Trăim vremuri urâte în presa auto și o să spun câteva adevăruri dure care vor deranja câteva ”gulere albe”. Cred însă că adevărul cauterizează. Nu scriu cu sângele ”cald”. Sunt deja nervos de câteva luni.
Mă gândesc serios dacă efortul masiv de a ține pe picioare acest blog mai merită.
Mă motivează ce am strâns alături de voi și pentru voi. O comunitate inimoasă și civilizată care își împarte experiența cu ceilalți. Aproape 200 de clipuri video originale și un canal YouTube cu 1,5 milioane de vizualizări, peste 1000 de postări, aproape 100.000 de vizite pe lună etc.
Știu că oamenii nu ar plăti ca să vină pe acest blog, să îl finanțeze ca pe o revistă. Eu încă o mai fac din plăcere pentru mașini, blog și duc totul strict pe socoteala mea. Camere video, accesorii, echipamente, editare video, hosting, webdesign sunt toate pe bani. Timpul este tot al meu. Mii de ore consumate până acum.
Nu aștept un venit suplimentar pentru ce fac aici deși simt că îl merit. Sute de mii de oameni au citit articolele mele, mii mi-au cerut și au primit un sfat de achiziție prin email, sute și-au cumpărat mașinile recomandate. Așadar știu că sunt relevant.
Din (ne)fericire eu nu sunt jurnalist auto ci doar un blogger care o face din hobby. De aceea pentru mine este ceva mai ușor să trec peste unele momente jignitoare oricum pentru orice profesionist media, care de altfel susține prin munca lui industria auto românească. Vorbim despre o industrie care nu își face publicitate și lasă revistele bune pe hârtie să dispară ori să preia masiv ”surorile” din străinătate ca să aibă cu ce umple paginile. Din redacții cedează și dispar oameni cu experiență care au testat sute de mașini și sunt înlocuiți de oameni noi plătiți prost. Ce să mai vorbim de TV sau internet… E suficient să arunci o privire scurtă ca să îți dai seama că toate produsele de gen sunt muribunde, prăfuite, banale și lipsite de pasiune. O mână de site-uri supraviețuiesc, din nou de pe urma lui Google sau facebook. Nu poți să le ceri unor profesioniști obosiți, puțini și prost plătiți să facă minuni fără buget. Nu le poți cere șefilor buget dacă ei nu încasează. Aici este sursa problemei.
Reclama, deși mai ieftină ca niciodată, aproape a dispărut de la TV iar pe net nici nu a sosit de-adevăratelea. Până azi, după trei ani de criză, nici un brand auto românesc nu a simțit măcar oportunitatea să intre într-un parteneriat important cu blogosfera, unde este cel mai ieftin să te expui. ”Specialiștii” din domeniul auto se fac că nu văd că mai mult de jumătate din decizia de cumpărare se ia după documentare pe bloguri. O spun statisticile. Ne lasă să le facem reclamă gratis la nesfârșit. Când spunem adevărul, ni se taie accesul la mașini. De ce crezi că nu mai vezi teste Chevrolet spre exemplu aici?
De ce se întâmplă așa? De ce stăm în mocirlă?
Păi, toată relația cu presa auto este tratată de mulți ”profesioniști” de prin birourile de marketing și PR precum o cheltuială și nu o investiție. O povară, nu o oportunitate.
Tot mai mulți importatori auto au ajuns să se comporte cu jurnaliștii cu nesimțire. Vorbesc de parcă îți fac un mare favor când îți dau o mașină la testare. Se bazează pe pasiunea cu care ne facem munca. Tu ești un puști sărac spre care au aruncat un pachet de gumă. ”Te sun eu zilele astea” este promisiunea din aceeași categorie. Mașinile din parcurile auto de presă sunt puține spre inexistente. NIMENI nu are pentru testare TOATE modele pe care teoretic le vinde în România. Unii nu au NICI o mașină zilele acestea. Ce să mai vorbim despre variantele diferite de caroserie – gen hatchback, sedan, break sau coupe. Ce să mai vorbim despre motorizări. Edițiile speciale sunt păsări și mai rare, în fapt, aproape dispărute. Testările se fac la noi pe termen de maximum 1-3 zile (în străinătate 7-14 zile), în unele cazuri chiar cu limită de kilometri. Evenimentele de lansare sunt tot mai rare așa că documentarea se face de multe ori pe internet după poze și YouTube.
