Editorial
General

Cum ne fură Guvernul timpul şi banii

„Guvernul considera ca rambursarea taxelor de inmatriculare, invocata de comisarul european pentru impozite, Laszlo Kovacs, este o masura care nu poate fi anticipata in acest moment, a declarat purtatorul de cuvant al Executivului, Camelia Spataru, citata de NewsIn.„Am putea considera ca prin declaratiile facute Laszlo Kovacs s-a antepronuntat, pentru ca in acest moment nu stim daca acest caz va ajunge in fata Curtii Europene de Justitie, dupa cum nu stim nici care va fi decizia in cazul in care acest caz va ajunge in instanta”, a afirmat Spataru.Laszlo Kovacs afirmase joi, intr-un interviu la RFI, ca guvernul roman trebuie sa dea inapoi banii incasati din taxa auto de prima inmatriculare. El a dat exemplul Ungariei  care a fost condamnata de Curtea Europeana de Justitie in urma unei situatii asemanatoare. Guvernul de la Bucuresti ar putea adopta o Ordonanta de Urgenta pentru modificarea taxei, astfel incat legea sa fie armonizata cu cea europeana.Comisia Europeana a decis, miercuri, sa deschida a doua etapa a procedurii de infringement (incalcare a tratatului) impotriva Romaniei privind taxa de prima inmatriculare, considerand ca raspunsurile autoritatilor romane au fost nesatisfacatoare.
Comisia a acordat un termen de doua luni pentru schimbarea legislatiei, ulterior fiind posibil sa actioneze statul roman la Curtea Europeana de Justitie.

Potrivit unor surse guvernamentale, citate de NewsIn, ministrul economiei si finantelor, Varujan Vosganian, va avea, saptamana viitoare, discutii cu oficialii CE, in cadrul carora va prezenta intentia Romaniei de a aproba, in februarie-martie 2008, prin ordonanta de urgenta, o varianta a taxei in acord cu cerintele Comisiei. ”

 

După cum dovedeşte această ştire, Guvernul român foloseşte din plin metoda „Câinii latră, ursul trece!”. Ce omite purtătorul de cuvânt al Guvernului este faptul că Ungaria a pierdut procesul la Curtea Europeana de Justiţie (după un an şi jumătate – noi mai avem vreo şase luni dacă se repetă istoria) şi a returnat complet taxa. Aşadar domnul Kovacs nu se antepronunţă, pentru că procedura de la Luxemburg e simplă. În baza precedentului unguresc, România va fi condamnată şi ea rapid. Guvernanţii noştri mai trag de timp şi de banii strânşi – peste 300 de milioane de euro pe an.  Într-un final tot vor fi nevoiţi să îi restituie. Se folosesc de ei fără dobândă şi speră să uite de noi Comisia Europeană.  Ironia face că tocmai cel care ţine cu dinţii de taxă, ministrul economiei şi finanţelor Varujan Vosganian se pronunţa pe vremea când era parlamentar împotriva ei şi spunea că este exagerat de mare! O dată instalat pe scaunul ministerial s-a răzgândit ?armeneşte? sau ?româneşte?

Auto
Editorial

Alooo, domnu’ Vosganian!! Banii înapoi!

Citiţi această ştire deosebita apărută pe Hotnews. Apoi vă zic ce vreau să fac.

„Guvernul roman trebuie sa dea inapoi banii incasati din taxa auto de prima inmatriculare. Este afirmatia facuta de Comisarul pentru Impozite si Uniune Vamala, Laszlo Kovacs intr-un interviu la RFI. El precizeaza ca a discutat despre legea romaneasca, considerata discriminatorie de catre Comisia Europeana, si cu premierul Calin Popescu Tariceanu.”

Nu mai pot ţine secretul. Îl iubesc pe unugurul ăsta de la prima vedere. De când l-am văzut la o conferinţă de presă, l-am îndrăgit cu tot cu limba lui engleză cu accent de Bruxelles. Când începe să vorbească despre taxa de prima înmatroiculare, e parcă Dumnezeu pe pământ. Să te ţină Bunuţul viu, nea Laszlo, până când îi înfrângi pe guvernanţii mei. Mi-au furat 1.200 (o mie două sute) EURO.

Povestea e simplă. Am decis în aprilie a.c., pentru sănătatea, bunăstarea şi plezirul meu că îmi iau maşină la mâna a doua şi nu Logan. Logica e simplă. Un Logan dotat e 10.000EUR si ceva, în timp ce o maşină second hand din Germania – un BMW 320 de doi ani şi jumătate!, pe motorină, 150 de cai putere şi toate cele care te fac să te simţi iubit de maşină – este cu numai 3.000!! mai mult. Am făcut credit şi mi-am luat, fără să clipesc. Statul român a avut însă grijă să mă penalizeze usturător. Am plătit pentru un motor EURO4 de 2.000 cm cubi, de doi ani si jumatate o taxă de primă înmatriculare * de 1.200 EUR. Aproape de zece ori faţă de maşina naţională atunci când iese pe poarta fabricii. Nu o să fac o caracterizare comparativă la capitolele confort şi altele, dar credeţi-mă că eu poluez mai puţin.

