Editorial

Editorial – Lucrurile gratis

La un târg pe-afară, trec pe lângă o coadă. La capătul lumii, câteva sute de oameni s-au pus vreo oră la rând. Toți au în spate câte un drum lung și obositor, așa că mă gândesc că au sigur un motiv important să stea încolonați și răbdători. Mai ales când timpul abia îți ajunge să vezi toate inovațiile. Intuiesc că sigur se dă ceva gratis… de valoare… și fac ce trebuie. (mai mult…)

Editorial

Pe sosia lui Celentano îl cheamă Mitică și habar nu are de Văncică.

Nu mă judecați prea aspru. Mai am momente când fac și altceva decât review-uri și emisiuni. De fapt chiar cercetare făceam… poate… când am dat de Mitică. Așa că am zis să facem un video-selfie Full HD. Motivul e ușor de înțeles. Seamănă izbitor cu ”Celentano” din serialul ”Las Fierbinți” și în plus nu are nevoie de talent ca să intre în rol, ci de… vreo câteva beri. Dați-i 3 minute să vă convingă că merită un ”guest starring” în serialul momentului. Bobiță, recepționezi?

Ce ziceți? El seamănă cu ”Celentano” sau eu ”Becali”?

Categorie: Editorial

Editorial – Cine vrea să trăiască veșnic?

”Tu chiar crezi că acum respiri aer? Replica lui Laurence Fishburne, în rolul Morpheus din Matrix e genul acela de moment când te întrebi dacă ești om sau mașină și rămâi cu fața mirată a lui ”Neo”. Filmul fraților Wachowski e genial pentru că pune această întrebare simplă. Te întreabă dacă realitatea care te înconjoară este… reală! Nu, nu cred că Neo era Iisus. Și nu o să intru în filosofii despre cum ”puteri superioare” ne controlează și ne consumă ca pe niște baterii ci mai degrabă despre o altă idee care mă preocupă. Libertatea de a gândi, de a te mișca, de a experimenta orice. Să fii oriunde, să faci orice nebunie, să trăiești experiențe dincolo de orice imaginație. Fără riscuri și fără limite.

Am început cu un film care ne-a marcat pe toți cei care au văzut dincolo de efectele speciale din Matrix iar ideea de atunci mi-a revenit în minte și mai puternic după ce am văzut ”Transcendence”. Inteligență artificială, cloud, naniți, biotehnologie. Filmul l-a ales soția (probabil pentru Johnny Depp), care s-a gândit că merit așa ceva de ziua mea. Mă așteptam la încă o poveste despre cum tehnologia ne va transforma în idioți și sclavi. Și cam așa părea… până spre final. Convingător pentru prozeliți, idioți, vizionari sau atei tehnologici care își vor căpăta fiecare felia de pâine în acest film. Dar nu contați pe mine să vă stric surpriza.

Tot ce am văzut acolo este posibil și fezabil. Producția a reușit să traducă pe limba omului, puțină tehnologie nouă. Suficientă însă cât să o bage la somn vreun sfert de oră pe soție dar apoi să o intrige spre final ca să fie ochi și urechi la un subiect greu. Unul important dar greu de explicat deși întrebările sunt simple. (mai mult…)

Editorial

FOTO – Omul care a călcat o mașină

Piața Romană este o troacă de porci. În afară de fetele frumoase de la ASE care se fâțâie prin zonă, Coloanele sunt un loc căruia îi fac reclamă bulina roșie, noroiul, covrigii, gropile, taxiurile pirat, polițiștii de la rutieră veniți la normă și prostituatele care plătesc chirie cu ziua prin blocuri.

Azi o să scoatem din noroi o poveste diferită și te provoc să alegi tu concluzia.

În fotografiile pe care le-am făcut în urmă cu câteva zile poți vedea două mașini (mai mult…)

Auto
Editorial

Thank you, Henry Catchpole! Romania says ”Thanks”!

Revista britanică EVO a plecat în căutarea celui mai frumos drum din lume, aici la noi, pe Transfăgărășan și Transalpina. La volanul spectaculosului Jaguar F-Type V8S este Henry Catchpole, care vorbește despre mașină suficient de puțin cât să lase super-sportiva să fie doar un companion perfect de călătorie.