Să dăm și nume. Eu cer deja de câțiva ani modele VW sau Audi. În afară de promisiuni și amânări am testat numai două modele. Pentru Audi, Porsche București Vest mai oferă mașini de presă deși nu ar fi fost treaba lor. Cred că voi colabora de acum cu ei pentru că par mai motivați decât compania-mamă. Pentru Skoda ori Seat discut tot cu un dealer inimos, Avia Motors și Alto Syncro pentru că oamenii de PR ai importatorului nu îmi răspund la email-uri. Oricum știu sigur că nu au aproape nici o mașină disponibilă. De la Fiat nici nu mai știu cu cine să iau legătură pentru că ultimii doi oameni și-au luat recent tălpășița, sătui probabil. Tot ei se ocupau de Alfa Romeo și Jeep, așa că veți înțelege de ce testez rar așa ceva. Volvo dă mașini rarisim la test, uneori murdare și cu rezervorul doar pe jumătate plin deși practica este oferirea mașinii gata de drum lung. Și nu am ajuns la modelele de lux Porsche, Bentley, Ferrari, Lamborghini care efectiv nu se dau niciodată, nici măcar dacă aduci un pilot să le conducă.
În rest sunt probleme PESTE TOT. Deși nu voi menționa aici alte mărci din respect pentru oamenii care se ocupă de comunicare, trebuie să spun că lucrurile nu sunt roz ci mai degrabă maro. Comunicatorii sunt munciți, stresați, puțini iar cei buni își caută deja alternative să plece spre altceva mai motivant. Îi înțeleg, pentru că trebuie să fie jenant să răspunzi zilnic la telefon și să spui că nu ai mașini de test, nu ai buget, nu ai carburant, nu ai rovinietă. Unii sunt însă pur și simplu nesimțiți și nu colaborează decât cu cei care le sunt lor… simpatici.
O să spuneți că toți își reduc cheltuielile și e normal așa. În perioade de criză teoria spune însă că ar trebui să te lupți cu toate armele pentru cota de piață. Cheltuiești ceva din ce ai agonisit și chiar dacă pe termen scurt pierzi bani, trebuie să fii cel care are felia cea mai mare din totalul vânzărilor. Așa știi sigur că atunci când revin vremurile bune tu vei fi liderul și vei face profituri mari ca în trecut. La noi e pe dos. În loc să facă o resetare a echipei de top-management, care nu demonstrează performanță, importatorii preferă să stea anchilozați în starea de așteptare. Visează la revenenirea vremurilor când clienții se înghesuiau ca oile în showroom iar ei nu trebuiau să facă nimic pentru salariile mari, mașinile de serviciu cu motoare mari, birourile mari și vacanțele mari. Toate acestea arată degradarea la care au ajuns. Ne jignesc și vă jignesc în fiecare zi.
Acesta este campionul negativ al comunicării cu presa. Brent Valmar, vicepreședintele APIA ne cere permanent să îi plângem pe umăr. În perioadele de boom cerea interzicerea mașinilor SH. Acum dă vina pe ele când ne spune că va ieși pe zero la sfârșitul anului din vânzările de mașini noi. Nu spune însă cât produce în service. Nu spune că la fel e și afară.
Însă chiar și așa, 95.000 de mașini vândute în total anul trecut în România, înseamnă un volum de peste un miliard de euro. Sunt bani mulți pe care industria auto îi drenează masiv dintr-o țară altfel săracă. Bani care vin de la clienți pentru care trebuie să arăți respect iar informarea este o parte a procesului.
E o chestiune de respect să oferi și să susții jurnaliștii să îți cunoască mașinile și să le prezinte publicului/clientelei.