Şi pentru că acum am trecut de la senzaţia de furt la confirmarea oficială din partea comisarului de taxe şi impozite (un fel de ministru de finanţe) de la Bruxelles, ÎMI VREAU BANII ÎNAPOI.

Problema e că nu ştiu cum să fac. În România nu există o instituţie unde să conteşti o taxă, cu toate că UE ne obligă să avem şi aşa ceva, de dragul cetăţeanului plătitor. Dacă vă recunoaşteţi în problema mea, dar aveţi o idee fezabilă, daţi-mi şi mie o idee. Scrieţi un comentariu.

* – despre cum a ajuns să se cheme taxa asta „de mediu”, „specială” şi apoi „de primă înmatriculare” ne poate răspunde Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (noi-nouţe, nu second-hand). Ei au conceput-o, promovat-o şi impus-o prin lobby. Lucruri uşor de dovedit.

Categorie: Ponturi

Ghid „turistic” pentru Italia – partea 1

Cu scuzele de rigoare, scriu din nou ceva fresh pe site. După cum probabil ştiţi, am fost în ultima lună mai mult plecat în Italia – un fel de „Ţara Făgăduinţei” transformată în „Fata Morgana” pentru mulţi români.

Pentru că foarte mulţi m-aţi întrebat cât de nasol e acolo, o să vă răspund acum: E NASOL!

Nu este doar o senzaţie, ci mai degrabă o percepţie care devine tot mai realistă. Am plecat înspre Roma fără vreo idee preconcepută despre incidentul de la Tor di Quinto. Îmi era clar că ne făcusem din nou de cacao, dar ştiam că nu e chiar aşa amară. Dovadă că acum aflăm că italianca atacată de Romulus Mailat nu a fost violată şi că s-ar putea să fi murit de inimă. Din experienţă ştiu că presa italiană exagerează şi o să vă arăt mai încolo de ce. Am luat însă primul duş rece de la graniţă. Ajuns cu întârziere de jumătate de oră (Alitalia întârzie întodeauna minim 30 de minute) În aeroportul Fiumicino, poliţistul italian de frontieră s-a asigurat că îmi transmite un mesaj clar când m-a tratat cu o atitudine de vătaf, iar unui prieten i-a aruncat paşaportul pe jos prin vizorul gheretei lui.

Duşul numărul doi a venit la Hertz Rent-a-car. Dincolo de indolenţa tipică a funcţionarilor italieni (cei de la Alitalia sunt campioni – dar despre ei ceva mai încolo), care m-au pus să iau bon de ordine şi să aştept 25 de minute cu toate că era un singur client în faţa mea, iar ei erau trei la birou, am luat prima lovitură evident premeditată şi umilitoare.

Cu toate că făcusem rezervare cu 3 zile în avans pentru un Ford Focus pe motorină, mi-au spus că nu îmi găsesc voucherul. Vorbim de un „full credit voucher”, o formă de plată garantată 100% de filiala românească Hertz, care ar trebui să fie suficient chiar şi pentru închirierea unui Ferrari. Am banii blocaţi însă şi acum pe card, la 10 zile după. Am garantat pentru prima zi cu cardul. Am fost nevoit să să arăt că am bilet de avion pentru întoarcerea în România !!!, (ei bine, da, la un birou de închirieri auto), pentru că s-ar fi schimbat procedura în cazul românilor. Am întrebat cum aş putea închiria atunci de la ei dacă am ajuns în Italia cu trenul şi plec cu vaporul. Vă daţi seamă că nici nu a clipit cucoana. Inspirat, aveam totuşi la mine o copie după biletul electronic care a fost verificat meticulos la Alitalia.

Când credeam că în sfârşit m-am calificat pentru poziţia de client serios şi bun platnic şi credeam că pot pleca spre hotel la ora 22.30 după o oră de parlamentări, mă trezesc în mână cu un contract de închiriere pentru un Ford Fusion pe benzină. Pentru cei nefamiliarizaţi cu modelele Ford, am primit o maşină mai mică, mai slabă, mai nesigură şi care face consumuri duble de carburant în condiţii de trafic. Am revenit răbdător la ghişeu şi am rugat-o pe cucoana italiancă (credeţi-mă, cucoanele înţepate şi arogante sunt doar puţin mai spălate la ei, dar mai dure ca la noi!) să remedieze greşeala:

Cucoana – Care greşeală? Maşina este exact ce trebuie.