Mai important pentru mine este că testul lui Henry este pe trei sferturi un documentar frumos realizat cu bunăvoință și bun simț la adresa României. Îi mulțumesc, sper și în numele vostru, pentru testul reușit dar mai ales pentru reclama superbă făcută țării noastre. Să vă spun un secret, înainte de vizionare. M-a convins și pe mine să dau o fugă pe Transalpina. Mai pe la primăvară… așa.

Îi puteți trimite mulțumiri (și vă încurajez să o faceți) astfel:
Twitter: @HenryCatchpole

Categorie: Editorial

Cu sânge cald despre sângele rece, închegat pe mâini…

De o zi fierbe sângele în mine. Mă uit cu furie cum tot sistemul se spală cu nesimțire de sângele rece, închegat pe mâinile unor generali și miniștri care conduc un sistem care a dat o eroare fatală. Sistemul a omorât oameni din culpă. Oameni care acum puteau fi vii dacă un deget era apăsat pe ecran.

Am explicat deja la știri că transmiterea coordonatelor GPS de o victimă lucidă cu iPhone conectat la rețeaua 3G era joacă de copil și ar fi durat 30 de secunde.

Milioane de români au un smartphone. Sute de mii folosesc Whatsapp, Viber, Facebook sau Yahoo Messenger etc. Toți puștii știu să posteze cu locație ori să trimită poziția lor. Nu și dispecerul de la 112. Nici șefii lui. Nici securistul de serviciu. Omul a cărui meserie este să îi ajute pe cei aflați între viață și moarte l-a rugat pe supraviețuitor să descrie ce vede pe iPhone în aplicația Google Maps. Nu îi poți cere unui medic șocat să aibă idei prea multe în acel moment. Un negociator competent ar trebui să aibă instrcuția lui și așa ceva. Sute de oameni se pierd pe munte. În loc să îi pună să facă zoom în Google Maps, mai bine le spui să facă un clic de 2 secunde. Un clic a făcut diferența între viață și moarte. Când apeși lung pe hartă în aplicația Google Maps pui un semn roșu care poate fi trimis prin SMS, facebook, email și orice altă aplicație de mesagerie de pe mobil. Semnul acela are coordonate exacte care te poziționează cu eroare de 2-10 metri. *

STS spune că a vorbit la telefon 5 ore cu supraviețuitorii dar că nu au putut obține de la omul cu iPhone-ul coordonatele GPS exacte. Mie mi-a luat un minut să obțin asta cu ochii închiși de la un om cu iPhone cu care vorbeam de la distanță. Pe bune. Am făcut un experiment. Vă fac și vouă un demo simplist: (mai mult…)

Editorial

Editorial – Black Friday 2013, în dulcele stil românesc

Iubesc reducerile. Mereu caut ceva frumos de cumpărat pe site-urile de la noi și de afară. Cheltuiesc mai mult decât ar trebui și totuși niciodată nu îmi ajunge. Mereu îmi mai trebuie ceva… Sunt român, nu-i așa?

Puțină istorie.

Îmi amintesc cum prin 2009 mă uitam gură cască la prețurile de pe Amazon și mă întrebam de ce la noi nu se poate. Făceam știri despre vânzările record de la americani și trăgeam fără succes de comercianți de la noi. În 2010 a fost prima ediție cu 5-6 magazine încropite pe ultima sută de metri. ”Hai că vă dăm la știri! Hai că o să meargă!”. Nu îmi venea să cred cum cei mai mulți ziceau că mă agit de pomană și că nu merită efortul. ”La români nu o să aibă efect o singură zi de reduceri record. Nu merită cheltuiala.”

În 2011 am repetat figura. Și au intrat cu mai mult curaj și ceva stocuri câțiva jucători importanți. I-am lăsat fără marfă în primele minute de live la TV. Site-urile au căzut rușinos și apoi au revenit. Apoi au căzut din nou. S-a vândut marfă de milioane și am învățat cu toții o lecție importantă. Românii intră în joc dacă magazinele au oferte reale.

