Editorial – Cine vrea să trăiască veșnic?

”Tu chiar crezi că acum respiri aer? Replica lui Laurence Fishburne, în rolul Morpheus din Matrix e genul acela de moment când te întrebi dacă ești om sau mașină și rămâi cu fața mirată a lui ”Neo”. Filmul fraților Wachowski e genial pentru că pune această întrebare simplă. Te întreabă dacă realitatea care te înconjoară este… reală! Nu, nu cred că Neo era Iisus. Și nu o să intru în filosofii despre cum ”puteri superioare” ne controlează și ne consumă ca pe niște baterii ci mai degrabă despre o altă idee care mă preocupă. Libertatea de a gândi, de a te mișca, de a experimenta orice. Să fii oriunde, să faci orice nebunie, să trăiești experiențe dincolo de orice imaginație. Fără riscuri și fără limite.

Am început cu un film care ne-a marcat pe toți cei care au văzut dincolo de efectele speciale din Matrix iar ideea de atunci mi-a revenit în minte și mai puternic după ce am văzut ”Transcendence”. Inteligență artificială, cloud, naniți, biotehnologie. Filmul l-a ales soția (probabil pentru Johnny Depp), care s-a gândit că merit așa ceva de ziua mea. Mă așteptam la încă o poveste despre cum tehnologia ne va transforma în idioți și sclavi. Și cam așa părea… până spre final. Convingător pentru prozeliți, idioți, vizionari sau atei tehnologici care își vor căpăta fiecare felia de pâine în acest film. Dar nu contați pe mine să vă stric surpriza.

Tot ce am văzut acolo este posibil și fezabil. Producția a reușit să traducă pe limba omului, puțină tehnologie nouă. Suficientă însă cât să o bage la somn vreun sfert de oră pe soție dar apoi să o intrige spre final ca să fie ochi și urechi la un subiect greu. Unul important dar greu de explicat deși întrebările sunt simple.

1. ”Ce te face uman?”
2. ”Ce este real?”
3. ”Vrei să fii nemuritor?”

Dincolo de religie și știință depășită, e greu să găsim un răspuns pe care să îl înțeleagă și copiii tăi acum, pe loc. Dar nu ar strica să vorbești cu ei despre asta pentru că în decursul vieților lor vor avea cel mai probabil opțiunea de a deveni, păi… nemuritori. Așează-te puțin și relaxează-te că de aici lucrurile o iau razna.

Pentru cei de la oraș, prezentul este deja online și digital. Suntem conectați și dependenți prin tehnologie. Chiar dacă nu crezi, încearcă să trăiești o săptămână în oraș fără mobil, televizor, calculator și internet. Ți-ar fi mai bine? Îți e rău acum?

Ai vrea să ai urmași care să trăiască ”deconectați”? Dacă răspunsul este ”da”, mai bine te oprești din citit și pleacă în Mongolia. E foarte frumos acolo și… liniștit.

Dar dacă alegem să trăim conectați, cum ar trebui să fie? Cum ar fi experiența ta conectată perfectă? Primul instinct este să bifăm câteva lucruri:

a. Conexiune online permanentă prin care să ținem legătura cu oricine, și orice obiect* oriunde, nelimitat. * =electronice, electrocasnice, automobile și orice fel de mașinării făcute de om.
b. Spațiu de depozitare nelimitat și privat pentru bani, poze, email la care să ai acces de oriunde, oricând, cu orice device.
c. Intimitate și securitate, adică să alegi cu cine și cât comunici fără teamă.
d. … adaugă aici orice te-ar face fericit

Toate acestea sunt doar un început. Sunt totuși disponibile cu tehnologia de azi. Le mai trebuie doar puțin ”fine-tuning”.

Dar hai să pornim cu totul ”down the rabbit hole”.

Nu am vorbit încă despre noi înșine. De la scrisori la telegrame apoi la email, messenger si acum Skype. În viețile lor, părinții noștri și chiar cei mai mari de 30 de ani le-am trăit deja pe toate. Skype ar fi fost ceva inimaginabil pentru tata în 1960. În ultima jumătate de secol, tehnologia a făcut toate acestea posibile. Așadar, la ce să visăm acum pentru partea a doua și a treia a vieților noastre? Eu cred că o să ies la o plimbare virtuală cu fiica mea plecată la studii într-o grădină identică în toate detaliile cu cea de acasă. Sau dacă vrem, ieșim la un film în Berlin ori ne plimbăm pe Marele Zid. Eu voi fi probabil în sufrageria de acasă și ea… departe doar fizic. Nu sunt naiv să visez că își va întemeia o familie în aceeași casă cu părinții dar vom putea să ne întâlnim oricând vrem printr-un avatar, într-un spațiu virtual. Gândește-te la o combinație dintre ”holo-deck-ul” din Star Trek și ”Avatar”. Genul acesta de experiență ne va apropia mai mult și ne va face să ne dorim și să apreciem mai mult momentele când ne vom întâlni și fizic.

