Categorie: Editorial

EDITORIAL – Brașov – un oraș ținut ostatic de politicieni

Luni dimineață, ora 6 am. Brățara de la mână nu apucă să vibreze că mă trezesc singur. Dau drumul espressorului să se încălzească și deschid fereastra. De la balcon văd cum fierbe pădurea de la poalele Pietrei Craiului. Aburii se ridică de parcă ar fi dați pe repede înainte și cobor privirea cu un oftat satisfăcut. Toată grădina e acoperită de roua rece care face să râdă iarba și de acum știu că va fi o zi frumoasă.

Luni dimineață, ora 06:15 am. Abia acum mă trezesc de-adevăratelea din visul de mai devreme. Brățara nu apucă să vibreze pentru că o fac deja timpanele. Din stradă se aude un claxon. După alte 2 secunde îi urmează încă unul. Și apoi încă patru. E deja un scandal în toată regula. Peste ele se aude acum o sirenă și din megafon vocea polițistului. E nevoit să îl ”roage” pe un taximetrist să se pună în mișcare din intersecția pe care o blocase. Hai că începe bine… Mă duc la bucătărie să pornesc espressorul și deschid geamul… pe care îl închid la loc repede. Fecalele greu mirositoare îmi amintesc dragostea perversă a vecinilor mei pentru pisici. Mâncarea aruncată pe geam se transformă în ceva care nu e afecțiune adevărată. Ce să-i faci? Așa e în centru.

O să ziceți că sunt naiv că încă mai compar viața la Brașov cu cea de la București. Am ales singur acum 12 ani să vin aici pentru carieră și am lăsat în urmă o speranță de viață mai generoasă cu șapte ani (conform INS) adică liniște, aer, apă, nu doar mâncare bună. Pe alocuri am lăsat și libertatea și bucăți de sănătate. Nu mă plâng. Am câștigat la schimb o viață plină. Sunt deja un workaholic realizat și domesticit de metropolă. Mă enervez rar pe oraș, nu dau vina pe trafic și spăl riguros filtrele de aer din casă care adună noroi tot la câteva zile. Ce să faci… Așa e la București.

Dar chiar așa trebuie să fie?

Problema este că ne-am obișnuit prea ușor cu această idee. Că pentru a te realiza trebuie să renunți la ce e sănătos și să îți pui sănătatea, timpul și răbdarea pe tavă la București. Eu nu. Încă mai visez ca în viața aceasta să pot trăi după primul scenariu fără să renunț la carieră, prietenii și oportunitățile din marele oraș. Și știu că mulți dintre noi își doresc așa ceva. În țările civilizate se întâmplă deja de zeci de ani. Oamenii fac naveta chiar și 100 de kilometri pe zi sau mai mult către locul de muncă pentru ca apoi să revină seara acasă. Pentru asta s-au inventat autostrăzile.

Nu o să intru într-o discuție nesfârșită despre incompetența autorităților. Ne-o spun regulat Uniunea Europeană și FMI-ul apoi o recunosc pe rând toate guvernele. Că nu avem autostradă de la Brașov la București nu este așadar o chestiune de lipsă de bani. Pur și simplu politicienii recunosc că nu sunt în stare. Eu voi mări însă miza. În privința Brașovului cred că este mai grav de atât. Nu doar prostie ci și rea-voință, șantaj și trădare. Sunt cuvinte dure pe care sunt pregătit să le susțin. (more…)

Editorial

Jignire subțire sau umor fin? Eu cred că vei aprecia mai mult netul de la noi și mai puțin umorul australian.

Australia este țara cangurilor și nu are Viena capitală. E facil să spui asta despre o țară cât un continent, care a oferit umanității atât de multe. Desigur, o să ai nevoie de wikipedia, Google ca să îți vină ceva repede în minte în afară de Nicole Kidman. Ups, Nicole e născută în Hawai și are cetățenie dublă…

Să revenim. Probabil că la fel de superficiali au fost și creativii care au conceput reclama de mai jos pentru un serviciu de internet. Vedeți voi, în Australia, conexiunea este extrem de slabă. Cum acolo abia acum se introduce broadband-ul, adică intrnetul de mare viteză, aveau nevoie de un argument pentru care oferta lor de internet este valoroasă. Așa s-au raportat la una dintre țările care au cel mai ”awesome” internet. Country of choice? România. Și… efortul de imaginație s-a oprit aici. Restul sunt clișee. Și câteva păcăleli pe care, probabil, clienții lor le vor taxa. Sau nu. Mai multe după ce vezi clipul. (more…)