O să și laud câțiva importatori cu care lucrez bine. Pe locul întâi BMW, pentru cel mai bun comunicator din industrie, Alex Șeremet. O pot confirma toți jurnaliștii. O echipă excelentă are și Renault. S-au profesionalizat progresiv și se bat pentru locul întâi la seriozitate. Dacia face mereu eforturi și au oameni buni ca Silviu Sepciu și Roxana Evanghelie. La fel Hyundai. Bilă albă și pentru Peugeot. Mazda și Mercedes folosesc serviciile unor agenții care fac deasemenea treabă bună. Pentru Skoda si Seat, respect cel mai serios vânzător de mașini, Lucian Vișan de la Avia Motors care este și cel mai bun comunicator al mărcii în România deși nu asta este treaba lui.
Așa arată lista scurtă. Prea scurtă.
Dacă ești jurnalist ori parte a industriei, comentează aici chiar și anonim. Ridică-ți vocea. Hai să pornim discuția și la vedere, nu doar între patru ochi sau la telefon. Știm cu toții cât de jos s-a ajuns și o recunosc ambele părți ale baricadei, doar că nimeni nu face nimic. Dacă nu spunem adevărurile dureroase, ne vom lăsa de meserie ca să nu supărăm pe nimeni.
@Tudor Bratu
Iti spun ca treaba cu Volvo este una recenta si a avut loc chiar la un concurs sponsorizat de ei. E o poveste lunga, esti prea frustrat si nu o sa intelegi.
Salutare George . Sunt unul din cei care inca mai spera ca automobilul va ocupa locul pe care-l merita in presa de profil de la noi.
Eu intru in fiecare zi pe blogul tau ,ca sa vad ce ai mai testat.Ce faci tu este cat se poate de ok, in sensul ca esti singurul care vorbeste despre masini din punctul de vedere al unui potential cumparator fara sa faca uz de un limbaj supernisat.Apreciez munca pe care o faci mai ales ca stiu cum e cu oamenii din reprezentantele auto.In general la noi dealerii sunt ermetici, cam zgarciti si cred ca mai au de lucru la capitolul imagine. Ma simt defavorizat pentru ca in Romania nu exista o emisiune auto la TV care sa merite cu adevarat atentie.Tot ce avem in peisajul media de la noi sunt niste emisiuni auto date pe repede inainte,un fel de infotainment,in care se face totul pentru a te incadra cu minutele in grila de programe a televiziunii. La standurile cu reviste gasesc aceleasi teste cu aceleasi modele in mai toate publicatiile si de multe ori cu aceleasi fotografii. Prima data am auzit de blogul tau acum vreo 3 ani cand un amic dorea sa-si cumpere o masina la mana a doua din Germania.La vremea respectiva amicul meu a invatat foarte multe lucruri interesante de pe blogul tau si asa am ajuns sa-l frecventez si eu. Eu sunt din Constanta si acum un an mi-am cumparat o masina noua de la Dona Constanta ,reprezentant Seat.Baietii sunt foarte ok insa in ceea ce priveste service-ul mi se par de la inceputurile industrializarii. Asta dupa ce am fost la mai multi dealeri si niciodata nu gaseam la drive-test motorizarile pe care mi le permiteam eu. Dealerul este doar un vanzator.Pana in prezent nu am inteles decat un singur lucru din relatia dealer-client.
Dealerul stie sa calculeze rate, dobanzi si taxe de inmatriculare. Unicele chestii fixe pe care le cunoaste sunt profitul incasat de firma la care este angajat si comisionul sau din vanzarea respectiva.Restul e CANCAN.
Am apreciat mici parti din postul d-lui Bratu care parea actualizat si destul de inspirat, aproape de subiect si sa nu omit, emana un puternic iz de valente jurnalistice. Trecand mai departe mi-am dat seama ca interventia dvs. a fost una critica, tipica, fara note constructive si o concluzie de… mate goale. Mai bine ar fi fost exemplul personal in locul termenilor de comparatie, mai ales faptul ca va raportati la provincie insa nu uitati sa subliniati acut faptul ca „existati” cu succes in Romania.
Debordand pozitivism si entuziasm doriti sa convingeti ca ati gasit reteta succesului intr-o tara saraca, marginalizata si totusi europeana desi nici dvs. nu aveti o solutie la problema dezbatuta.
