Categorie: #casabuhnici

#casabuhnici – Ep.8 – De ce arată așa casa? Misiunea arhitectului.

După ce v-am arătat #casabuhnici de Paște, am primit sute de mesaje de bine, câteva de critică și o listă de abțineri. Unii spun că e o casă prea simplă. Eu prefer să spun minimalistă dar în niciun caz simplă.

De ce arată însă așa?

Răspunsul nu e la fel de simplu, dar pe scurt, pentru că nu mi-am propus să construiesc un OZN în Corbeanca deși poate visez la unul. Aici facem o casă pentru o familie normală într-un sat apropiat de București dar totuși într-un sat. Mă deranjează când văd vecini cu construcții impresionante în câmpul din spatele casei care par inspirate de cele de pe coasta Mediteranei ori de prin Alpi unde au fost prin vacanțe și s-au întors cu inspirația. Și mă mai enervează cuburile urâte și gri. Să îți faci un bloculeț, o vilă ca la Cannes sau o cabană de Ischgl în Corbeanca e o dovadă de lipsă de bun gust și de bun simț. Știu că pentru mulți casa din suburbii este o mini-fortăreață înconjurată de ziduri unde vin acasă doar ca să doarmă și să petreacă timp departe de București. Chiar dacă nu ai trăit vreodată la țară sau nu ți-ai petrecut măcar o vacanță pe acolo, nu ai nicio scuză să nu încerci să îți cunoști însă vecinii, satul, noua comunitate în care vii. Nu de alta, dar într-o zi ai vrea să îi fi cunoscut.

E o formă de lipsă crasă de respect să vii într-un loc unde să trântești un mausoleu fără nicio legătură cu urbanismul doar pentru că ai reușit să obții o autorizație de construcție.

E o dovadă de civilizație să încerci să te integrezi între niște oameni, care poate că trăiesc la țară dar nu sunt simpli. Îmi cunosc deja toți vecinii încă dinainte să pun gardul iar cu unul dintre ei mi-am făcut și o portiță care mi-a deschis calea spre inima lui. Nea Nicu este prietenul meu și mă bazez pe el din prima zi. Mă ajut cu el de parcă mi-ar fi bunic.

#casabuhnici nu este însă o casă țărănească tipică deși mi-ar plăcea să mă uit înapoi peste 20-30 de ani și să spun că este tradițională. Se inspiră din locul unde e construită dar privește spre viitor. Este primitoare ca o casă de la țară dar este gândită pentru o familie modernă. Este sustenabilă și ușor de întreținut. Este economică deși are cele mai noi tehnologii, unele dintre ele exagerat de noi pentru ce suntem obișnuiți să vedem în România. De aceea provocarea echipei de arhitectură a fost masivă. Cum facem o casă modernă la țară care să se inspire și să împrospăteze tradiționalul dar să facă loc tuturor noutăților tehnologice pe care echipele noastre le-au pus laolaltă și, credeți-mă, nu sunt puține. De aceea mi se pare important să înțelegem corect rolul arhitectului, care nu este un desenator autist ci artistul care împacă nevoile clientului cu locul unde construiește și toate tehnologiile implicate în construcția casei. În rândurile care urmează, echipa Ralucăi Munteanu, arhitectul casei noastre, ne aduce răspunsuri la trei întrebări de bază.

De ce e nevoie de arhitect?
Ce face arhitectul?
Cum stabilim tema de proiect?

Rolul arhitectului este acela de a transpune colajul de imagini și dorințe ale clientului într-o formă și cu niște materiale în care familia să se simtă confortabil. Obligația și competențele sale depășesc însă acest statut. El gestionează aspectele legislative (ține cont de prevederile juridice în întocmirea documentațiilor de autorizare a construcțiilor), colaborează cu inginerii și constructorii de-a lungul proiectării (comunicând de cele mai multe ori prin desen) și coordonează toți actorii implicați în ridicarea construcției.

O parte din acţiunile sale sunt obligatorii, cum ar fi: stabilirea configuraţiei funcţionale, întocmirea documentaţiei necesară autorizării lucrărilor, participarea la fazele determinante ale execuţiei etc. Pregătirea sa lărgește zona în care are influență, putând să se implice într-o serie de activități suplimentare: de la promovare și comercializare, la management de proiect (consultanţă în alegerea furnizorilor, obţinerea ofertelor de preţ pentru investiţia planificată, stabilirea variabilelor investiţiei imobiliare prin consultanţă la selecţia ofertelor) și chiar execuție.
Voi relata în continuare experiența evoluției proiectului #casabuhnici, pentru a vedea mai întâi munca de conturare a conceptului unei case, apoi de definitivare a unei teme de proiect și nu în ultimul rând de configurare a procesului de proiectare.

