#casabuhnici – Ep.3 – Visez la oraș, aleg suburbia

Terenuri-Bucuresti

Născut la Codlea, școlit la Brașov cu muntele care “cade” peste casa părintească la Vulcan, acum chiriaș în zgomotul și praful din București. A fost o alegere din 2003 în care a contat cariera în dauna confortului. Mi-e dor mereu de ”acasă” la Brașov, unde aș putea trăi mai mult cu 7 ani (statistic) și mai sănătos. Ce mă ține însă în capitală? Oportunitățile. Puțin probabil să fi ajuns cel mai urmărit jurnalist de tehnologie și auto de la Brașov, cu o carieră dură de investigator în spate. Așa că, după 13 ani de când sunt plecat de acasă, încerc să transform orașul celor mai multe posibilități din România, adică Bucureștiul, în acasă.

M-am împăcat cu ideea că pentru încă destui ani de aici înainte voi fi în București și nu în altă parte. În loc să muncesc pentru ziua de mâine, e timpul să investesc în momentul acum. Când am plecat în lume, mi-am propus să fac ce îmi place, să prosper din asta și să îmi construiesc o familie căreia să îi ofer un cămin. O casă fără etaj, cu o curte generoasă dar aproape de oraș. De ce nu chiar în oraș? Să intrăm în detalii.

Am crescut într-o gospodărie săsească de la 1870, unde doar grădina are peste 1000 mp. Imposibil în București așa ceva pentru posibilitățile mele. Am stabilit că aș avea nevoie de cel puțin 200mp, cu o curte de cel puțin încă pe atât. Un minim de 500 de metri pătrați în oraș e o afacere scumpă. Nu am prins trenul acum 10 ani, când prețurile erau încă la 50-60EUR/mp aproape de centru dacă erai bun la căutat și negociat. Am setat așadar pragul la 30.000 EUR pentru teren. E mult și puțin în funcție de ce vrei și poți. În fine, revenind în prezent, aceeași suprafață la un preț similar ar însemna acum compromisuri majore. Terenurile ieftine au de fiecare dată probleme cel puțin la fel de grave ca prețul. Să le luăm pe rând.

Zona – preț mai mic înseamnă cartier de la periferie. Dacă e mai aproape de centru, sigur are o hibă de mai jos.
Acces – multe dintre terenurile din oraș accesibile ca preț sunt de fapt în cartiere ca Ghencea, Giurgiului, Chitila, de unde accesul în oraș e similar cu un drum de la Ploiești sau chiar Sinaina în anumite zile. Drumul este evident cel mult pietruit, deci e ca și cum aș sta în câmp. Iar în câmp drumurile sunt OK doar când nu e praf, când nu plouă sau când nu ninge. Ai prins ideea.
Vecinătățile – Aici se aplică bine de tot zicala cu “Dai un ban…”. Nu mă văd locuind în oraș, într-o casă, dacă pentru asta trebuie să îndur mizerie, zgomot, fumul grătarelor. Dacă ai vecini în blocuri, s-a dus și intimitatea. O să trec la vecinătăți și necesități ca magazinele, grădinița, școala etc. De fapt pentru ele stăm în oraș oricum. Așadar, pentru o casă în oraș trebuie să ai bani serioși ca să prinzi un lot de teren cu adevărat bun.
Proporțiile terenului – poate părea banal, dar degeaba am o lungime de 40 de metri dacă deschiderea e de 8-10 metri. Asta ar limita o latură a casei la 5-6 metri efectivi, adică aș avea o casă “vagon”. În niciun caz.
Sarcini – Vreo lege, retracedare sau moștenitor care să îți dea dureri de cap.

Desigur, toate variantele de mai sus pot fi bătute de oportunitate. Dacă ai pus mâna pe un teren bun de casă în oraș, central, o zonă liniștită fără blocuri la calcan, înseamnă că ești foarte norocos sau compensezi cu o moștenire, un bilet câștigător la loto, niște bani buni câștigați cu sau fără multă muncă etc. De aceea am scris articolul despre cum să scapi de datorii înainte să te apuci de casă.

Hai să fim realiști. Oportunitatea creditului e singura credibilă pentru un copil venit dintr-o familie modestă, dar este o soluție pe care aș lua-o în calcul după o analiză extrem de serioasă. Serios, adică aș cântări mult dacă vreau sau nu să mă priponesc cu un credit iar calculul ar fi doar pentru o casă gata făcută. Nu aș lua niciodată credit pentru a deschide un șantier decât dacă nu cumva am făcut estimări extrem de precise și am stabilit limite de depășire la fel de clare. Peste toate acestea mi-aș asuma neprevăzute de cel puțin 50%. Nebunie curată. Nu sunt nici inginer constructor și nici economist așa că nu e pentru mine un asemenea plan. De aceea, soluția la care am apelat este să strâng banii în loc să îi iau prin credit. Nu știu dacă a fost cea mai bună idee. Sunt oameni care și-au construit case bune pe banii băncilor înainte de 35 de ani și îi respect pentru asta. Sper doar că sunt fericiți cu ratele, casele și nevestele împreună cu care au construit.