Strict personal, faptul ca traiti cu succes in Romania poate fi o adevarata provocare si o reusita personala insa daca nu ne place in Romania nu ne puteti cere sa o luam din loc pur si simplu. Nu stam pe chirie in tara lui Bratu. Upss, carente de educatie sau graba de blogger?
Retineti, un text scos din context devine pretext.
E lipsa de fairplay ca un om de sucess sa se foloseasca de mijloace indoielnice pentru a-si demonstra superioritatea. Exemplul practic ramane buhnici.ro care bate pana la Beius.
In context postul dvs denota carente de respect. Va raportati la un amator de provincie cu un vocabular lingvistic precar si generalizati. Nimic nou, inca o concluzie de purice flausat.
Exemplul personal era suficient – atat!
Tara lui Bratu este tara in care oamenii se semneaza cu numele lor adevarat. Este tara in care muncesti si abia dupa astepti sa primesti ceva in schimb. Intai munca, distractia dupa. Este tara in care raman pe facebook sa scriu povesti despre masini pentru ca acolo nesimtirea, jignirile si identitatea falsa sunt pedepsite. Este tara in care respectul fata de ceea ce faci, faca de ceea ce primesti si fata de cei din jurul tau este pe primul plan. Tara lui Bratu este Adevarata Romania, cea in care multi se regasesc si pentru care multi muncesc sa o creasca, fiecare pe felia lui. Fara a cersi, fara a jigni, fara a se ascunde dupa nume false.
@Dorin – arata-ne ce faci TU in presa auto. Sa stim daca te aplaudam. Sau aflam daca doar esti frustrat.
@AndreiM – nu poti sa ai pretentii sa fii tratat ca un jurnalist auto (sa primesti masini, sa mergi cu ele multi kilometri, etc) daca nu incerci (macar) sa te comporti ca unul. Si este simplu doar ca trebuie sa si citesti revistele auto nu doar sa te uiti la poze in ele. Multi am inceput la fel, citind reviste.
De-asemenea (si asta este „cu dedicatie” pentru Dorin, ca tot se poarta pe blogguri), daca te-ai fi interesat putin ai fi vazut ca marile publicatii si blog-uri auto ale Lumii noastre sunt amplasate geografic in marile orase. Este logic ca in marile orase sa existe cel mai mare comert auto, deci reprezentante oficiale, deci masini de test, de presa, etc. E normal sa fie greu in alte zone, nu e lumea lui Bratu, asa e pe Pamant…
Cu asta inchei aici comentarile, ma intorc la munca. Am niste masini de condus, alimentat, spalat si mai apoi scris despre ele.
Succes in continuare unora si in viata celorlalti.
@Tudor Bratu
„Cui nu-i convine tara asta, sa plece” – Si daca nu vreau sa plec ce? Ma obligi tu, sau cum?!? Zici ca sunt anonim?!? Da…sunt un nimeni de nicaieri, dar tot nu inteleg care e problema ta. Am intrat din greseala la tine pe „fata de carte” si zici ca ala e blog european?!? E cel mult balcanic, cu poze furate de pe alte site-uri. Si acum la plecare am sa iti spun ce a zis colegul de birou despre toti frustatii ca tine: hijo de puta! Hai ca m-am distrat destul cu tine…
uite asa procedeaza un blogger de succes, isi face reclama pe blogul altuia :) tudorele, lasa-ne ca n-ai inventat apa calda. daca nu-ti convine faptul ca esti mai putin cunoscut (spre deloc) decat unu’ buhnici george, poti sa pleci din tara sa devii un fel de brancusi al presei auto :)
Dragă Tudor,
Vreau să îți mulțumesc că ai rupt tăcerea. E important punctul de vedere al fiecăruia pentru că astfel vom reuși să ne dăm seama de ce suntem în starea aceasta precară și poate tragem fiecare o concluzie care să ne dea motivația pentru a face o schimbare.