#casabuhnici şi-a început parcursul destul de hotarât, asemeni beneficiarilor ei, care ştiau clar ce îşi doresc: o casă simplă dar plină de tehnologie modernă, cu o estetică ce aminteşte de casele saşilor. Dacă primele două aspecte puteau face cu uşurinţă obiectul viitorului proiect, cel legat de estetică, mai trebuia dezbătut, deoarece nu se regăsea în limbajul caselor de şes, acolo unde era amplasat terenul (comuna Corbeanca).

Ne-am dorit pentru #casabuhnici o abordare sinceră, care să afișeze o estetică ce aduce aminte de casele Munteniei, ca să o ancoreze în spiritul local, fără însă a copia tradiționalul. Aceasta este o eroare des răspândită printre construcțiile contemporane. Ceea ce putem face în schimb, este să “traducem”, să reinterpretăm elemente tradiționale și să le integrăm prin mijloace de finisare și construire contemporană în arhitectură.
Casele construite în secolele trecute aveau dimensiuni restrânse, goluri mai mici și îmbinări aparente specifice, din cauza limitărilor aduse de materialele și tehnicile cu care construiau ei. Lemnul avea lungimi de aproximativ 3m și nu putea să aibă întreruperi prea mari, ca să nu slăbească rezistența casei. Observăm de atunci și o modificare în modul de locuire, care dispunea funcțiunile într-o anumită succesiune în casă. Astăzi, o parte din acele activități care cereau o încăpere aparte, nici nu mai există. Ar fi impropriu ca în zilele noastre să copiem arhitecturi „vechi”, care funcționau după o altă logică și estetică.
Cel mai întâlnit exemplu de pastișă din zona de sud a ţării, care nu trebuie încurajată, este stilul Neoromânesc, denumit eronat „arhitectură Brâncovenească”. Acesta, în zona Munteniei, a împrumutat elemente de la arhitectura ţărănească şi a bisericilor din perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu, fiind un stil puternic decorat. O frecventă capcană este redarea mimetică a decorațiilor unui stil istoric prin tehnicile de construire actuale și în materiale improprii stilului original.
Pentru #casabuhnici am studiat contextul istoric al Munteniei , cu arhitectura sa vernaculară bogată, și am transpus structura raţionalistă, prispa, pridvoarele, acoperişurile în mai multe ape și raportul plin-gol în casa noastră astfel:
Am simplificat estetica locuinței tradiţionale păstrând proporţiile şi silueta ei, cu o pantă ce coboară până aproape de pământ
Am eliminat elementele care în utilizarea contemporană ar fi inutile (decorațiile, chertările elementelor de lemn) şi am găsit un limbaj integrant pentru spaţiile/obiectele noi, cum ar fi carport-ul și luminatorul
Am decis să utilizăm materiale tradiționale naturale (lemn, piatră) dar finisate și puse în operă conform tehnologiilor actuale (frezări, sablări, debitări la mașinării cu comandă numerică, prinderi metalice etc )
Am refolosit elemente de la o veche construcție de lemn, ca piese de accent în acest nou mediu epurat, curățat de orice element „în plus”, ca dovadă a atenției noastre pentru trecut

În proiectarea #caseibuhnici s-a discutat și despre flexibilitatea planului astfel încât o parte a casei să poată găzdui funcțiuni care peste trecerea anilor să se schimbe (ex. biroul în dormitor sau cameră de oaspeți). Această locuire modernă este diferită de casele vremurilor trecute, care erau gândite pentru 4, 5 generaţii. Acum arhitectul trebuie să gândească o tipologie de plan foarte versatilă, capabilă să deservească orice proprietar, să eficientizeze consumul de materiale (pentru a construi sustenabil) și să ghideze proiectul spre un produs de calitate (atât estetic, cât și de execuție).