Editorial

Editorial – Lucrurile gratis

La un târg pe-afară, trec pe lângă o coadă. La capătul lumii, câteva sute de oameni s-au pus vreo oră la rând. Toți au în spate câte un drum lung și obositor, așa că mă gândesc că au sigur un motiv important să stea încolonați și răbdători. Mai ales când timpul abia îți ajunge să vezi toate inovațiile. Intuiesc că sigur se dă ceva gratis… de valoare… și fac ce trebuie. (more…)

Editorial

Pe sosia lui Celentano îl cheamă Mitică și habar nu are de Văncică.

Nu mă judecați prea aspru. Mai am momente când fac și altceva decât review-uri și emisiuni. De fapt chiar cercetare făceam… poate… când am dat de Mitică. Așa că am zis să facem un video-selfie Full HD. Motivul e ușor de înțeles. Seamănă izbitor cu ”Celentano” din serialul ”Las Fierbinți” și în plus nu are nevoie de talent ca să intre în rol, ci de… vreo câteva beri. Dați-i 3 minute să vă convingă că merită un ”guest starring” în serialul momentului. Bobiță, recepționezi?

Ce ziceți? El seamănă cu ”Celentano” sau eu ”Becali”?

Categorie: Editorial

Editorial – Cine vrea să trăiască veșnic?

”Tu chiar crezi că acum respiri aer? Replica lui Laurence Fishburne, în rolul Morpheus din Matrix e genul acela de moment când te întrebi dacă ești om sau mașină și rămâi cu fața mirată a lui ”Neo”. Filmul fraților Wachowski e genial pentru că pune această întrebare simplă. Te întreabă dacă realitatea care te înconjoară este… reală! Nu, nu cred că Neo era Iisus. Și nu o să intru în filosofii despre cum ”puteri superioare” ne controlează și ne consumă ca pe niște baterii ci mai degrabă despre o altă idee care mă preocupă. Libertatea de a gândi, de a te mișca, de a experimenta orice. Să fii oriunde, să faci orice nebunie, să trăiești experiențe dincolo de orice imaginație. Fără riscuri și fără limite.

Am început cu un film care ne-a marcat pe toți cei care au văzut dincolo de efectele speciale din Matrix iar ideea de atunci mi-a revenit în minte și mai puternic după ce am văzut ”Transcendence”. Inteligență artificială, cloud, naniți, biotehnologie. Filmul l-a ales soția (probabil pentru Johnny Depp), care s-a gândit că merit așa ceva de ziua mea. Mă așteptam la încă o poveste despre cum tehnologia ne va transforma în idioți și sclavi. Și cam așa părea… până spre final. Convingător pentru prozeliți, idioți, vizionari sau atei tehnologici care își vor căpăta fiecare felia de pâine în acest film. Dar nu contați pe mine să vă stric surpriza.

Tot ce am văzut acolo este posibil și fezabil. Producția a reușit să traducă pe limba omului, puțină tehnologie nouă. Suficientă însă cât să o bage la somn vreun sfert de oră pe soție dar apoi să o intrige spre final ca să fie ochi și urechi la un subiect greu. Unul important dar greu de explicat deși întrebările sunt simple. (more…)

Editorial

FOTO – Omul care a călcat o mașină

Piața Romană este o troacă de porci. În afară de fetele frumoase de la ASE care se fâțâie prin zonă, Coloanele sunt un loc căruia îi fac reclamă bulina roșie, noroiul, covrigii, gropile, taxiurile pirat, polițiștii de la rutieră veniți la normă și prostituatele care plătesc chirie cu ziua prin blocuri.

Azi o să scoatem din noroi o poveste diferită și te provoc să alegi tu concluzia.

În fotografiile pe care le-am făcut în urmă cu câteva zile poți vedea două mașini (more…)

Auto
Editorial

Thank you, Henry Catchpole! Romania says ”Thanks”!

Revista britanică EVO a plecat în căutarea celui mai frumos drum din lume, aici la noi, pe Transfăgărășan și Transalpina. La volanul spectaculosului Jaguar F-Type V8S este Henry Catchpole, care vorbește despre mașină suficient de puțin cât să lase super-sportiva să fie doar un companion perfect de călătorie.