Mă gândesc de vreo două zile cum să îți răspund. Primul instinct a fost să îți dau replica la fel de dur pentru unele afirmații nemeritate, care m-au surprins. Afirmații plecate de la un om pe care îl respect și de care știam că mă leagă o amiciție sinceră. Am lucrat împreună de multe ori și m-ai lăsat să văd un om deschis, un profesionist.
Astfel, am început editorialul de mai sus cu tine în minte. Mi se pare o pierdere pentru noi ieșirea din print și plecarea ta de la ProMotor. Nu mă interesează condițiile în care ai făcut-o dar sunt pregătit să admit că ai ales altceva pentru carieră și îmi doresc să știu că îți este bine așa. Sper că noul Tudor pe care îl observ mai sarcastic, mai dur, nu se re-inventează renunțând și la prietenii vechi.
Așa că voi amenda câteva dintre afirmațiile tale.
Spui că rupi tăcerea după 10 ani. Nu ai făcut-o până acum din poziția de lider pentru că nu ai resimțit la fel ca acum probabil mocirla în care înotăm. De bine, de rău, față de tine PR-iștii erau nevoiți să arate mai multă străduință. Dacă nici pentru ProMotor, atunci pentru cine? Sunt sigur că lucrurile s-au schimbat deja pentru tine din noua poziție, în ciuda relațiile bune construite în timp. Te asigur că îți va fi și mai greu. Dar o știi și tu deja. Nu știu câți și-ar permite luxul să o facă doar din pasiune. Mi-ar fi plăcut să fim parteneri dacă aș fi știu că îți cauți un proiect pentru care să lucrezi pro-bono.
Editorialul acesta nu a fost gândit ca o ”văicăreală”. Este țintit și are un scop clar. Iar pentru mine efectul a venit deja. Toți cei criticați (mai puțin Volvo) au pus mâna pe telefon și mi-au propus să reconstruim/reîncepem relațiile. Din acest punct de vedere, mi-am rezolvat o problemă. Însă editorialul acesta nu a fost scris doar pentru asta ci pentru a deschide o discuție ținută sub capac dintr-o jenă a noastră să nu ne supărăm unii pe alții. Se pare că am avut un instict bun dacă mă uit la comentarii și efectul din piață. Uită-te la tine dând replica pe un blog pe care altfel nu îl valorizezi.
Cât despre lansarea respectivă, mi se pare lipsit de eleganță din partea organizatorului să îți zică ție că am am spus ”pas”. Nu aș fi ratat deplasarea fără un motiv serios. Motivul este legat de o cunoștință de-a noastră comună. Mai mult, este lipsit de eleganță din partea ta să colportezi asemenea informații. E o bârfă ieftină. Nu voi spune aici de ce am anulat dar îți pot spune că le-am spus de la început că există riscul să nu pot merge și am anulat în timp util pentru a nu ține blocat un loc care să poată fi folosit pentru un alt jurnalist/blogger. Mai mult, dacă vei reciti editorialul vei vedea că nu reproșez faptul că nu sunt invitat la astfel de evenimente. Le resimt lipsa pentru breasla noastră care este nevoită să aștepte din 2007 un alt SIAB, spre exemplu.
Nu voi intra între tine și foștii colegi. Apreciez faptul că nici ei nu ți-au dat replica.
Despre benzina din rezervor și spălat nu mi-e rușine. Am dus multe mașini cu doar linie scăută sub plin când nu am ieșit la drum lung. Nu trag liniuțe, nu fac burnout, nu ard ambreiaje. Sufăr când mă trezesc cu o zgârietură făcută de mine sau de altul pe o mașină. Le anunț de fiecare dată și mi le asum. Spăl și alimentez cu aceeași pasiune cu care stau și la asigurări când mi se fură oglinzile deși nu cred că noi jurnaliștii trebuie să facem gestiune de parcuri auto. Rămâne altfel o chestiune de curtoazie pentru oamenii care se ocupă de aceste mașini.