Eu -Păi am rezervat ceva mai mare, din altă clasă, pe motorină.

Cucoana -Nu aveţi dreptul să vă alegeţi maşina, ci doar clasa, iar cele două sunt în acceaşi clasă de mărime.

Eu – Pe site-ul dvs. apar in clase diferite, cu preţuri diferite. Eu am ales Focus pentru că am nevoie de portbagaj şi voi face drumuri mai lungi etc… Plătesc cât e necesar.

Cucoana -Nu aveţi dreptul să vă alegeţi maşina. Oricum nu am Focus şi nici altceva din clasă.

… şi tot aşa până am cedat. Ghici câte Focus-uri disponibile erau însă în parcarea Hertz, când am mers să îmi iau Fusion-ul? Ei bine PATRU.

A doua zi am sunat să confirm dacă au primit pe fax din România voucherul. Mi-au spus că da, pentru ca apoi să mă sune de încă două ori pe parcursul închirierii ca să mă întrebe de ce nu am bani pe card şi de ce întârzii returnarea maşinii. Asta pe data de 17, când eu trebuia să returnez pe data de 20. Cei de la Hertz Romania mi-au spus că aşa merge acum cu noi românii şi că nici ei nu au parte de un tratament mai bun, cu toate că sunt colegi într-o multinaţională americană.

Un alt moment de ţinut minte s-a petrecut în ziua când m-a sunat un prieten ce locuieşte la Roma, care mă ajuta cu documentarea reportajelor. Fusese reţinut pe stradă împreună cu un alt român şi dus la poliţie pentru verificări. După o oră i s-a spus că o să mai dureze că nu merge nici un calculator ca să fie verificaţi. În timp ce aşteptam veşti de la ei în faţa sediului poliţiei italiene am fost „scanaţi” vizual de cel puţin 15 carabinieri şi poliţişti civili. Unul mai penibil ca altul. Îşi făceau treabă pe la maşini, se făceau că pleacă şi se întorceau, unul îşi lega şireturile. O echipă de trei a venit în final să ne întrebe dacă avem de gând să filmăm. Le-am explicat că ne hărţuiesc şi că legea europeană ne permite să filmăm orice pe stradă. Atunci au făcut pasul înapoi. După încă jumătate de oră, prietenii noştri erau liberi, fără alte explicaţii. Nu le-au găsit nimic „la dosar”. Unul mi-a spus atunci în glumă: „Dacă ştiam, îmi făceam bagajele din timp şi lăsam să mă repatrieze cu avionul, că oricum trebuie să ajung în ţară pentru sărbători.”

… promit să mai scriu ceva şi mâine şi ca să vă ţin cheful vă promit o poveste cu Dana şi Lorena – două prostituate românce de la periferie, doi hoţi de buzunare şi câţiva şefi de clanuri ţigăneşti cu care m-am împrietenit.

VA URMA

Categorii: Auto, Ponturi

Maşini ieftine de la bulgari

La Ştiri fac tot posibilul să condensez informaţia, pentru că studiile arată că telespectatorii obişnuiţi se cam plictisesc după un minut şi treizeci de secunde. Aici îţi pot oferi un plus de informaţii care nu au „încăput” pe post. Înainte de orice aruncă o privire pe reportajul realizat de mine la… ai ghicit bulgari pe care îl găseşti şi pe www.protv.ro.