Mai important pentru mine este că testul lui Henry este pe trei sferturi un documentar frumos realizat cu bunăvoință și bun simț la adresa României. Îi mulțumesc, sper și în numele vostru, pentru testul reușit dar mai ales pentru reclama superbă făcută țării noastre. Să vă spun un secret, înainte de vizionare. M-a convins și pe mine să dau o fugă pe Transalpina. Mai pe la primăvară… așa.

Îi puteți trimite mulțumiri (și vă încurajez să o faceți) astfel:
Twitter: @HenryCatchpole

Categorie: Editorial

Cu sânge cald despre sângele rece, închegat pe mâini…

De o zi fierbe sângele în mine. Mă uit cu furie cum tot sistemul se spală cu nesimțire de sângele rece, închegat pe mâinile unor generali și miniștri care conduc un sistem care a dat o eroare fatală. Sistemul a omorât oameni din culpă. Oameni care acum puteau fi vii dacă un deget era apăsat pe ecran.

Am explicat deja la știri că transmiterea coordonatelor GPS de o victimă lucidă cu iPhone conectat la rețeaua 3G era joacă de copil și ar fi durat 30 de secunde.

Milioane de români au un smartphone. Sute de mii folosesc Whatsapp, Viber, Facebook sau Yahoo Messenger etc. Toți puștii știu să posteze cu locație ori să trimită poziția lor. Nu și dispecerul de la 112. Nici șefii lui. Nici securistul de serviciu. Omul a cărui meserie este să îi ajute pe cei aflați între viață și moarte l-a rugat pe supraviețuitor să descrie ce vede pe iPhone în aplicația Google Maps. Nu îi poți cere unui medic șocat să aibă idei prea multe în acel moment. Un negociator competent ar trebui să aibă instrcuția lui și așa ceva. Sute de oameni se pierd pe munte. În loc să îi pună să facă zoom în Google Maps, mai bine le spui să facă un clic de 2 secunde. Un clic a făcut diferența între viață și moarte. Când apeși lung pe hartă în aplicația Google Maps pui un semn roșu care poate fi trimis prin SMS, facebook, email și orice altă aplicație de mesagerie de pe mobil. Semnul acela are coordonate exacte care te poziționează cu eroare de 2-10 metri. *

STS spune că a vorbit la telefon 5 ore cu supraviețuitorii dar că nu au putut obține de la omul cu iPhone-ul coordonatele GPS exacte. Mie mi-a luat un minut să obțin asta cu ochii închiși de la un om cu iPhone cu care vorbeam de la distanță. Pe bune. Am făcut un experiment. Vă fac și vouă un demo simplist: (more…)

Editorial

Editorial – Black Friday 2013, în dulcele stil românesc

Iubesc reducerile. Mereu caut ceva frumos de cumpărat pe site-urile de la noi și de afară. Cheltuiesc mai mult decât ar trebui și totuși niciodată nu îmi ajunge. Mereu îmi mai trebuie ceva… Sunt român, nu-i așa?

Puțină istorie.

Îmi amintesc cum prin 2009 mă uitam gură cască la prețurile de pe Amazon și mă întrebam de ce la noi nu se poate. Făceam știri despre vânzările record de la americani și trăgeam fără succes de comercianți de la noi. În 2010 a fost prima ediție cu 5-6 magazine încropite pe ultima sută de metri. ”Hai că vă dăm la știri! Hai că o să meargă!”. Nu îmi venea să cred cum cei mai mulți ziceau că mă agit de pomană și că nu merită efortul. ”La români nu o să aibă efect o singură zi de reduceri record. Nu merită cheltuiala.”

În 2011 am repetat figura. Și au intrat cu mai mult curaj și ceva stocuri câțiva jucători importanți. I-am lăsat fără marfă în primele minute de live la TV. Site-urile au căzut rușinos și apoi au revenit. Apoi au căzut din nou. S-a vândut marfă de milioane și am învățat cu toții o lecție importantă. Românii intră în joc dacă magazinele au oferte reale.

Anul trecut, în 2012, a fost cu adevărat revoluție. O zi în care am trecut de la extaz la agonie. Piața a crescut de peste 10 ori.

Black Friday nu a fost ideea mea. Este ca Halloween-ul. O idee americănească. Dar sunt primul care a importat-o la noi. În ideea asta mi-am pus toată energia în ultimii ani până a ajuns ceva atât de mare și de puternic încât a scăpat de sub orice control. Și în bine și în rău. E bine că suntem printre primele țări europene care au preluat tradiția. E rău că deja o pervertim.

Ce e bine? (more…)