După toate aceste socoteli, familia de clasă medie numită Buhnici, care vrea să își ridice o casă înainte să le plece copilul la facultate, nu are decât o soluție pentru casa pe pământ. Suburbia.

Dacă filtrezi ofertele de terenuri de jur împrejurul Bucureștiului vei descoperi că sunt puține zone care se califică.

Sudul este departe și la propriu și la figurat și l-am exclus după primele zile de căutări. Am găsit terenuri bune la Adunații Copăceni spre exemplu dar e o destinație mai degrabă de vacanță. Jilava e departe și la propriu și la figurat. Olteniței și Giurgiului, mai ales capetele, le consider opțiuni doar dacă locul de muncă este în apropiere. Chiar și așa, în bugetul meu am găsit doar loturi mici cu drumuri proaste. Toată zona pare că se dezvoltă fără nicio logică.

Pipera / Voluntari sunt opțiuni pentru cei ce muncesc în zona de Nord dar cred cu tărie că sunt prea scumpe în raport cu ce oferă la schimb. Accesul la oraș e rapid doar dacă nu prinzi bariere sau aglomerație pe Pipera-Tunari, Andronache, sau Petricani. Străduțele se înfundă la ploi mai severe sau ninsoare. Toată zona e mlăștinoasă și multe zone se inundă la ploi torențiale iar vara suferă de praf ca și cum ar fi vecină cu Sahara. Puțină civilizație capeți în cartiere private, care suferă însă de prețuri mari și curți mici sau deloc. În plus, dacă alegi o casă gata făcută și nu ai urmărit șantierul, riști să capeți una în care vei mai băga și tu destui bani să o cârpești.

O să sar peste Roșu, Ghencea sau Chitila tot din cauza distanței și a zonei în general și o să revin în Nord, spre Băneasa, Otopeni, Corbeanca.

Baneasa

Am găsit terenuri foarte frumoase în Sectorul 1, chiar lângă pădurea Băneasa cu 90-100E/mp. Un pensionar se ocupă cu albinele într-o grădină ce părea o junglă, dinspre pădure venea un aer bun iar în depărtare se vedeau niște blocuri. Terenurile cele mai ieftine nu au însă utilități iar drumul e doar pe hârtie. Accesul e rapid altfel din DN1, pe lângă Podul Otopeni. Zona aceea e o Cenușăreasă pentru cei cu planuri pe termen lung. De urmărit.

Sisești e deja scump și aglomerat. Dacă vrei curte, din nou, sari de 100E/mp ori te îndepărtezi de civilizație.

Otopeni este un tren pe care l-au prins cei mai norocoși. Orașul e civilizat și oferă condiții normale deși e rupt în două de DN1. Din păcate și aici trebuie să te duci departe în câmp pentru un lot ieftin dar vei avea probleme de aces la utilități. În apropierea canalelor de desecare miroase și a hazna, de multe ori. Problema canalizării și stației de epurare pare nesfârștită. Zgomotul avioanelor e deasemenea o chestiune pentru cei sensibili.

Buftea e departe iar drumul spre centrul Bucureștiul e un calvar la ore de vârf dar în zonă sunt multe terenuri bune. Orașul are multe de oferit. Am văzut câteva loturi la asfalt cu 25-40E/mp. Avea și utilități iar zona crește. Au și un parc frumos.

Mogoșoaia, mai ales zona de lângă lac, pare deja un cartier dormitor de lux. E ca in Pipera doar că ceva mai liniștit. Terenurile bune sar de 100E/mp.

M-am lungit destul ca să ajung în fine la zonele pe care le consider cele mai bune în acest moment. Balotești și Corbeanca. Ambele sunt la limita celor 20 de minute până la Piața Victoriei (cu excepția blocajelor severe de la orele de vârf). Să le luăm pe rând.

În Balotești am văzut câteva loturi la drum asfaltat, chiar aproape de centru cu 25-40E/mp. Unul era aproape pătrat, între case. Am fost aproape să bat palma dar… e la doi pași de niște blocuri vechi iar toată zona nu m-a inspirat că aș fi într-o zonă verde ci mai degrabă într-un orășel sărac. Și aici se construiesc cartiere destule în câmp dar e greu cu accesul și utilitățile. Zona are potențial și cred că va fi pe val după ce se termină goana după loturi încă bune în… Corbeanca.

La Corbeanca m-am oprit cu căutările. Nu îmi permit o casă în Paradisul Verde deși mi-ar fi plăcut dar sunt destule terenuri bune în toată zona. Sunt păduri/plămâni verzi și în Ostratu și Tămași, drumul e bun fără să fie prea aglomerat, deși prevăd că în doi ani va fi bară la bară dimineața și va fi nevoie de a doua bandă spre DN1 pe Șoseaua Unirii. Utilitățile sunt deasemenea peste tot, ba chiar s-a tras rețeaua de canalizare și urmează racordarea. Oamenii au la poartă arbuști oferiți de primărie, sunt magazine bune, grădiniție ori săli de fitness peste tot. Deși iubesc avioanele, de aici se aud mai puțin decât din Otopeni și Balotești datorită direcției de decolare spre Balotești de pe pista aeroportului Henri Coandă.