De acum, probabil te gândeşti să pleci cât mai repede să îţi iei şi tu plăcuţe de înmatriculare în chirilice, însă trebuie să înţelegi că e ca la operaţie. Eu îţi explic variantele şi tu trebuie să alegi. O afacere rămâne o afacere bună atâta timp cât ştii cât te ţine plapuma.Să începem.Înainte de orice, fă-ţi calculele. În cazul în care nu îţi permiţi mai multe plimbări pe Ruse ori Varna, trebuie să ştii de la început câţi bani ai disponibili şi ce maşină îţi permiţi. Mai întâi frunzăreşte site-urile nemţeşti de maşini. Cel mai bun e www.mobile.de. În josul paginii de început vei vedea un link pentru versiunea în engleză, pentru că mă gândesc că nu prea vorbeşti germana. Dacă nu ştii cum aduc „samsarii” maşinile din Germania, te voi învăţa într-un alt pont destul de curând cum să o faci pe cont propriu şi să rămâi cu bani în buzunar. Fă-ţi o idee despre cât costă maşina la plecare şi apoi adaugi aproximativ:- 500-800 euro cheltuieli cu acte şi transport până acasă +- cel puţin 500 euro comisionul intermediarului +- alte 350-450 euro pentru înmatricularea în BulgariaÎn momentul ăsta trebuie să cam ştii pe ce preţuri te bazezi ca să nu fii pradă sigură în faţa bulgarilor din parcurile auto. Când vine vorba de români au tendinţa de a exagera preţul. Exersează calculul pe câteva maşini ca să îţi faci o idee.Să spunem că eşti pregătit şi ai plecat la bulgari. Poţi încerca la Ruse ca să vezi câteva „AVTOKîSCIA”. Cele mai mari sunt însă spre Varna şi Sofia, dar cine ştie de unde sare iepurele. Este bine să ai cu tine pe cineva care vorbeşte bulgară. Puţini înţeleg acolo o limbă străină – engleză ori română. Sfatul meu este să nu îţi faci prea mult curaj la maşini mai noi. Evită în special VW Passat, Mercedes şi BMW. Astea sunt cele mai furate în Bulgaria. Orice maşină ai alege, ia seria şi verific-o la noi la RAR şi Poliţie înainte de cumpărare. În plus cere să vezi toate documentele de provenienţă, inclusiv facturi, asigurări, carnet de service sau TUV din Germania. Sună deja a sperietoare, dar e mai bine să fii paranoic şi cu bani în buzunar decât pe dos. Ideea este să îţi păzeşti bine bani ca să ajungi acasă cu un chilipir adevărat.Vei obţine un preţ bun raportat la valoarea maşinii în cazul unor autoturisme EURO2 sau 3, adica de la 4-5-6 ani şi mai vechi. Vorba vine, vechi, pentru că din Germania pleaca maşini de 8 ani impecabile, chiar şi cu un kilometraj de sub 100.000 km, cu interioare ce arată a nou la 1.000-2.000 de euro. Spre exemplu, la un BMW 320 pe benzină din 1996 vei economisi astfel la taxa de prima înmatriculare chiar şi 5.000 de euro. Ca să te orientezi. cei de la automobiletv.ro au făcut un calculator eficient de taxe. Îl găseşti aici.După ce te-ai lămurit ce maşină vrei, începi negocierea. Bulgarii sunt pregătiţi să lase la preţ în jur de 200 LEVA (aproximativ 100 EURO — cursul oficial este la 1,94 – 1,95 LEVA pentru 1 EURO). Tot dealer-ul (în cele mai multe situaţii) te poate ajuta cu înscrierea acolo. Aici începe partea cea mai sensibilă a lucrurilor.În primul rând maşina trebuie să ajungă în proprietatea unui cetăţean bulgar pentru a fi înmatriculată în Bulgaria. Logic. Odată ce l-ai găsit trebuie să faci la acceaşi vizită la notarul bulgar următoarele acte:- contract de vânzare-cumpărare a maşinii din parcul auto cu bulgarul cumpărător,

– contract de comodat sau procură de folosinţă pe termen nelimitat prin care bulgarul îţi încredinţează maşina,

– contract de vânzare-cumpărare pentru aceeaşi maşină cu tine cumpărător şi bulgarul vânzător;

Aici este tot secretul. Maşina îţi aparţine în caz de orice printr-un act notarial inatacabil cum este contractul de vânzare-cumpărare pe care îl păstrezi pentru eventualitatea absurdă în care bulgarul radiază maşina sau o declară furată. În schimbul atenţiei de aproximativ 300-400 euro, bulgarul înmatriculează maşina pe numele său în baza primului contract şi îl ţine pe cel cu tine cumpărător „la saltea”. Îţi va pretinde, pâna la 31 ianuarie în fiecare an, o mică atenţie şi impozitul anual din Bulgaria pentru maşina pe care o ţine pe numele lui . În faţa organelor statului tu vei arăta procura maşinii, talonul bulgăresc, cartea verde obligatorie şi rovinieta.

Actele la notarul bulgar se fac repede. Cu relaţii şi o şpagă obţii plăcuţe de Bulgaria într-o zi. În mod normal se fac în aproximativ 5 zile. Oricum nu te aştepta să pleci cu maşina în aceeaşi zi.

De aici mai departe, devii şofer şi umbli cu atenţie să nu fii înjurat drept bulgar, dar te bucuri de bănuţii care ţi-au rămas în buzunar.

MARE ATENŢIE !

METODA DESCRISĂ MAI SUS MI-A FOST RELATATĂ DE ROMÂNI ŞI BULGARI CARE AU APLICAT-O CU SUCCES PÂNĂ LA ACEASTĂ DATĂ. EU NU ÎŢI POT GARANTA CĂ VA FUNCŢIONA 100% ŞI TE AVERTIZEZ CĂ ESTE LA LIMITA LEGII.