Aşadar, rezultatul #caseibuhnici, este o imagine discretă şi neutră către exterior, casa găsindu-şi esenţa firii în interior, în zona intimă şi spre curtea din spate, unde se desfăşoară familia, departe de ochii publicului.
Expresia casei la exterior este comunicarea proprietarului/arhitectului cu comunitatea, cu orașul, iar mesajul nostru este unul de atenție sensibilă vis-a-vis de istoria locului și mediu. În schimb, când vedem o arhitectură stridentă, aceasta afirmă că proprietarul este separat de societate și este nepăsător la orice infuență cultural-locală.

Pentru o casă, confortul înseamnă mai mult decât imaginea, iar acesta este adus o dată prin tehnologie şi apoi prin integrarea strategiilor pasive (acestea includ orientarea cardinală, folosirea umbririlor, maselor şi tampoanelor termice).
#casabuhnici își orientează vitrajele majore spre sud, care, folosite împreună cu un sistem de umbrire performant, luminează spaţiile de locuit pe toată durata zilei, tot timpul anului, fără a încinge interiorul.
Prezenţa vestibulului la intrare este un alt punct forte al strategiilor pasive, mai ales într-un mediu cu climat temperat-continental, cu extreme termice, deoarece menţine pentru mai mult timp temperatura interioară atunci când cineva intră în casă. În acest fel, scad costurile energiei investite în răcirea sau încălzirea suplimentară, datorate variațiilor termice.
Dincolo de aceste strategii mai sus menţionate, tehnologia vine şi completează ceea ce prin pasiv nu se poate obţine: confortul automatizat şi controlabil de la distanţă. Tot acest aport de „nou”, nu doreşte să transforme casa într-o experinţă SF, ci este subtil integrată, pentru a menţine confortul căminului.

Un ultim aspect urmărit la trasarea de temă a #caseibuhnici, rămâne proporţionarea armonioasă a spaţiilor. Secţiunea de aur (sau primul număr iraţional, reprezentat grafic prin dreptunghiul de aur), exprimat prin ecuaţia (a+b)/a=a/b, se regăseşte în natură şi a fost folosită în arhitectură şi artă, fiind considerată expresia perfecţiunii divine.
Cele două nuclee ale #caseibuhnici, sunt dimensionate astfel încât se înscriu atât în plan cât şi în elevţie în raportul de aur. Spaţiul interior al livingului este conformat astfel încât să aibă gabaritul acestui raport (ceea ce contribuie la crearea unei senzaţii de echilibru şi bună proporţionare a volumului interior). Faţadele se înscriu şi ele în dreptunghiul de aur. Golurile de pe faţadă urmăresc linii de compoziţie, alinieri sau punere în ax cu dreptunghiul de aur.

Vom vedea în continuare, cum munca arhitectului, prin detalierea planurilor, începe să atingă şi aspecte mai tehnice, nu doar de conformare estetică: urmarea prevederilor legislative (aliniament, gabarit, înălţime la cornişă, etc), siguranţa folosirii (accesibilitate, siguranţa la incendiu, prezenţa luminii în toate spaţiile de locuit, etc), coordonarea tuturor specialităţilor, controlarea compatibilității detaliilor şi a materialelor puse în operă etc.

În concluzie o să vă spun un adevăr pe care am ajuns să îl recunosc după suficiente investiții proaste. Știu că nu mă pricep la arhitectură (dovadă stă ce spunea mai sus arhitectul despre aplecarea mea spre casele săsești de unde vin) și de aceea nu mă contrazic cu oamenii pricepuți. Forma actuală a casei este investiția mea de încredere în talentul unei echipe care vrea să spună o poveste mai valoroasă decât imaginația mea. Știu însă ce nu îmi doresc. Am citit și m-am documentat suficient încât să pun întrebări cheie în timpul proiectării, cum a fost spre exemplu cea despre proporția de aur, design-ul solar pasiv și altele.

Am învățat de nevoie multe lucruri în ultimii doi ani în care m-am și ars usturător cu un alt arhitect talentat. Din păcate primul proiect îl voi trece la vise superbe însă irealizabile. Autorul nu a avut decența să îmi ofere în schimbul prețului mare un set de planuri utilizabile ci doar un desen spectaculos. Dar despre cum poți fi păcălit de arhitect, într-un alt episod #casabuhnici.

Poți urmări întreg serialul căutând pe google sau facebook cu #casabuhnici. Pe blog există o secțiune dedicată #casabuhnici aici.