Formularea cu ”voi din blogosferă” arată însă un alt lucru important. Fractura dintre jurnaliștii și bloggeri de auto. În două cuvinte unii îi consideră pe ceilalți dinozauri și invers hiene. O abordare păguboasă pentru ambele tabere, mereu în confilict când de fapt cu toții avem aceleași probleme iar prezentul și viitorul ne obligă să devenim un hibrid dintre cele două. Din nou, cred că și tu înveți asta acum din mers. Ca să închei partea cu sânge rece, cred că discuția a deviat de la scop. Importatorii care au tăiat toate bugetele de publicitate pe motiv de criză sunt adevărații vinovați.
Pentru frazele care urmează mi-ai pierdut însă amiciția și va fi nevoie de scuze ca să mai vorbim vreodată. S-ar putea să facem totuși o pauză oricum.
Spui că: ”Te-ai intrebat ca poate nu primesti masini pentru ca nu vorbesti cum trebuie? Sau poate nu le primesti pentru ca le cereai pentru stiri si la montaj blurati siglele? Dar sigla de la Vespa, la materialul despre “RCA-ul pentru scutere” nu ai blurat-o…” Până acum nu mi-ai atras atenția că aș vorbi urât cu cineva pe care îl cunoști și tu. Regula strictă cu siglele o știai prea bine când îmi dădeai des interviuri la știri iar insinuarea cu Vespa efectiv nu merită răspuns. E mult prea jos și neașteptat din partea ta să mă acuzi când șefii mei sau CNA-ul nu au făcut-o iar eu mă știu cu conștiința împăcată. Pentru un om care pretinde respect mă miră că ai ținut în tine ani să îmi spui ce crezi și ai ales să o faci acum și așa.
Eu nu îmi permit cameraman sau fotograf și te asigur că muncesc mult la ”filmările din parcare”. Felul în care îmi fac eu materialele e alegerea mea. Mi-ar plăcea să ies la drum lung și să fac artă dar pasiunea nu plătește ratele și chiria. Cu toate acestea, ceea ce pe tine te enervează, a adus deja pe canalul meu de YouTube 1,5 mil. de vizualizari. Crezi că îi înșel pe cei 90.000 care revin lunar pe blog? Cum stă noul tău proiect la acest capitol?
În fine, vorbește de la sine faptul că simți nevoia să îți promovezi atât de agresiv proiectul pe un blog pe care altfel îl desconsideri și îl jignești. Da, pozele tale sunt foarte bune. Fotograful tău face o treabă bună. Ce e fenomenal însă în ele?
Ca să închei. Tu nu mai ești un profesionist în ochii mei. Ai devenit altceva. Ești de acum la fel de rău ca lucrurile pe care le critici. Mă mai supără doar că m-ai păcălit în acești ani că ai fi un om de calitate.
Un punct de vedere excelent despre relatiile dintre jurnalisti si pr-ul din auto.
Totusi n-as fi total de acord cu introducerea in clasamentul celor care depun eforturi sa aiba o relatie ok cu media a celor de la Renault&Dacia.
Sunt unul dintre cei care urmaresc review-urile lui George pe youtube (subscribed). De cand am descoperit aceste reviews, le-am urmarit pe toate cele nou aparute imediat ce apareau, si pe cele vechi retroactiv. Am fost atras de prezentare, calitatea review-ului si onestitatea, impartialitatea prezentarii. Sunt mult mai bune decat emisiunile cu profil auto din ro si decat cele din revistele romanesti, care se copiaza intre ele. De multe ori m-am intrebat de ce nu apare o emisiune din aceste reviews. Ar avea succes, dar nu stiu daca ar fi la fel de incisiva si cu informatii la fel de transparent oferite ” verde in fata”. Raman un spectator fidel al canalului youtube pe care activezi, il urmaresc ca pe un serial de calitate, asteptand nrrabdator episodul urmator. In ceea ce ii priveste pe ceilalti bloggeri, audienta va cerne si va alege tot timpul corect! Merci mult George! Nu renunta!.
Oare cand vom auzi un motor din fotografii?
Oare cand vom auzi cum se inchide o usa din fotografii?
Oare cand vom auzi cum ruleaza o masina pe sosea din fotografii?
Oare a vazut un film complet, nu doar primele 5 minute cu masina filmata in parcare?
