Mulțumesc, Andrei Gheorghe

Dar mai întâi scuze. Regret că ultima dată când ne-am întâlnit, am făcut o glumă nesărată. Îmi pare rău și am amânat prea mult asta. Credeam că ne vom reîntâlni cumva, undeva dar acum e prea târziu. Vreau să știi că am făcut-o din același motiv pentru care oamenii se comportă aiurea uneori. În fața unor oameni excepționali uităm uneori să oferim respectul cuvenit.

Privesc înapoi și îmi dau seama cât de mult îți datorez. Primul meu walkman cu radio, cumpărat cu greu în liceu, era poarta mea către o altă lume. treișpe-paișpe era momentul cel mai important al zilei când luam contact cu unul dintre puținele modele demne de respect pe care generația mea le-a avut spre sfârșitul anilor 90. Acolo era libertatea spusă franc, direct, cu tupeu din acela bun. Într-un fel, toți cei care lucram sau urma să lucrăm la radio visam să fim Andrei Gheorghe.

Nu știu cât de mult a contat, dar pentru mine Andrei Gheorghe și ProFM au fost scânteile care mi-au schimbat cariera. Știți, eu am făcut un liceu de științe naturale, am fost olimpic la chimie organică și trebuia să devin medic. În clasa a zecea am preluat însă radioul școlii. În 1996 internetul era o chestie SF așa că făceam rost de muzică pe casete de la ProFM Brașov. O dată pe săptămână ne primeau la ProFM Brașov pe mine și pe Anca (Dumnezeu s-o ierte!) iar Nicu Boitan ne trăgea o casetă cu muzică nouă. Sărut-mâna, Nicu! Acolo am văzut și auzit primele CD-uri cu muzică electronică, primul calculator Pentium 2 cu Sound Forge și Cool Edit Pro. În studiourile lor de emisie intram pe furiș să ascult ceva la căști când nu aveau emisie. Pe același etaj era și ProTV Brașov unde oameni ca Paula Săcui ori Ionuț Russu făceau magie. Mă uitam pe furiș la ei ca la niște uriași. După 2 ani munceam cot la cot pe teren. După 5 ani eram colegi.

După 20 de ani înțeleg că meseria aceasta, de povestitor pentru oameni e specială dar că ne consumă repede. Iar pe cei mai buni îi ia devreme. Pe Andrei l-au măcinat prea multe și a greșit așa cum greșim cu toții. Cred că avea nevoie de asta ca să se simtă uman. Deși nu era. Andrei Gheorghe este unul dintre puținii oameni despre care poți spune că a fost idolul tinerilor. Și că a reparat în viața lui ceva din răul unei generații de idiocrație comunistă.

Numai bine, Andrei!

Pentru cei mai tineri las aici o mostră despre cum se făcea radio pe atunci.

PS: Se face încă radio bun la noi. Îi ascult cu poftă pe Exarhu la RockFM și pe Gojira la TaNaNaNa.

Ultimele articole

Articole recomandate

17 Comments

Leave a reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.