Salutare tuturor! La acest #IGDLCC am stat de vorbă cu Alexandru Mironov — jurnalist de știință, futurolog, scrimer de performanță la nivel național, profesor de matematică în Maroc, consilier prezidențial, om care a văzut Sputnik pe ecranul televizorului și care, la 84 de ani împliniți chiar înainte de această întâlnire, vine cu proiecte în față și cu o minte la fel de ascuțită ca acum patru decenii. E omul care, în 1988, a scris în cartea Proiecte Planetare despre ceva pe care l-a numit informond — un fel de internet avant la lettre — și care mi-a marcat cariera mai mult decât orice curs sau mentor. O discuție lungă, densă, despre unde greșim în fața tehnologiei, ce urmează pentru omenire și de ce moneda viitorului ar putea fi curiozitatea.
Un om care și-a imaginat viitorul fără internet
Alexandru Mironov a publicat Proiecte Planetare în 1988 — un an în care România se afla în beznă, cu lumina tăiată seara și accesul la informație blocat sistematic. A inventat în cartea respectivă ideea unui sistem global de informare pe care l-a denumit informond, omițând un singur element: China, pe care nu o lua în calcul ca putere. Când s-a întors la carte douăzeci de ani mai târziu, a trebuit să o rescrie pentru că greșise în politic, nu în tehnic — nimeni, nici de la CIA, nici de la FBI, nu a prezis dispariția Uniunii Sovietice sau ascensiunea Chinei. „Dacă auziți acum de prezicători care le-au spus, să știți că sunt falsuri”, spune Mironov fără menajamente. A treia ediție nu mai îndrăznește să o scrie: „Între timp lumea s-a schimbat atât de tare că nu mai am curaj.”
India va depăși China până în 2035 — și nimeni nu vorbește despre asta
Una dintre previziunile cele mai tranșante ale lui Mironov: India va deveni prima putere economică globală înainte de 2035, depășind China, cu SUA pe locul trei. Argumentul lui nu e speculativ, ci construit pe date concrete: din 1947, primul buget al Indiei independente a alocat 20% educației — cea mai mare cifră din istoria oricărei țări —, procent menținut până astăzi, deși bugetul absolut a crescut de sute de ori. Când India și-a câștigat independența, doar 10% din populație știa carte; acum, 88–90% este alfabetizată. Compară asta cu China lui Mao, care a impus politica unui singur copil și acum se confruntă cu un deficit demografic sever: sunt prea mulți băieți, prea puține femei, iar populația îmbătrânește accelerat. „Când un miliard de creiere și două miliarde de mâini lucrează, ești altcineva pe planeta asta.”
Inteligența artificială: spaima vine de la contabili, nu de la fizicieni
Mironov nu se lasă intimidat de dezbaterile apocaliptice despre AI. Când i-am adus în față cifra lui Geoffrey Hinton — 10–20% șanse ca AI-ul să ducă la dispariția omenirii — a răspuns cu o metaforă pe care o știe din tinerețe: „Poți să mergi de la Paris la Marsilia cu poștalionul, dar dacă toată lumea a inventat trenul electric, nu-i păcat să-l folosești?” Afirmă că nu știe nimeni ce este cu adevărat inteligența artificială — nici cercetătorii, nici inginerii — și că asta nu e o problemă: „Lăsă-o, frate, să vină și o învelim noi cum și cum.” Adaugă însă o observație neașteptată: spaima maximă față de AI nu vine din lumea științei, ci din lumea finanțelor — pentru că un contabil artificial perfect ar face imposibilă orice furt din circuitele bancare ale planetei. Asta deranjează cu adevărat. Legat de deciziile pe care le luăm sub influența emoțiilor, Mironov crede că adaptarea la AI va fi mai degrabă instinctivă decât rațională — exact cum am acceptat automobilul, care e un „ucigaș groaznic”, fără să stăm prea mult pe gânduri.