Cu siguranta se poate continua, dar nu cred ca are rost mai ales cand o persoana vine cu o idee fixa.
As fi bucuros sa aflu de la D-l Tudor Bratu cine are voie sa scrie pe acest blog la aceasta sectiune si cine nu.
Ursul trece cainii latra!
George, cu Nikon D3200 si obiectivul kit pe care il ai deja plus inca un obiectiv pentru produse pentru interioare si cu o blenda de difuzie poti scoate usor poze foarte bune insa preferam materialul video.
E singurul blog pe care il mai trag in bookmarks si revin cu placere din ianuarie 2008, restul nu au meritat.
Gaseste resurse si invinge orice piedica, continua sa fi un exemplu bun pentru altii, dupa cum tocmai ai constatat singur acest lucru.
Buna George. Ceea ce iti doresti tu este posibil doar intr-o alta tara, din pacate. E normal sa fie cum foarte bine ai zis, dar este clara directia in care o ia societatea.
Iti doresc multa bafta, ambitie, si sa stii ca toti cei care te urmarim zi de zi, te sustinem.
NU renunta.
Draga George,
Ma bucur sincer ca ai abordat acest subiect. Ca unul care a fost implicat direct in fenomen, si care acum nu mai este decat un observator, pot sa fac unele precizari din partea cealalta a „baricadei”. Sunt aproape convins ca tu ai dreptul sa ridici aceasta problema, cum sunt la fel de aproape convins ca multi dintre cei care comenteaza aici sunt doar niste pasionati de masini (le acord aceasta circumstanta), foarte nemultumiti ca „nesimtitii” de importatori/dealeri nu le recompenseaza eforturile cu o masina in drive, cu plinul facut, pentru weekend.
Exista un fenomen pe care l-am urmarit atent din 2007 pana in mai 2012, cand am plecat din industrie: bula jurnalismului auto. Sa ma explic. In 2007-2008, cand piata auto a cunoscut perioada ei de maxima inflorire in Romania, si sunt foarte convins ca nu ne vom intoarce prea curand la acele cifre de vanzari, a fost o moda sa faci reviste/emisiuni auto. Cine a vrut si cine n-a vrut s-a trezit atunci jurnalist auto/editor/publisher/producator. Chiar in conditiile unei piete in continua si semnificativa crestere, era destul de greu, ca PR, sa satisfaci necesitatile tuturor acestor vectori media, multi chiar de o calitate indoielnica, si asta in conditiile in care parcurile de presa erau mult mai dotate ca astazi.
A venit apoi criza, industria a inceput sa scartie, iar cand a inceput sa-si traga nasul, presa auto avea deja pneumonie. Si, cum stim cu totii, netratata la timp, aceasta maladie este mortala. Asa ca toata puzderia de publicatii auto aparute ca ciupercile dupa ploaie in golden age si-a dat obstescul sfarsit. Din nefericire, aceeasi soarta au avut-o chiar publicatii de renume, pentru ca criza nu a tinut cont de poleiala brandurilor. A urmat insa un alt fenomen: bun, nu mai avem bani sa facem o revista, dar macar de-un site/blog putem strange (si nu vorbesc aici de site-urile auto serioase, facute cu investitii consistente, a caror amortizare nu e problema mea). Si asa, bula s-a mutat din print in online.
Asta nu ar fi o problema, doar ca piata lui 2011 a fost cam la sfert din 2008, iar 2012 o sa inchida probabil tot pe-acolo, daca nu cumva putin mai jos, si nu cred ca mai exista importator/producator auto care sa-si permita sa imprastie masini de test unor minusculi activisti pe net, cum sunt multi dintre cei care au comentat aici.
Asadar, acestea sunt conditiile astazi: volume de vanzari mici, marje la fel, parcuri de test subtiate, dar cu costuri de exploatare si intretinere in crestere. Asta este trista realitate cu care se confrunta PR-ii din auto, si iti spun asta ca unul care a trait-o pe pielea lui. Atunci cand m-am despartit de compania pentru care lucram, am simtit si o mare usurare, pentru ca nu puteam sa transmit jurnalistilor auto trista realitate (lipsa unui par de drive civilizat) si pentru ca invocam tot soiul de motivatii atunci cand trebuia sa refuz o solicitare, am fost etichetat de multe ori in fel si chip.
