Editorial

Despre cipul din mâna mea

Da, sunt un cyborg pentru că mi-am implantat un cip în mână. S-a întâmplat acum vreo două luni în cadrul unui eveniment public, în fața a sute de oameni unde am fost invitat să fiu primul român care încearcă tehnologia. Un doctor mi l-a injectat cu o seringă cu acul cam gros și a durut câteva secunde. Apoi publicul a aplaudat și a pus întrebări despre tehnologie. Interesant. Mâna mea s-a umflat puțin așa cum era de așteptat și apoi și-a revenit iar acum am o capsulă de dimensiunea unui bob de grâu între două degete de la mână. Nu plănuiam să scriu ceva despre cip până când nu încep să îl folosesc mai serios pentru că e capabil de câteva lucruri utile. O să îți povestesc mai jos. Dar de ce scriu totuși acum? (mai mult…)

Categorii: Editorial, General

Noul www.buhnici.ro

E mai simplu de navigat și mai fresh ca design, video este de acum 4K. O să se vadă mult mai bine pe mobil și se deschide rapid de oriunde iar de Black Friday nu o să pice. Asta e varianta scurtă. Dacă vrei să știi ce e nou, iată… (mai mult…)

Categorie: Editorial

EDITORIAL – Pe strada mea apar monștri în fiecare noapte

ATENȚIE: Acest articol conține relatări și imagini ale unui accident mortal.

Imagini filmate de pe camera LIVE de pe Calea Victoriei. Accidentul se vede foarte puțin în colțul din stânga sus la minutul 2:30

E puțin după ora 23. Bum! Și aud o bubuitură ciudată dar pe care o recunosc. E accident. Mă uit pe geamul de la studioul blogului și văd oameni punându-și mâinile în cap. Câțiva fug spre trecerea de pietoni de la Piața Amzei. Iau telefonul de pe masă și fug și eu teleghidat. Într-o secundă mi-am amintit de partea care nu mi-a plăcut niciodată în meseria mea. Să văd oameni murind. Peste 30 de secunde sunt acolo.

Oamenii încep să iasă de peste tot. Unii sună la 112. Un puști brunet, îmbrăcat în negru, total dezorientat se uită șocat la omul pe care tocmai l-a lovit cu mașina. Încă unul, cu capul în mâini, stă pe bordură lângă epava din care încă ies aburi și gaze. Parbirzul e praf, airbagurile sunt sărite. Sub mașină sunt bucăți din stâlpul de iluminat de lângă trecerea de pietoni iar stâlpul de granit de pe trotuar este smuls.

Victima, un bătrân, stă pe o parte în poziția nefirească în care a aterizat după ce a fost târât pe capota mașinii. Nu se mișcă, însă dă semne că încă vrea să respire. O femeie sare de pe bicicletă și vine lângă el. “Rămâneți cu noi! Respirați, vă rugăm!”

După sute de accidente pe care le-am filmat, nu îmi este mai ușor să mă detașez. Mă uit la bietul om și văd cum șansele lui se scurg o dată cu sângele care îi curge pe asfalt. Știu că tot ce pot face este să sper că ambulanța vine repede. Și vine în 4 minute. Resuscitarea începe direct la fața locului dar pe fața medicului și asistenților recunosc deja tristețea reținută, ascunsă sub figura serioasă a celor care fac tot ce este omenește posibil chiar dacă va fi inutil. Aflu mai târziu că la spital omul a murit.

Încep să filmez din reflex și întreb în stânga și-n dreapta martorii ce au văzut. Un taximetrist spune că tocmai ce fusese depășit cu viteză mare de mașina implicată în accident. “Avea peste 100…”

Mă uit mai bine și văd că e un GTI tunat cu numărul B 240 GTI. Cel mai probabil “240″ vine de la caii putere. Mașina vine standard cu 200CP dar îmi e clar deja că mă uit la un “racer”. Tabloul începe să prindă contur.

(mai mult…)

Editorial

De ce nu mă interesează topul Antutu?