Luna, fuziunea nucleară și bătălia pentru regolitul lunar
Mironov explică un lucru pe care puțini jurnaliști români îl articulează clar: China nu și-a trimis sondele pe Lună din curiozitate. Regolitul lunar conține o substanță din care se poate extrage deuteriu și tritiu — materiile prime pentru fuziunea nucleară. Iar fuziunea nucleară înseamnă energie curată, abundentă, fără radioactivitate. Sonda chineză a recoltat regolitul, l-a pus în borcănele, le-a trimis înapoi pe Pământ. „Acum ei știu ce e pe Lună și când se vor duce, se vor duce exact la locul faptei.” Adaugă că România este coproprietară la ITER, reactorul de fuziune în construcție la Cadarache, Franța, ca membră UE — detaliu pe care aproape nimeni din spațiul public românesc nu îl menționează. Și că spre 2035–2040, naveta Pământ-Lună ar putea deveni un serviciu zilnic, nu o raritate. Despre felul în care marile puteri își scriu propriul viitor am mai discutat la IGDLCC, dar perspectiva lui Mironov adaugă un nivel tehnic pe care puține voci îl pot oferi.
Fuga creierelor românești: Hulubei a ales să rămână, alții nu
Mironov este tranșant și despre brain drain-ul românesc — cei 220.000 de ingineri români care lucrează în afara țării. Nu îi condamnă moral, dar spune că cei mai mulți „s-au dus după un trai aparent un pic mai bun” și că mulți ajung să fie „mitici în pluș” acolo unde au plecat, în loc să-și valorifice potențialul real. Exemplul pozitiv pe care îl dă este Horia Hulubei, fizicianul care a ales să se întoarcă din Franța, deși știa că se întoarce „în gura lupului”, și a construit fizica românească practic de la zero. Hulubei a cerut lui Dej un oraș special pentru fizică — și l-a obținut. Același mecanism a funcționat, cu mult mai multă bătaie de cap, și cu superlaserul de la Măgurele, unde Mironov spune că „s-a lucrat bine” politic, inclusiv prin a-l convinge pe Iohannis să sprijine proiectul. Concluzia lui: inteligența românească există, dar convertirea ei în realizări locale depinde de oameni care aleg să rămână și de un stat care să nu-i alunge.
Moneda viitorului: curiozitatea
Spre finalul discuției, Mironov a avansat o idee pe care am rulat-o în cap câteva zile după: dacă AI rezolvă matematica, dacă roboții umanizați preiau producția, dacă venitul universal de bază devine realitate — pentru ce ne mai agităm? Răspunsul lui: „Poate că răsplata în viitor va fi pentru adrenalina pe care o vom obține de la creierul nostru atunci când vom vrea mai multă cunoaștere.” Nu banii, nu statusul, ci curiozitatea ca monedă de schimb. Citează în acest sens revista Știință și Tehnică, pentru care a scris zeci de ani și care tocmai și-a încetat apariția în format print în ianuarie 2026, după 89 de ani de existență. Un simbol în sine: tocmai revista care a format generații de ingineri și oameni de știință intră în era digitală, în timp ce noi discutăm dacă AI-ul ne va face redundanți. Mironov nu crede în redundanța umană. Crede că cineva va trebui mereu să inventeze, să exploreze, să fie curios — și că ăsta suntem noi.
Dacă ți-a plăcut discuția asta și vrei să prinzi astfel de conversații cu oameni care au trăit istoria din prima linie, abonează-te la canalul de YouTube: abonează-te la canalul de YouTube — e gratis și mă ajută enorm.
Mulțumiri membrilor 🙏
Un mulțumesc uriaș tuturor celor care susțin acest podcast cu abonamentele lor lunare — datorită vouă pot aduce în față oameni ca Alexandru Mironov, cu povești și perspective care nu se găsesc altundeva. Dacă vrei să fii parte din comunitate, devino membru aici.