Anul trecut, în 2012, a fost cu adevărat revoluție. O zi în care am trecut de la extaz la agonie. Piața a crescut de peste 10 ori.

Black Friday nu a fost ideea mea. Este ca Halloween-ul. O idee americănească. Dar sunt primul care a importat-o la noi. În ideea asta mi-am pus toată energia în ultimii ani până a ajuns ceva atât de mare și de puternic încât a scăpat de sub orice control. Și în bine și în rău. E bine că suntem printre primele țări europene care au preluat tradiția. E rău că deja o pervertim.

Ce e bine? (mai mult…)

Categorie: Editorial

Centrul Bucureștiului? Mai rău ca la periferie.

”Dom’le, eu stau în Rahova dar la mine e lux pe lângă ce e aici la dumneavoastră!” Vorbe din gura unui taximetrist mucalit care m-a făcut șah-mat. Am ajuns la capătul răbdării…

Am stat în București în vreo opt locuri până azi. M-am mutat de la unul mai nebun la altul. Am găsit însă de vreo trei ani proprietarul perfect. Un om de mare bun simț, elegant, care nu ne-a greșit o dată. Cu toate acestea, în cel mai frumos apartament unde am stat în București, mi-a fost cel mai urăt de când stau în capitala patriei. Nu am să mă ascund după deget. Am vrut o chirie spațioasă, conectată la oraș de unde să ajungem eu și soția rapid la serviciu. Le-am primit la schimb într-un pachet despre care nu bănuiam că include: (mai mult…)

Editorial
Gadget

Cum nu va fi următorul iPhone?


sursa: tpa.or.th

Dacă așa va arăta viitorul iPhone 5S, adică mai mare, mai puternic, cu mai multe cifre, atunci unde e agitația și emoția din anii trecuți în apropierea lansării unui nou iPhone? De la primul iPad încoace (adică 2010), Apple nu prea mai reușește să uimească deși toată sala stă în picioare și aplaudă în așteptarea unui BIS!!! Dacă și-au planificat mișcările din ultimii trei ani, au făcut-o doar pentru profit. Au re-inventat și dominat categoriile smartphone și tabletă deși nu au născocit ei conceptele. Le-au remodelat însă spectaculos până când au vrăjit planeta de la copii de un an până la pensionari obsedați de Candy Crush. Și-au finisat laptopurile care rămân printre cele mai scumpe și mai ergonomice fără să fie cele mai performante. Și vând o cohortă de accesorii și jucării scumpe dar minunat desenate și aproape perfect funcționale în simplitatea lor.

Fiecare device nou a trăit și și-a mâncat mălaiul după care Apple l-a cizelat discret și i-a pus piese puțin mai noi. Și tot așa până acum. Dar mai poate Apple să impună ritmul acesta de galeră lentă cu toboșar pe post de metronom? (mai mult…)

Categorie: Editorial

Iartă-mă, Cișmigiule! Dar puți!

Tocmai am revenit din venerabilul Cișmigiu. Un loc special, care a scris o istorie frumoasă. Până acum…

aici fu o baltă mare, un loc umed, mocirlos/sălbatec din natură, necurat, nesănătos/însă arta poate multe și ea făcu un paradisu/cum la mulți din ipokimeni nici că le trecea prin visu./.. Aici vine toată mâna, și s’amestecară împreună/eleganța, lux, mândrie, maniere și turnură,/vorbe dulci și complimente sbor din fiecare gură./Câte un june c’o grizetă, prin tufișuri că se pierde….

sursa

Prima grădină a orașului pare că s-a întors înapoi pe la vreo 1850, înainte ca mlaștina să fi fost curățată. În vremuri când nu existau decât cai, căruțe și mături, parcul reușea să arate ca o grădină englezească unde lumea bună ieșea la promenadă. Înapoi în prezent, alegerile pentru primărie și consiliul general au trecut de destulă vreme iar următoarele mai au de așteptat. Așa că prin parcuri nu prea mai trec primarii, consilierii sau directorii care să ne impresioneze cu profesionalismul. E un timp de liniște când se fac bani mulți de pe urma noastră prin furt, neglijență și rea-voință. Să vă dau câteva exemple: (mai mult…)