Ești pregătit să o iei ”razna” de tot? Cum ar fi să devii cu totul avatarul tău? Nu spun că ar trebui să te transformi într-un grăsan transpirat, hipnotizat pe o canapea dintr-o garsonieră mizeră, care iese la agățat arătând ca Victor Slav ca să fii păcălit de un alt grăsan ascuns în spatele unui avatar de adolescentă. Am văzut și filmul acela.

Mă gândesc mai degrabă la transferarea conștiinței într-un astfel de spațiu după moarte unde să poți rămâne uman dar să poți evolua ca o conștiință inteligentă. Mă gândesc la ce am văzut în Transcendence mai puțin pericolul iminent și tragedia. Nu am răspunsuri la întrebarea dacă o astfel de conștiință va mai avea suflet. Poate îmi răspunzi tu ce înseamnă asta.

Vrei să mori când corpul tău nu va mai fi capabil să îți transporte mintea? Sau vrei să trăiești veșnic fără durere, fără haine, fără rușine, fără foame. Să îți poți cunoaște nepoții, să petreci timp în conversații adevărate, să vezi locuri, să explorezi universul încărcat în memoria unui robot android. Adică să fii tu conștiința și creierul unui ”Data” ca în Star Trek spre exemplu.

De ce vreau așa ceva? Pentru că 95% din lucrurile pe care le facem sunt chestii de rutină care pot fi înlocuite de tehnologie ACUM. Muncim, mâncăm, dormim… Doi bărbați din trei mor de inimă după ce s-au realizat cu greu, tocmai când ajung ceva mai înțelepți, pe la 50-60 de ani. Eu știu că sunt mai mult decât un animal care trăiește ca să moară. Știu că sunt mai mult decât un trup limitat. Știu că Eu vreau să trăiesc veșnic.

Și acum gata, treci înapoi la treabă! Matrix are nevoie de tine.

Ultimele articole

Articole recomandate

73 Comments

  1. Exista pana la urma o forta/entitate care ne „programeaza” puncte pe care noi ca fiinte superioare trebuie sa le atingem mai devreme sau mai tarziu, in functie de drumul pe care il alegem. Insasi natura si chiar si universul ne arata acest lucru, ca intodeauna apare ceva superior care sa conduca sau sa influenteze. Pe Pamant sunt usor de inteles, un grup fara sef este pierdut, la fel si in univers sateliti influentati de planete, planete influentate de stele, stele influentate de galaxii/gauri negre si or mai fi si altele care inca nu le intelegem, cu alte cuvinte toti avem cate un „Nanas” :) . Acum ca am lamurit-o ca exista o “forta” care face legea pt. noi voi nu simtiti ca am ajuns la un punc in care tre sa se schimbe ceva radical? Sa trecem la un alt nivel de gandire ? La un alt mod de a percepe viata noastra? Ceea ce se intampla la nivel global este un lucru bun chiar daca aparent ne arata un orizont negru. Este un inceput al procesului de schimbare parerea mea.Schimbarea nu poate fi brusca pt ca ar avea efecte devastatoare, cum ar fi sa nu mai avem concursuri sportive din cauza ca gandirea noastra ar fi atat de evoluata incat am putea sa deducem concret cine este cel mai pregatit sa fie castigatorul sau ce efect ar avea posibilitatea de a simti sau stii concret ce gandeste cel de langa tine, mai sunt si alte exemple dar toate duc spre ideea pornita de George, nu mai avem nevoie de corp/necesitati ca sa putem ajunge la un nivel superior, nu mai avem nevoie de sport, nu mai avem nevoie de sex, nu mai avem nevoie de hrana asa cum o stim noi. Stiu, pare plictisitor, o sa zicem „si ce doar creier? fara lucrurile colorate din viata noastra?” dar eu zic ca aceasta evolutie nu va fi deloc plictisitoare pt ca pana la urma este vorba de un alt nivel de gandire pe care probabil abia acum incepem sa il percepem. Si ma intorc din nou si spun ca schimbarea trebuie sa fie lenta pt ca inca ne e greu ca in ziua de azi sa acceptam cipuri, sa acceptam sisteme „medicale” sa faca parte din corpul nostru. Le privim ca un handicap si nu ca un upgrate… In concluzie suntem inca departe de nivelul de nemurire. Inca nu am ajuns sa fim bionici nici macar sa acceptam ideea asta. Totusi femeile se pare ca accepta mai usor ideea, ele au inceput deja nu doar sa accepte ci chiar sa isi doreasca „corpuri straine” ca fiind parte din trupul lor (silicoane de ex.)

Leave a reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.