Am venit la Las Vegas pentru CES, cel mai mare târg de tehnologie din lume, și am mers ieri cu un robotaxi fără volan și fără șofer prin oraș. Nvidia anunță cipuri de 100 de ori mai rapide decât acum cinci ani, chinezii au televizoare transparente, roboții din hale costă mai mult decât un apartament în București. Totul pare că vine din viitor. Și totuși, la 2.500 de km de aici, în Minneapolis, o femeie de 37 de ani, mamă a trei copii, a murit împușcată în cap de un agent federal de la imigrări. Iar ce s-a întâmplat în următoarele 48 de ore spune mai multe despre America decât orice statistică economică.
Un război cu realitatea însăși
Renée Good nu era ținta operațiunii. Nu avea cazier, nu participa la proteste — tocmai își lăsase copilul la școală. Agentul i-a strigat să iasă din mașină, ea a încercat să plece, el a tras trei gloanțe. Orice jurist îți va confirma: fapta ei e mai puțin gravă decât a polițistului, pentru că nu poți da sentințe cu moartea pe loc — există instanțe pentru asta.
Dar urmărește reacțiile. Șefa de la Homeland Security spune „terorism domestic”. Primarul din Minneapolis spune că e bullshit și că agentul a folosit forța fără discernământ. Trump scrie pe Truth Social că femeia l-a atacat violent pe agent. Guvernatorul din Minnesota vorbește de o execuție și de o mașinărie de propagandă. Apoi FBI-ul preia investigația și blochează accesul statului Minnesota la probe. Guvernul federal și guvernul unui stat, sub aceeași constituție, nu mai au încredere unul în celălalt să investigheze un omor. Asta nu mai e o dezbatere despre fapte — e un război cu realitatea însăși.
Flood the zone: șase țări amenințate într-o săptămână
În timp ce Minneapolis arde la propriu, președintele Americii a amenințat sau atacat, în doar câteva zile: Venezuela (Maduro capturat de Delta Force, cel puțin 80 de morți), Cuba, Columbia, Mexic, Iran, plus tancuri petroliere rusești sechestrate. Americanii îi spun „flood the zone” — inunzi spațiul public cu atât de multe crize încât nimeni nu mai poate urmări niciuna.
Și ce mocnește dedesubt? Dosarul Epstein. Congresul a votat aproape unanim o lege care obliga Departamentul de Justiție să publice toate fișierele până pe 19 decembrie 2025. La trei săptămâni după termen, au publicat circa 12.000 de documente din peste 2 milioane — adică 0,6%. Documente în care Trump apare de câteva sute de ori.
De ce nu poate fi învinsă America din exterior
Aici intervine cartea pe care v-o recomand sincer, citită de două ori: Prisoners of Geography de Tim Marshall, proaspăt reeditată în ediție aniversară actualizată. Marshall identifică patru avantaje pe care nicio altă putere nu le-a avut simultan:
- Două oceane — 5.000 km până în Europa, 9.000 până în Asia. Nicio armată din istorie nu a invadat America. România are cinci vecini, dintre care unul e Rusia printr-un proxy. America are Canada și Mexic.
- Mississippi — cel mai mare sistem fluvial navigabil din lume, o Dunăre înmulțită cu 10, transport intern aproape gratuit.
- Great Plains — cea mai fertilă zonă agricolă de pe planetă. America exportă masiv mâncare; China importă.
- Independența energetică — America produce de trei ori mai mult petrol decât China, care importă 70% din necesar printr-o singură strâmtoare ușor de blocat.
De-asta miturile nu stau în picioare. China produce de trei ori mai mult în fabrici, dar americanul mediu câștigă de 12 ori mai mult, pentru că America nu mai exportă televizoare — exportă sistemele de operare, cipurile AI, cloud-ul, „creierul” pe care îl folosește toată lumea, inclusiv mașinile chinezești. Iar dolarul, deși a scăzut de la 70% la 58% din rezervele globale, rămâne ca democrația: cea mai proastă opțiune, cu excepția tuturor celorlalte.
Singura amenințare reală vine din interior
În 2016, aproape jumătate dintre republicani îi vedeau pe democrați ca fiind imorali. În 2024, cifra a urcat la 72%. La democrați, de la 35% la 63%. Trei sferturi din fiecare tabără cred că cealaltă e pur și simplu rea. Cauzele? Presa pulverizată în bule informaționale, algoritmii care monetizează furia și politicienii care au învățat că mobilizarea prin frică bate mobilizarea prin speranță.
Iar ce n-a reușit KGB-ul în 50 de ani de „active measures” cu bugete de miliarde, americanii fac acum singuri, gratis, pe Twitter. Un cercetător de la Carnegie a numit polarizarea o strategie low cost, high return pentru adversarii Americii.
Lecția pentru România
România e și ea pe hartă — la propriu, în cartea lui Marshall: baza de la Mihail Kogălniceanu va deveni cea mai mare bază NATO din Europa până în 2030, cu 10.000 de militari, iar în caz de conflict NATO–Rusia, noi suntem poziționați perfect să blocăm flota rusă din Sevastopol. Asta vine cu investiții și relevanță, dar și cu responsabilități și riscuri.
Dar lecția mare e alta. Poți avea cea mai bună geografie, cea mai inovatoare economie și cea mai puternică armată — și totuși să-ți dai cu stângul în dreptul dacă pierzi coeziunea socială. Noi avem deja propria istorie de neîncredere în instituții și obiceiul prost de a ne urî între noi mai mult decât urâm străinii. Dacă America poate fi slăbită doar din interior, ce șanse avem noi? Despre temele astea vorbesc des și în podcasturile IGDLCC, iar despre tehnologia spectaculoasă de la CES — robotaxiuri, cipuri, AI — revin în materialele următoare din secțiunea de gadgeturi.
Eu cred, sincer, că America va supraviețui — are mecanisme de autocorectare pe care aproape nicio altă țară nu le are. Dar, pentru prima dată în viața mea, nu sunt sigur. Și asta e noutatea.
Dacă vrei să nu ratezi materialele următoare din America, abonează-te la canalul de YouTube.
Acest material a fost posibil datorită membrilor canalului. Poți deveni și tu membru aici.
