Categorie: Editorial

Editorial – Cine vrea să trăiască veșnic?

”Tu chiar crezi că acum respiri aer? Replica lui Laurence Fishburne, în rolul Morpheus din Matrix e genul acela de moment când te întrebi dacă ești om sau mașină și rămâi cu fața mirată a lui ”Neo”. Filmul fraților Wachowski e genial pentru că pune această întrebare simplă. Te întreabă dacă realitatea care te înconjoară este… reală! Nu, nu cred că Neo era Iisus. Și nu o să intru în filosofii despre cum ”puteri superioare” ne controlează și ne consumă ca pe niște baterii ci mai degrabă despre o altă idee care mă preocupă. Libertatea de a gândi, de a te mișca, de a experimenta orice. Să fii oriunde, să faci orice nebunie, să trăiești experiențe dincolo de orice imaginație. Fără riscuri și fără limite.

Am început cu un film care ne-a marcat pe toți cei care au văzut dincolo de efectele speciale din Matrix iar ideea de atunci mi-a revenit în minte și mai puternic după ce am văzut ”Transcendence”. Inteligență artificială, cloud, naniți, biotehnologie. Filmul l-a ales soția (probabil pentru Johnny Depp), care s-a gândit că merit așa ceva de ziua mea. Mă așteptam la încă o poveste despre cum tehnologia ne va transforma în idioți și sclavi. Și cam așa părea… până spre final. Convingător pentru prozeliți, idioți, vizionari sau atei tehnologici care își vor căpăta fiecare felia de pâine în acest film. Dar nu contați pe mine să vă stric surpriza.

Tot ce am văzut acolo este posibil și fezabil. Producția a reușit să traducă pe limba omului, puțină tehnologie nouă. Suficientă însă cât să o bage la somn vreun sfert de oră pe soție dar apoi să o intrige spre final ca să fie ochi și urechi la un subiect greu. Unul important dar greu de explicat deși întrebările sunt simple.

1. ”Ce te face uman?”
2. ”Ce este real?”
3. ”Vrei să fii nemuritor?”

Dincolo de religie și știință depășită, e greu să găsim un răspuns pe care să îl înțeleagă și copiii tăi acum, pe loc. Dar nu ar strica să vorbești cu ei despre asta pentru că în decursul vieților lor vor avea cel mai probabil opțiunea de a deveni, păi… nemuritori. Așează-te puțin și relaxează-te că de aici lucrurile o iau razna.

Pentru cei de la oraș, prezentul este deja online și digital. Suntem conectați și dependenți prin tehnologie. Chiar dacă nu crezi, încearcă să trăiești o săptămână în oraș fără mobil, televizor, calculator și internet. Ți-ar fi mai bine? Îți e rău acum?

Ai vrea să ai urmași care să trăiască ”deconectați”? Dacă răspunsul este ”da”, mai bine te oprești din citit și pleacă în Mongolia. E foarte frumos acolo și… liniștit.

Dar dacă alegem să trăim conectați, cum ar trebui să fie? Cum ar fi experiența ta conectată perfectă? Primul instinct este să bifăm câteva lucruri:

a. Conexiune online permanentă prin care să ținem legătura cu oricine, și orice obiect* oriunde, nelimitat. * =electronice, electrocasnice, automobile și orice fel de mașinării făcute de om.
b. Spațiu de depozitare nelimitat și privat pentru bani, poze, email la care să ai acces de oriunde, oricând, cu orice device.
c. Intimitate și securitate, adică să alegi cu cine și cât comunici fără teamă.
d. … adaugă aici orice te-ar face fericit

Toate acestea sunt doar un început. Sunt totuși disponibile cu tehnologia de azi. Le mai trebuie doar puțin ”fine-tuning”.

Dar hai să pornim cu totul ”down the rabbit hole”.

Nu am vorbit încă despre noi înșine. De la scrisori la telegrame apoi la email, messenger si acum Skype. În viețile lor, părinții noștri și chiar cei mai mari de 30 de ani le-am trăit deja pe toate. Skype ar fi fost ceva inimaginabil pentru tata în 1960. În ultima jumătate de secol, tehnologia a făcut toate acestea posibile. Așadar, la ce să visăm acum pentru partea a doua și a treia a vieților noastre? Eu cred că o să ies la o plimbare virtuală cu fiica mea plecată la studii într-o grădină identică în toate detaliile cu cea de acasă. Sau dacă vrem, ieșim la un film în Berlin ori ne plimbăm pe Marele Zid. Eu voi fi probabil în sufrageria de acasă și ea… departe doar fizic. Nu sunt naiv să visez că își va întemeia o familie în aceeași casă cu părinții dar vom putea să ne întâlnim oricând vrem printr-un avatar, într-un spațiu virtual. Gândește-te la o combinație dintre ”holo-deck-ul” din Star Trek și ”Avatar”. Genul acesta de experiență ne va apropia mai mult și ne va face să ne dorim și să apreciem mai mult momentele când ne vom întâlni și fizic.

Ești pregătit să o iei ”razna” de tot? Cum ar fi să devii cu totul avatarul tău? Nu spun că ar trebui să te transformi într-un grăsan transpirat, hipnotizat pe o canapea dintr-o garsonieră mizeră, care iese la agățat arătând ca Victor Slav ca să fii păcălit de un alt grăsan ascuns în spatele unui avatar de adolescentă. Am văzut și filmul acela.

Mă gândesc mai degrabă la transferarea conștiinței într-un astfel de spațiu după moarte unde să poți rămâne uman dar să poți evolua ca o conștiință inteligentă. Mă gândesc la ce am văzut în Transcendence mai puțin pericolul iminent și tragedia. Nu am răspunsuri la întrebarea dacă o astfel de conștiință va mai avea suflet. Poate îmi răspunzi tu ce înseamnă asta.

Vrei să mori când corpul tău nu va mai fi capabil să îți transporte mintea? Sau vrei să trăiești veșnic fără durere, fără haine, fără rușine, fără foame. Să îți poți cunoaște nepoții, să petreci timp în conversații adevărate, să vezi locuri, să explorezi universul încărcat în memoria unui robot android. Adică să fii tu conștiința și creierul unui ”Data” ca în Star Trek spre exemplu.

De ce vreau așa ceva? Pentru că 95% din lucrurile pe care le facem sunt chestii de rutină care pot fi înlocuite de tehnologie ACUM. Muncim, mâncăm, dormim… Doi bărbați din trei mor de inimă după ce s-au realizat cu greu, tocmai când ajung ceva mai înțelepți, pe la 50-60 de ani. Eu știu că sunt mai mult decât un animal care trăiește ca să moară. Știu că sunt mai mult decât un trup limitat. Știu că Eu vreau să trăiesc veșnic.

Și acum gata, treci înapoi la treabă! Matrix are nevoie de tine.