BlogWar

OK. Deci, bună seara. Frumos meci avem în blogosferă. A urnit-o mai demult Dono, acum pare să fie luat mai serios în seamă când revine asupra unui subiect ca un vârf de iceberg. Ştii că l-ai lovit şi că te vei scufunda, dar te miri… De… notorietatea impune un respect proporţional cu traficul nou. Ideile sale nu sunt însă noi şi le împărtăşesc.

Bloggerii de notorietate simt mai nou în ceafă respiraţia rece a bloggerilor de scriitură şi conţinut. Permiteţi să intervin cu o opinie şi îi rog pe cei care se simt ofensaţi să ridice piatra.

Blogging-ul – aşa cum arată pe majoritatea site-urilor auto-denumite spre exemplu în secţiunea de Blog a topurilor online de la noi nu este blog. În Franţa, spre exemplu, bloggeri sunt chemaţi să îşi dea cu părerea în talk-show-uri despre starea naţiunii, politică etc. inclusiv şi mai ales în ziua alegerilor. De ce? Pentru că francezii îi citesc pe rupte. De ce? Pentru că bloggerii sunt credibili, pentru că scriu chestii stoarse din neuronii proprii, combinate cu informaţie de la sursă, nefiltrată, fără presiunea unui redactor-şef cu termene limită, a unui patron implicat politic, fără linie editorială. Oamenii ăia scriu pentru că gândesc liber.

Jurnalismul acesta de speţă nouă (NewMedia), eliberat de constrângere, realist, jegos de dur este adevărata reţetă câştigătoare. Nu un compot de linkuri, poze şi filmuleţe, avatare, status-uri etc.

Întrebarea pe care i-am pus-o de mai multe ori lui zoso, blogger versat, vexat, hiper-ventilat este: „Care e plus-valoarea pe care o aduci, ce conţinut nou generezi tu?”. Răspunsul m-a lăsat mască: „Dar tu, la cât de rar scrii… Voi ăştia din Pro vreţi acuma să acaparaţi şi blogging-ul”

Comparăm mere cu verze. Pueril şi mercantil.

Eu cred în altceva.

Felul în care răspunzi tu la nevoia comunităţii (şi eu am fost pionier, chiar comandant de detaşament, aşa că mă puteţi considera comunist) îţi va aduce respect, audienţă, notorietate şi apoi implicit – dacă asta cauţi – bani. Bloggeri ca zoso au renunţat însă la misiunea completă de dragul audienţei şi a banilor. E o decizie greu de luat. Este ceva în genul emigrării în Canada. Laşi ţara şi familia pentru o leafă mai mare. Apoi descoperi că ai bani, dar eşti singur.

Îl vedeţi pe zoso, pe care îl recunoaştem – deocamdată – nr.1 blogger în termeni de notorietate, invitat într-o emisiune talk-show în care să ne dea pe spate cu viziunea sa asupra lucrurilor? Guess not. Scriitura uşoară, de vară, subţire, uşor de uitat nu răstoarnă, nu aprinde.

Blogosfera românească se schimbă sub ochii voştri. Chiar şi într-un mediu atât de sălbatic precum internetul, valoarea începe să se cearnă. Scriitura de calitate, opinia argumentată, informaţia câştigă teren şi se vor impune. Pe cititori asta îi interesează.

Ultimele articole

Articole recomandate

22 Comments

  1. Mai, zoso! Ce te face să crezi că mă impresionează exprimări de genul: „pacat ca o sa fie din ce in ce mai rar(e)… [conversaţiile]” Ce te face să crezi că îmi doresc atât de tare o conversaţie cu tine, încât să mă penalizezi prin întreruperea comunicării pentru că te-am deranjat cu tastatura mea acidă? Chiar dacă tu te crezi Catrinel Menghia a blogurilor româneşti, mulţi dintre noi te văd de multe ori un fel de Sofia Vicoveanca vs. Alina Plugaru! Aşa că reglează tonul pe covorul din sufrageria mea.

  2. mi-e teama ca, in avantul pioneresc de care dai dovada, ai uitat sa verifici faptele.

    uite un hint, dupa care parasesc covorul: verifica ipul de pe care scriu din ce tara e. poate atunci iti vei da seama de ce o sa ne vedem mai rar.

  3. M-am prins, Zoso se stabileşte în Germania, George dezvoltă o afacere cu maşini nemţeşti second hand iar noi cădem în plasa blogărilor mafioţi. Huuooo! :-)))

Dă-i un răspuns lui George Buhnici Renunțați la răspuns

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.