In ceea ce te priveste, parerea mea e ca trebuie sa continui, eu cred ca am fost unul dintre primii care a crezut in ceea ce faci si a raspuns conform solicitarilor care au venit din partea ta. Va fi greu, dar, crede-ma, merita.
Salut!
Se intampla destul de rar sa simt nevoia sa intervin pe un blog, fie el si auto, din simplul motiv ca, de cele mai multe ori, discutiile de pe bloguri au tendinta de a devenit mult prea personale. Observ, pana la un punct, ca aceasta tendinta are ceva efecte si in aceasta discutie.
Trecand de aceste mici precizari, lucrez in presa auto de cativa ani buni si toate problemele pe care le-a semnalat George sunt cat se poate de reale. Personal nu m-am plans de ele si nici nu o voi face in acest raspuns deoarece in conditiile unei piete auto in scadere continua si dramatica este de inteles ca majoritatea importatorilor/dealerilor incearca sa reduca cat se poate de mult costurile.
Chiar si asa, pentru toti importatorii, exista o lista de prioritati care a fost respectata chiar si aceasta perioada de „criza”. Aceasta lista difera desigur de la importator la importatori, dar, dupa cum spunea si Tudor, masinile au fost intotdeauna disponibile la drive-test, 99% din cazuri cu plinul facut si curate. Restul de 1% reprezinta o cantitate neglijabila si nu merita generalizata.
Fie ca suntem bloggeri sau jurnalisti auto, trebuie sa intelegem ca nici un importator nu are obligatia sa ne ofere o masina la drive-test. Totul depinde de profesionalismul pe care il afisam si de rezultatul unui eventual drive-test. Spre exemplu nu este deloc in regula ca o masina oferita pe o perioada de 3-4 zile sa apara cu poze facute in parc sau in parcarea unui hipermarket. La fel nu este chiar in regula ca o masina sa parcurga 100 de km intr-un drive-test. Nu stiu cat de multi jurnalisti/bloggeri pot intelege ceva dintr-o masina in 100 km. Ori faci un drive-test adevarat, ori reprogramezi pentru o perioada in care iti poti permite sa intelegi ceva din masina.
In concluzie, eu sunt de parere ca atunci cand vrei ceva de la un importator trebuie sa ii si oferi ceva de calitate la schimb si aici includ un intreg mixt de la modul in care tratezi masina, pana la poze sau atitudinea ta personala legata de respectivul oficial. Inteleg ca un blogger nu are nevoie de acelasi bagaj de cunostinte tehnice ca un jurnalist de specialitate, dar exprimarile de genul „mai are pedala la 160 km” nu fac mandrie nici bloggerului si cu atat mai putin importatorului respectiv.
Vrem nu vrem, importatorii vor deveni din in ce mai selectivi cu modul in care isi folosesc parcul de presa, cu invitatiile in strainatate si cu evenimentele din Romania. Nu e cazul sa dam vina pe criza, e cazul sa incercam sa devenim din ce in ce mai buni ca sa putem ocupa un loc pe acea lista. Lamentarile nu aduc progresul in nici un domeniu.
Ai perfecta dreptate. Sunt si eu pasionat de domeniu insa treaba merge foarte greu. Daca pe tine care esti mult mai „vizibil” te trateaza asa…
Nici cand e vorba de un test pentru o tranzactie lucrurile nu stau mai bine. Spre exemplu am cerut la Autoitalia un Jeep Grand Cherokee pentru un test de week-end pentru un cunoscut care avea un model mai vechi si vroia sa-i schimbe. Mi s-a spus ca mai mult de cateva ore nu se poate da. Am argumenat ca pentru o asemenea masina e nevoie de mai mult timp si un test mai amplu pentru a te convinge de capacitatile masinii. Nu am avut succes. Clientul dus de mine chiar avea de cheltuit aproximativ 50000 euro.
Nu poti sa vinzi asa, au trecut vremurile acelea!