Pentru că nu spune nimic despre toată experiența cu produsul. iPhone 6S Plus este cel mai rapid telefon de la Apple dar și cel mai bădăran. Steve Jobs l-ar fi urât cu tot sufletul, sunt sigur. Este prea mare pentru cât ecran are, e prea greu ca să fie purtat în buzunar iar cu o carcasă de protecție (obligatorie) devine o tabletă. Îl folosesc de câteva săptămâni și este excelent în jocuri dar poze mai bune fac cu Samsung S6 edge iar Huawei Mate S este mult mai frumos desenat. Sunt fan Apple dar iPhone-ul are mare nevoie de o revoluție pentru că acum doar softul îl mai face valoros. Cum adică? Aluminiu rotunjit și sticlă? Ecran de 5,5 inci și doar o rezoluție de 1920×1080? Care e treaba cu spațiul de deasupra și de sub ecran? În 2016? Strict pentru ecran, puneți-l lângă un Samsung Galaxy S4 și faceți comparația. S5, S6 și edge sunt deja incomparabile. Iar chestia aia cu camera ieșită stupid în afara carcasei e o gafă seacă. În afară de Huawei, nimeni nu a băgat toată optica în carcasă dar iPhone 6 are aceeași problemă ca 6/S Plus deși nu oferă stablizare optică.

Adevărata surpriză din top sunt însă locurile 2 și 3.   (mai mult…)

Categorie: Editorial

EDITORIAL – Brașov – un oraș ținut ostatic de politicieni

Luni dimineață, ora 6 am. Brățara de la mână nu apucă să vibreze că mă trezesc singur. Dau drumul espressorului să se încălzească și deschid fereastra. De la balcon văd cum fierbe pădurea de la poalele Pietrei Craiului. Aburii se ridică de parcă ar fi dați pe repede înainte și cobor privirea cu un oftat satisfăcut. Toată grădina e acoperită de roua rece care face să râdă iarba și de acum știu că va fi o zi frumoasă.

Luni dimineață, ora 06:15 am. Abia acum mă trezesc de-adevăratelea din visul de mai devreme. Brățara nu apucă să vibreze pentru că o fac deja timpanele. Din stradă se aude un claxon. După alte 2 secunde îi urmează încă unul. Și apoi încă patru. E deja un scandal în toată regula. Peste ele se aude acum o sirenă și din megafon vocea polițistului. E nevoit să îl ”roage” pe un taximetrist să se pună în mișcare din intersecția pe care o blocase. Hai că începe bine… Mă duc la bucătărie să pornesc espressorul și deschid geamul… pe care îl închid la loc repede. Fecalele greu mirositoare îmi amintesc dragostea perversă a vecinilor mei pentru pisici. Mâncarea aruncată pe geam se transformă în ceva care nu e afecțiune adevărată. Ce să-i faci? Așa e în centru.

O să ziceți că sunt naiv că încă mai compar viața la Brașov cu cea de la București. Am ales singur acum 12 ani să vin aici pentru carieră și am lăsat în urmă o speranță de viață mai generoasă cu șapte ani (conform INS) adică liniște, aer, apă, nu doar mâncare bună. Pe alocuri am lăsat și libertatea și bucăți de sănătate. Nu mă plâng. Am câștigat la schimb o viață plină. Sunt deja un workaholic realizat și domesticit de metropolă. Mă enervez rar pe oraș, nu dau vina pe trafic și spăl riguros filtrele de aer din casă care adună noroi tot la câteva zile. Ce să faci… Așa e la București.

Dar chiar așa trebuie să fie?

Problema este că ne-am obișnuit prea ușor cu această idee. Că pentru a te realiza trebuie să renunți la ce e sănătos și să îți pui sănătatea, timpul și răbdarea pe tavă la București. Eu nu. Încă mai visez ca în viața aceasta să pot trăi după primul scenariu fără să renunț la carieră, prietenii și oportunitățile din marele oraș. Și știu că mulți dintre noi își doresc așa ceva. În țările civilizate se întâmplă deja de zeci de ani. Oamenii fac naveta chiar și 100 de kilometri pe zi sau mai mult către locul de muncă pentru ca apoi să revină seara acasă. Pentru asta s-au inventat autostrăzile.

Nu o să intru într-o discuție nesfârșită despre incompetența autorităților. Ne-o spun regulat Uniunea Europeană și FMI-ul apoi o recunosc pe rând toate guvernele. Că nu avem autostradă de la Brașov la București nu este așadar o chestiune de lipsă de bani. Pur și simplu politicienii recunosc că nu sunt în stare. Eu voi mări însă miza. În privința Brașovului cred că este mai grav de atât. Nu doar prostie ci și rea-voință, șantaj și trădare. Sunt cuvinte dure pe care sunt pregătit să le susțin. (mai mult…)

Editorial

Jignire subțire sau umor fin? Eu cred că vei aprecia mai mult netul de la noi și mai puțin umorul australian.

