Dar mai întâi scuze. Regret că ultima dată când ne-am întâlnit, am făcut o glumă nesărată. Îmi pare rău și am amânat prea mult asta. Credeam că ne vom reîntâlni cumva, undeva dar acum e prea târziu. Vreau să știi că am făcut-o din același motiv pentru care oamenii se comportă aiurea uneori. În fața unor oameni excepționali uităm uneori să oferim respectul cuvenit.
Privesc înapoi și îmi dau seama cât de mult îți datorez. Primul meu walkman cu radio, cumpărat cu greu în liceu, era poarta mea către o altă lume. treișpe-paișpe era momentul cel mai important al zilei când luam contact cu unul dintre puținele modele demne de respect pe care generația mea le-a avut spre sfârșitul anilor 90. Acolo era libertatea spusă franc, direct, cu tupeu din acela bun. Într-un fel, toți cei care lucram sau urma să lucrăm la radio visam să fim Andrei Gheorghe.
Nu știu cât de mult a contat, dar pentru mine Andrei Gheorghe și ProFM au fost scânteile care mi-au schimbat cariera. Știți, eu am făcut un liceu de științe naturale, am fost olimpic la chimie organică și trebuia să devin medic. În clasa a zecea am preluat însă radioul școlii. În 1996 internetul era o chestie SF așa că făceam rost de muzică pe casete de la ProFM Brașov. O dată pe săptămână ne primeau la ProFM Brașov pe mine și pe Anca (Dumnezeu s-o ierte!) iar Nicu Boitan ne trăgea o casetă cu muzică nouă. Sărut-mâna, Nicu! Acolo am văzut și auzit primele CD-uri cu muzică electronică, primul calculator Pentium 2 cu Sound Forge și Cool Edit Pro. În studiourile lor de emisie intram pe furiș să ascult ceva la căști când nu aveau emisie. Pe același etaj era și ProTV Brașov unde oameni ca Paula Săcui ori Ionuț Russu făceau magie. Mă uitam pe furiș la ei ca la niște uriași. După 2 ani munceam cot la cot pe teren. După 5 ani eram colegi.
După 20 de ani înțeleg că meseria aceasta, de povestitor pentru oameni e specială dar că ne consumă repede. Iar pe cei mai buni îi ia devreme. Pe Andrei l-au măcinat prea multe și a greșit așa cum greșim cu toții. Cred că avea nevoie de asta ca să se simtă uman. Deși nu era. Andrei Gheorghe este unul dintre puținii oameni despre care poți spune că a fost idolul tinerilor. Și că a reparat în viața lui ceva din răul unei generații de idiocrație comunistă.
Numai bine, Andrei!
Pentru cei mai tineri las aici o mostră despre cum se făcea radio pe atunci.
PS: Se face încă radio bun la noi. Îi ascult cu poftă pe Exarhu la RockFM și pe Gojira la TaNaNaNa.
Felicitări domnule,
Ai dat dovadă de un lucru de care ne lovim din păcate din ce in ce mai rar puterea de a recunoaște că am greșit.
cu stima Adrian !
Da. asa e, George. Stii ce era ciudat la Andrei? Ca, după Revoluţie, a fost un soi de far maritim, un ghid, un ins care era sus, acolo, fara sa se fi urcat si care ne preda onestitatea si franchetea unor fraze pline de substanta si lipsite de sfori si sforaieli stupide. Pentru mine a fost, ca si pentru multi, sunt sigur, un exemplu de normalitate si bun-simt adevarat, o gură de oxigen atat de necesar atunci.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Da… Păcat, un om de calitate, foarte deștept căruia nu-i pasa dacă atunci când vorbește deranjează pe cineva… De fapt spunea adevărul… R. I. P
Foarte frumos George! Bună idee cu articolul, respect lui Andrei Gheorghe! A fost primul lucru pe care l-am făcut când m-am trezit, am ascultat emisiunea după ce am citit.. Și realizez ca încă se mai practică la noi acest gen de mârlănie cu telefonu mobil.. Acum e cu video și tot.. Live.. Geotagging și tot ce îți dorești :)) te salut!
Dimineață am urmărit parțial o emisiune realizată de doi oameni care se laudă constant cu începuturile lor ca ca realizatori la radio. Pe parcursul celor 3 ore de emisie, nu au făcut nicio referire, de niciun fel la omul care a reinventat radioul in Romania și căruia, TOȚI cei care au trecut sau încă mai lucrează în radio, fie că recunisc sau nu, îi datorează enorm. Ăștia suntem, ipocriți, egoiști, orgolioși și mai ales lași. Dumnezeu Să-l odihnească!
Pai, nu mai asculta ZU si/sau rahaturi de genul.
Vocea lui Andrei Gheorghe ramane pentru totdeauna in eter ca raza unui far indrumator pe inalta frecventa. Multumim pentru Lumina!
Respect pentru idealul lui Andrei ,respectiv eradicarea prostiei!
Frumos articolul, felicitări!
George, îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase în amintirea lui Andrei Gheorghe. Tu l-ai cunoscut, eu nu am avut privilegiul! L-am apreciat și admirat! Odihneasca-se în pace!
Salutare Natiune!
Asa suntem sortiti ca natiune, sa nu apreciem varfurile unei generarii decat atunci cand este prea tarziu.
RIP Andrei!
L-am cunoscut pe dl. Gheorghe acum 7 ani in fata la ateneu. L-am salutat si spre surprinderea mea s-a oprit cu noi la discutie. Era un om foarte senin si pus pe glume. A stat cu noi vreo 15 minute si chiar daca nu ne-am mai vazut niciodata am povestit o gramada… Imi pare rau ca a murit si tot odata imi pare rau ca la urma nu mai era loc pentru el in anumite trust-uri. Oamenii care au de spus ceva sunt dati deoparte si tot mai mult apar fel si fel de… oameni de nimic. Dumnezeu sa il ierte!
R.I.P. Andrei Gheorghe.
Am fost generația”cu cheia la gat” și se asculta mult radio, pe vremea aceea.
Dumnezeu să te odihnească, în pace.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace , felicitari George pentru cuvintele frumoase.
Un om de milioane care a deschis multe minti incuiate
Frumos articolul, felicitări!