Așadar, am răscolit noapte de noapte anunțurile și am găsit în zonă un pont genial. O grădină a unei case de la șoseaua principală, cu o suprafață de peste 1000mp și toate utilitățile la capătul terenului. Toate motivele care au stat la baza alegerii mele ți le spun în epidosul următor când stabilim cum arată, unde este și de ce am ales terenul pe care voi construi #casabuhnici.

#casabuhnici

PS: Insist că acest serial este despre ideile și visurile mele. Nu cred că am soluția ideală ci doar pe aceea care a funcționat pentru mine. Te încurajez să împărtășești la comentarii planul care a funcționat pentru tine. Suntem mulți care au nevoie de un sfat, o idee, încurajare.

Ultimele articole

Articole recomandate

74 Comments

  1. Salut, George,

    Imi place jurnalul si iti doresc multa bafta cu proiectul tau. Constructia unei case este o aventura placuta si fascinanta, care iti aduce multe satisfactii. Plus ca esti nevoit sa inveti si sa afli o groaza de lucruri – este o scoala foarta buna.

    Imi place si abordarea ta privind sustenabilitatea si eficienta energetica. Nu stim incotro vor merge preturile la energie peste 10 sau 20 de ani. Chiar daca investitia initiala este mai mare, ea poate functiona ca o buna polita de asigurare impotritva fluctuatiilor de pret viitoare. Este greu de calculat cu exactitate amortizarea cheltuielilor suplimentare, insa o casa care consuma luna de luna putina energie imi da un sentiment de liniste.

    Ce este insa mai putin sustenabil in proiectul tau este distanta fata de oras si, pe cale de consecinta, dependenta de masina. Inteleg logica ta: teren mai mare, mai mult spatiu, etc etc. Nu zic ca e o logica gresita.

    Eu am mers insa pe un alt model de sustenabilitate: nu vreau sa fiu dependent de masina, nu vreau sa fiu obligat sa utilizez masina zilnic. Imi place enorm sa conduc, ma relaxeaza, dar nu urasc sa conduc in oras. Este mult prea stresant si obositor. Nu mai vorbesc de costurile cu combustibilul, costurile cu service-ul, eventual costurile asociate unor evenimente neprevazute precum mici accidente in trafic, etc etc.

    Am ales asadar, dupa doi ani de cautari, o parcela putin mai mare de 300 de metri patrati, in cartierul Bucurestii Noi, la 7 minute de mers pe jos de nou-deschisa statie de metrou Straulesti. Terenul a fost scump comparativ cu preturile din zona ta, insa strada este frumoasa, cu multi copaci si multa verdeata, este o strada linistita, fara trafic. Casele din jur: P+1 sau P+M. Proiectul casei mele: P+M, cu amprenta la sol de 90 mp. Curte libera: raman putin peste 200 de metri patrati.

    Cel mai tare ma incanta apropierea de metrou. Pana la lucru dureaza minim 30 de minute in zilele bune si maxim 45 de minute cand nu se insiruie conexiunile intre metrouri la modul ideal. Timpii astia nu sunt estimati, sunt timpi reali, exersati de doua ori pe zi. Metrourile nu sunt aglomerate, eu merg contra-fluxului, atat dimineata, cat si seara. Iar timpul petrecut in metrou nu e timp pierdut: lucrez de pe tableta si sunt cu treburile gata urnite din loc cand intru in birou.

    Masina ramane pentru mine o distractie pentru seara, dupa orele 20, cand traficul cade in oras, pentru week-end si pentru drumurile lungi. Deplasarile externe le fac oricum cu avionul.

    Avantajele acestei abordari: costurile mici asociate deplasarilor in interiorul orasului; deplasare in oras fara grija parcarilor si fara stresul din trafic; relativa apropiere fata de centrul orasului si fata de oferta culturala a acestuia.

    Dezavantaje: investitie mare in teren si, prin urmare, amanarea cu cativa ani a constructiei din lipsa de fonduri; teren de dimensiuni reduse comparativ cu parcelele din afara orasului.

    Asadar, in primul rand pentru mine sustenabilitatea inseamna utilizarea metroului. In eficienta energetica voi investi la momentul constructiei.

    Ah, si inca ceva: logica mea ar fi putut merge si in cazul unui teren in apropierea statiilor de metrou Berceni sau Dimitrie Leonida, ceva mai ieftin; din motivele pe care le-ai enumerat si tu, am preferat nordul Bucurestiului.

    Multa bafta la construit!

  2. Vreau să cumpăr o propietate în Buftea dar am înțeles că acolo se sparg casele în mod frecvent iar hoții sunt în cârdășie cu autoritățile ,așa este ?

Leave a reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.