Bine v-am regăsit la seria de podcast-uri săptămânale unde invităm în studio oameni mai deștepți decât mine ca să ne răspundă întrebărilor și nelămuririlor pe care le avem. Astăzi vorbim cu domnul Iulian Fota, conferețiar universitar acum, și în trecut consilier prezidențial pe probleme de securitate.
Astăzi abordăm subiecte puțin mai ”spinoase”. Facem o comparație între trecut, între comunism și prezent. Îți spun de pe acum, nu, nici unul dintre noi nu aprobăm ce s-a întâmplat în trecut, în comunism, ”pe vremea lui nea nicu”. Da, am scris un nume propriu cu literă mică.
Cu analfabetul asta ai ajuns sa faci interviuri?!
Omule! Vorbești prea mult și nu lași interlocutorul să ducă ideea la capăt! M-ai amețit. Este defect de nișă, să îi spun așa, pentru că tu ești obișnuit să prezinți, să expui foarte mult. Mașini, tehnologie, etc. Ești pe de altă parte unul dintre puținii jurnaliști pe care îi urmăresc, dar la genul acesta de activitate, lasă omul să vorbească.
Salut,
În primul rând vreau sa va mulțumesc că ne puneți la dispoziție aceste informații, informații pe care generația mea de plus minus 25 de ani nu le au la îndemână sau le au doar citind.
Fundamentul ideilor expuse îl cunoșteam dar am ascultat acest podcast cu plăcere de câteva ori deoarece mi-ați cultivat baza informațiilor și am înțeles mult mai bine unele aspecte.
Este importanta, din punctul meu de vedere, să analizăm de unde venim ce am fost ce am făcut că sa ne definim viitorul, viitorul comun.
Mi-ar placea sa mai ascult multe podcast-uri de acest fel.
Multa baftă!! Și mulțumim.
Un om pe care nu il cunosc dar ma facut sa fiu interesat la maxim de discutia voastra sper sa mai revina in studio vostru dar mai ales sa aflu lucruri noi despre trecutul,prezentul si viitorul nostru pe care nu le stiam pana la ora actuala .Mi-as dori enorm ca ,oameni ca voi sa candideze si sa ne conduca Tara cred ca de asta avem nevoie acum nu de oameni ,,Analfabeti” sau de ,,Sacadat intr-un discurs” stima si respect !!!
Asa este , armata prin DLEN (Directia Lucrari in Economia Nationala) lucra cu soldati la proiecte natioanale si locale. Multi soldati „diribau” (cu rude in strainatate, fosti puscariasi sau soldati de la unitatile operative detasati la aceste unitati) lucrau pe rupte la aceste proiecte, inclusiv in mine. In februarie 1990 cazarmile DLEN au fost desfiintate si carnea de tun pentru aceste proiecte a disparut.