Australia este țara cangurilor și nu are Viena capitală. E facil să spui asta despre o țară cât un continent, care a oferit umanității atât de multe. Desigur, o să ai nevoie de wikipedia, Google ca să îți vină ceva repede în minte în afară de Nicole Kidman. Ups, Nicole e născută în Hawai și are cetățenie dublă…

Să revenim. Probabil că la fel de superficiali au fost și creativii care au conceput reclama de mai jos pentru un serviciu de internet. Vedeți voi, în Australia, conexiunea este extrem de slabă. Cum acolo abia acum se introduce broadband-ul, adică intrnetul de mare viteză, aveau nevoie de un argument pentru care oferta lor de internet este valoroasă. Așa s-au raportat la una dintre țările care au cel mai ”awesome” internet. Country of choice? România. Și… efortul de imaginație s-a oprit aici. Restul sunt clișee. Și câteva păcăleli pe care, probabil, clienții lor le vor taxa. Sau nu. Mai multe după ce vezi clipul. (mai mult…)

Editorial

Editorial – Lucrurile gratis

La un târg pe-afară, trec pe lângă o coadă. La capătul lumii, câteva sute de oameni s-au pus vreo oră la rând. Toți au în spate câte un drum lung și obositor, așa că mă gândesc că au sigur un motiv important să stea încolonați și răbdători. Mai ales când timpul abia îți ajunge să vezi toate inovațiile. Intuiesc că sigur se dă ceva gratis… de valoare… și fac ce trebuie. (mai mult…)

Editorial

Pe sosia lui Celentano îl cheamă Mitică și habar nu are de Văncică.

Nu mă judecați prea aspru. Mai am momente când fac și altceva decât review-uri și emisiuni. De fapt chiar cercetare făceam… poate… când am dat de Mitică. Așa că am zis să facem un video-selfie Full HD. Motivul e ușor de înțeles. Seamănă izbitor cu ”Celentano” din serialul ”Las Fierbinți” și în plus nu are nevoie de talent ca să intre în rol, ci de… vreo câteva beri. Dați-i 3 minute să vă convingă că merită un ”guest starring” în serialul momentului. Bobiță, recepționezi?

Ce ziceți? El seamănă cu ”Celentano” sau eu ”Becali”?

Categorie: Editorial

Editorial – Cine vrea să trăiască veșnic?

”Tu chiar crezi că acum respiri aer? Replica lui Laurence Fishburne, în rolul Morpheus din Matrix e genul acela de moment când te întrebi dacă ești om sau mașină și rămâi cu fața mirată a lui ”Neo”. Filmul fraților Wachowski e genial pentru că pune această întrebare simplă. Te întreabă dacă realitatea care te înconjoară este… reală! Nu, nu cred că Neo era Iisus. Și nu o să intru în filosofii despre cum ”puteri superioare” ne controlează și ne consumă ca pe niște baterii ci mai degrabă despre o altă idee care mă preocupă. Libertatea de a gândi, de a te mișca, de a experimenta orice. Să fii oriunde, să faci orice nebunie, să trăiești experiențe dincolo de orice imaginație. Fără riscuri și fără limite.

Am început cu un film care ne-a marcat pe toți cei care au văzut dincolo de efectele speciale din Matrix iar ideea de atunci mi-a revenit în minte și mai puternic după ce am văzut ”Transcendence”. Inteligență artificială, cloud, naniți, biotehnologie. Filmul l-a ales soția (probabil pentru Johnny Depp), care s-a gândit că merit așa ceva de ziua mea. Mă așteptam la încă o poveste despre cum tehnologia ne va transforma în idioți și sclavi. Și cam așa părea… până spre final. Convingător pentru prozeliți, idioți, vizionari sau atei tehnologici care își vor căpăta fiecare felia de pâine în acest film. Dar nu contați pe mine să vă stric surpriza.

Tot ce am văzut acolo este posibil și fezabil. Producția a reușit să traducă pe limba omului, puțină tehnologie nouă. Suficientă însă cât să o bage la somn vreun sfert de oră pe soție dar apoi să o intrige spre final ca să fie ochi și urechi la un subiect greu. Unul important dar greu de explicat deși întrebările sunt simple. (mai mult…)