și au fost găsiți mai târziu decedați. Asta e umanitatea pe care am găsit-o pe munte: dăruire, empatie, aproape milă pentru niște oameni aflați într-o situație disperată.
Echipa Salvamont Maramureș mi-a spus o frază care mi-a rămas în minte: nu au nicio acțiune ratată și niciodată nu au spus nu. Indiferent că a fost ora 12 noaptea, 4 dimineața, Crăciun sau Paște. Aici, pe munte, suntem cu toții oameni. Și nu numai pe munte.
Dacă vrei să urci pe aceste trasee, vino pregătit, vino echipat, anunță Salvamontul înainte și nu aborda Cărarea Libertății fără pregătire serioasă de munte. A fost o tură de peste 10 km și o diferență de nivel de 1330 de metri. Dacă povestea asta te-a mișcat, dă-o mai departe și lasă un mesaj în comentarii pentru oamenii care fac munca asta. Mulțumesc, Dan, și mulțumesc întregii echipe.
